3,759 matches
-
negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa neumplută de toată colcăiala ălora și moartă eram de-atâta colcăială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
buzelor. Mă mângâia mereu pe creștet și pe antebraț. Când rămâneam singuri, se uita la mine cu capul aplecat puțin într-o parte, ducându-și mâna la obraz, și cu o unghie scurtă și ascuțită, tăiată special pentru a ascunde scăpările keratinei, își atingea cearcănele într-un gest melancolic. Mă întreba: ce crezi, Mian (așa-mi spunea din copilărie, probabil de când învățasem să vorbesc și pocisem numele de „Mihai”), mai sunt frumoasă? Da, Mama Mare, ești frumoasă, trebuia să zic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mi-am dat seama că e cam înghesuială la tine aici... Ciudat, dar chiar ideea lucrului în echipă, într-un grup de oameni gălăgioși, ocupați, într-o permanentă agitație, a fost cea care m-a convins; asta și calea de scăpare din studio pe care mi-o oferea. Mobilele trebuiau să rămână acolo ceva vreme până când galeria era pregătită să le ia și cu cât petreceam mai puțin timp în preajma lor acum, cu atât aveam mai puține dubii, dacă sunt sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la casa voastră. Să știi că nu te poți juca la nesfârșit cu sentimentele unei fete pe care o cheamă Daphne. Am mai mâncat o galetă. — Ce parcă tu n-ai mai avut și alți iubiți, zise Hawkins, ignorând această scăpare, de dragul armoniei. — Am făcut și eu ce-am putut să-mi treacă de inimă albastră și am găsit o alinare de moment în altă parte, dacă la asta te referi, zisei eu cu grație. Presupun că vrei să zici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau de un albastru deschis - o combinație deloc rea. Dacă la asta adăugai și infuzia de energie post-coitală extrem de plăcută și ideea că acum niște tehnicieni își băteau capul cu mobilele mele și că nu mai eram răspunzătoare de nici o scăpare în ceea ce le privește, e clar că mă simțeam cum nu se poate mai bine. M-am dus țintă către ușă, trecând pe lângă Vi, care clipi când mă văzu - trecuse ceva vreme de când mă văzuse îmbrăcată în ceva care chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uită lung la panoul de comandă pentru un moment. — Demetru pe scenă, Demetru pe scenă, vă rog, zise ea încet, în radioul microfon. Visul unei nopți de vară, care devenise acum o mașinărie în care rotițele funcționau fără prea multe scăpări, continua pe scenă. Mă simțeam de parcă aș fi fost în cabina de comandă a unui vas de război; acțiunea propriu-zisă se petrecea în altă parte, oamenii se agitau, intrând și ieșind ca să aducă vești despre ce se întâmpla, dar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fereastra franțuzească. Dincolo de ea, era o mică terasă, cu o balustradă din fier forjat, iar la capătul opus se afla o scară care ducea în grădină. Luminile de afară nu erau prinse. Nu-mi dădeam seama dacă asta era o scăpare sau o dovadă a grijii pentru oaspeții cu înclinații amoroase, dar, după lumina puternică de dinăuntru, îmi luă ceva timp până când ochii mi se obișnuiră cu întunericul. Sub terasă, în beznă, auzeam râsetele, murmurele și, din când în când, țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Brunetti. Nu-mi spune că nu le-ai văzut. Erau pe lista lucrurilor pe care le avea când am găsit cadavrul. N-ai rămas destul cât să parcurgi lista? — Sergentul Vianello s-a ocupat de asta, domnule. — Înțeleg. La prima scăpare din partea lui Brunetti, dispoziția lui Patta deveni și mai dulceagă. — Atunci, nu ai văzut-o? — Nu, domnule. Îmi pare rău, dar trebuie s-o fi trecut cu vederea. Lumina era foarte slabă acolo azi-noapte. Începea să nu aibă nici un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spre casă și asta pentru că, între interviurile de la departamentul Resurse Umane și goana către JFK, Amanda nu avusese timp- sau, mai curând, chef - să-i anunțe felul rușinos în care se încheiase cariera ei de la Intercorp. Acum ea considera această scăpare ca fiind un avantaj. Până la căderea serii, Amanda era gata. Datorită cărții de credit obținute de la Intercorp și care nu fusese încă anulată, ziarista își oferise un tratament facial, o împachetare cu alge de mare și o exfoliere cu sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
albă pe care erau tipărite cărțile; Alice știa că tocmai calcula cantitatea exactă de lemn care fusese folosită. Alice își avertizase părinții să nu-i aducă prea multe cadouri. Își dădea acum seama că soții Duffield găsiseră o portiță de scăpare: cumpăraseră un număr mic de cadouri, dar de mare valoare. De teamă să nu-l ofenseze pe Jake, Alice s-a străduit să-și suprime încântarea la vederea rochiei elegante din cașmir. Dar Jake era oricum ofensat din cauza Minnie Mouse-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bani? Și nu cumva vă urmărește și unul care are un tatuaj cu Celine Dion pe umăr? Ochii individului se rotiră înnebunitor în orbite. - De el îmi este cel mai frică, domnule, dacă sunt banii lui nu mai am nicio scăpare... Îmi puteți da un pahar cu apă, vă rog? Tună din nou, iar ploaia se înteți. Dacă-i bal, atunci bal să fie, murmură... Îi făcu semn să intre, urmărind distrat urmele de pantofi rămase pe parchet. Strânse din ochi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
își zise ea împăcată cu soarta. Cu un spirit puternic și o voință ieșită din comun, a luptat timp îndelungat... o luptă cu absurdul, să întoarcă firea lucrurilor. ”- Oare, să fie sfârșitul?!... se întreba ea înfricoșată. Nu mai e nicio scăpare... trebuie să mor?!... Doamne, fă-ți milă de mine, facă-se Voia Ta, Doamne... Iartă-mă, Doamne... Tatăl nostru, carele ești în Ceruri...!” se ruga ea fierbinte în gând. Era în miezul zilei de Sânziene... Soarele lumina strălucitor în dreptul amiezii. Lângă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ce vrei tu, Îți găsesc profesor particular, adăugă el ca un pașă. Numai medicină nu, sub nici o formă. Îți alegi singură : drept, economie... Din disperare de cauză m-am urcat În tren și am fugit la măgina. Acolo era singura scăpare pe care o cunoșteam, poarta legată de Însuși misterul existenței mele : cimitirul din vârful dealului. Am ieșit pe portița de lemn din spatele curții, pe lângă tufa de zmeură, fărĂ ca vreo urzică să mă mai deranjeze, căci căzuse deja bruma și Își
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
eu Însămi devenisem un personaj - ațos și Încrâncenat. Asta era : Îmi intrase o scamă În ochi și vedeam oamenii ca pe niște personaje. Toți Îmi păreau niște mașinării aflate Într‑un dans grotesc, cu pași ficși, din care nu exista scăpare. Fiecare personaj Își juca propria tragedie, de marionetă care nu‑și vede sforile. Faptul că eu le vedeam nu ajuta pe nimeni. Eu Însămi aveam sforile mele, de care nu mă puteam, nu știam cum să mă eliberez. CĂzusem Într
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
gând sau chiar Înainte de el, ca niște pete Întunecoase pe fața bestială a omenirii ? Surioară, mă dezamăgești ! Învață măcar În ultimul ceas că suntem cu toții aserviți răului, sclavii lui pe viață și peste moarte, că nu avem nici o șansă de scăpare, iar restul sunt povești ! — Atenție la fluture ! bubui o voce În spatele meu. Am văzut atunci că fluturele Îmi intrase pe sub piele și Înainta În sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ce vrei tu, îți găsesc profesor particular, adăugă el ca un pașă. Numai medicină nu, sub nici o formă. Îți alegi singură : drept, economie... Din disperare de cauză m-am urcat în tren și am fugit la măgina. Acolo era singura scăpare pe care o cunoșteam, poarta legată de însuși misterul existenței mele : cimitirul din vârful dealului. Am ieșit pe portița de lemn din spatele curții, pe lângă tufa de zmeură, fără ca vreo urzică să mă mai deranjeze, căci căzuse deja bruma și își
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
eu însămi devenisem un personaj - ațos și încrâncenat. Asta era : îmi intrase o scamă în ochi și vedeam oamenii ca pe niște personaje. Toți îmi păreau niște mașinării aflate într-un dans grotesc, cu pași ficși, din care nu exista scăpare. Fiecare personaj își juca propria tragedie, de marionetă care nu-și vede sforile. Faptul că eu le vedeam nu ajuta pe nimeni. Eu însămi aveam sforile mele, de care nu mă puteam, nu știam cum să mă eliberez. Căzusem într-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
gând sau chiar înainte de el, ca niște pete întunecoase pe fața bestială a omenirii ? Surioară, mă dezamăgești ! învață măcar în ultimul ceas că suntem cu toții aserviți răului, sclavii lui pe viață și peste moarte, că nu avem nici o șansă de scăpare, iar restul sunt povești ! — Atenție la fluture ! bubui o voce în spatele meu. Am văzut atunci că fluturele îmi intrase pe sub piele și înainta în sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ritm numai de el știut și apreciat la adevărata sa valoare. Tot așa, conchise, În cele din urmă, când ajunse În dreptul portiței. Ea Îl chestionă, prelungindu-și, parcă, vorbele, Într-un chip incantabil: chiar, grăbit-grăbit? Văzând că nu-i a scăpare, formulă un răspuns, Într-un fel, evaziv: de fapt “aproape”... așa și-așa... Înseamnă, că, de un scurticel popas, tot putem beneficia. Tot, rosti, el, cu voce plină. Așa te vreau, domnule! Așa să fie, admise el. Îi deschise portița
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În școală nu le poți lămuri. Am văzut și am auzit multe. Mă refer la cazuri de bolnavi. Oameni care au fost tratați excelent și n-au reușit să Învingă boala, și oameni despre care credeam că nu mai au scăpare și care trăiesc și astăzi. SÎnt Întrebări la care Încă n-am reușit să le pot da un răspuns logic. Și asta mă face să cred că Îmi va fi destul de greu să-mi Îndeplinesc menirea. Știam foarte bine ce
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
teama că nu ar exista nici o posibilitate ca lucrurile să meargă spre bine. Niciun om nu poate suporta multă vreme acest stres pe care Îl produce starea de teamă. În această stare de disperare, persoana nu vede o posibilitate de scăpare, dar Își dorește mult ca să existe o asemenea posibilitate. Cu toate că nu e cazul să-ți explic ție ce este un «placebo», acum trebuie să ne amintim de asta. Cum bine știi, În multe studii s-a demonstrat că mai ales
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
tot. Bunicul trecuse de nouăzeci de ani, mai trăise Încă vreo șapte-opt, nu vroise să Încheie pînă cînd măcar Aarus, orașul În care locuia atunci, nu lua foc; Copenhaga ar fi tras, poate, Învățăminte, iar Thomas și-ar fi găsit scăparea. Dacă ar fi aflat de asta cu donarea, bunicul nu i-ar mai fi dat nepotului nici o șansă. Dar fiecare cu ale sale; unul cu Scriptura, celălalt cu tinerețea ce trebuia trăită. De parcă moșul fusese vreun sfînt, știa bine Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a surprinde În păcat toată suflarea. Mai erau desene animate pe unele canale, dar de cînd dăduse de un filmuleț În care piticii o făceau, prin pat, În toate felurile pe Albă ca Zăpada, n-a mai fost cale de scăpare pentru omenire: Arde, Îneacă tot Doamne! Cum de rabzi? Antonia avea momente În care se gîndea că nici Dumnezeu nu mai era cel de odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era prea lesne de ieșit din propria elucubrație, nici nu era a lui ; se Încărcase cu prea multe gînduri, Îi fuseseră induse de anticar, de copiii risipiți În lume, de mamele lor; ajunsese o cutie de rezonanță, cu greu găsea scăpare. Doar de vreo două ori s-a mai gîndit la urmașii arieni. Ce aberație! Nimeni nu avea cum să facă o republică sau un regat de arieni! Nici măcar un ducat! Trecuseră vremurile. Dar un copil blond, o fetiță, mai ales
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Învățase nimic, era convinsă Antonia, și o nouă șansă dată omului, după un alt pîrjol, ar fi fost prima greșeală a lui Dumnezeu. Dar el nu greșea niciodată, atunci vroise doar să dea o pildă. Din Legiunea Străină exista Însă scăpare: aflase și Rusoaica de Întoarcerea lui Jesper. Thomas o lăsa să trăncăne, o iubea; mintea ei nu mai avea cuprinderea de mai Înainte, bunicuța poate vedea doar ceea ce avea să se petreacă. Trăise și ea o parte din plăcerile lumești
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]