4,882 matches
-
se Întoarse, fandă și se avântă printre copacii grei de nea, aruncând zăpada În lături și formând movilițe albe. Parcă era un surfer care stătea pentru prima oară În echilibru pe valurile Înalte ce-o Înspăimântaseră odinioară. Înțelesese brusc plăcerea schiului și a pericolului pe care ești stăpân; atunci se transformase dintr-o fetiță speriată Într-o adolescentă Îndrăzneață. În Bel Air, Kitty și Matthew priveau un șoim care plana deasupra unor pini Înalți, o trecătoare mostră de artă vie, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Încă pură. Până la urmă, prezentul nu era mai bun decât trecutul. Nu fusese decât o iluzie, dragostea era superficială la Los Angeles, așa cum zicea toată lumea. — Iubito, nu te supăra. Am pregătit de mult asta, plec la Paris, apoi merg la schi, În Elveția. Se purta de parcă nu-i păsa decât de vacanță, dar se Înțelegea de la sine că urma să facă toate astea cu „ea“. — Când o să te mai văd? Nu știu, bună Întrebare. Voi fi plecat cel puțin trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
distrezi? Întreabă Sandina. Distracție. Ce concept. Ce cuvînt. — Soțul meu nu a Înțeles niciodată cum e cu distracția. În Elveția Îl traduc cu un cuvînt care Înseamnă ceva de genul „relaxare confortabilă“, ceva ce faci cu prietenii la cabana de schi. Eu cred că „fun“ este un concept mai tare, spune ea, apucîndu-l de tăria care, sub atingerea ei, devine din ce În ce mai tare. — Distracția europeană nu este niciodată suficient de aproape de capitulare continuă ea, În timp ce-i mîngîie delicat Învîrtoșeala. Este un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
treizeci și cinci de ani, ar fi zis ea, o vârstă ce inspira încredere, și, în timp ce majoritatea doctorilor din spitale aveau o paloare pământie, precum cotletele de porc de pe tejgheaua unui măcelar, tenul lui era bronzat de parcă s-ar fi întors de la schi. Avea părul de culoarea porumbului. O pereche de ochelari de apropiere cu rame de aur atârnau la jumătatea nasului, dându-i un aer serios, dar totodată plin de șarm. Și, observă Henrietta, când vorbea, chiar și colegii săi mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de mult pentru că și ea era mută. Dar Kevin se prefăcu că nu o vede. Ajunse la băieții Îngrămădiți lângă ușa de la baie. — Îl ai pe Totti? Îl repezi Anzalone. Purta ochelarii reflectorizanți, de parcă ar fi fost pe pista de schi, să le arate tuturor că tocmai fusese În Elveția la schi, chiar dacă era luna mai. Tatăl său Îi ducea pe ghețari cu elicopterul. Ce mișto să ai un tată cu elicopter. Kevin flutură figurina cu căpitanul blond. Era foarte rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că nu o vede. Ajunse la băieții Îngrămădiți lângă ușa de la baie. — Îl ai pe Totti? Îl repezi Anzalone. Purta ochelarii reflectorizanți, de parcă ar fi fost pe pista de schi, să le arate tuturor că tocmai fusese În Elveția la schi, chiar dacă era luna mai. Tatăl său Îi ducea pe ghețari cu elicopterul. Ce mișto să ai un tată cu elicopter. Kevin flutură figurina cu căpitanul blond. Era foarte rară. În pliculețe se găseau de obicei doar mijlocașii, păroși și urâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care nu mai dormea de atâtea zile. Haina aceea, care mirosea a gaze de eșapament și a oboseală, crea dezordine. Provizoriu. Întâmplător. Dar de-acum nimic nu mai era provizoriu. Totul era stabilit. O puse În dulap. Între geaca de schi și paltonul din păr de cămilă pe care nu-l mai purta de ani de zile - căci de când Emma plecase, chiar și gestul banal de a se Îmbrăca, de a se arăta lumii În postura lui cea mai bună Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și-mi vedeam picioarele pierdute în acea albeață, ei, și atunci tata m-a apucat de mână totuși, ca să nu ne pierdem, și a început să-mi povestească despre Roald Amundsen, celebrul explorator norvegian, că odată Amundsen a traversat pe schiuri toată Groenlanda, dar la un moment dat s-a rătăcit în ceață, n-a mai găsit cabana prietenului său și, crezând că i s-a stricat busola, a făcut cale-ntoarsă, ajungând cu eforturi supraomenești înapoi de unde plecase, iar peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a stricat busola, a făcut cale-ntoarsă, ajungând cu eforturi supraomenești înapoi de unde plecase, iar peste câteva luni a primit o scrisoare de la prietenul său, care-i scria că în acea zi, la doi metri de casă, descoperise niște urme de schiuri, așa-i deci ceața, înșelătoare și periculoasă. Pe-atunci vocea tatei era răgușită de-atâta fumat și nopți pierdute, dar ceața i-o învăluise, făcând-o să pară aproape catifelată, de parcă nici n-ar fi fost vocea lui, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gât și vorbindu-i Întruna, Îi strecura ușor cealaltă mână sub fustă. „Iar ea desface cracii, putoarea nazistă...”, se gândi Bruno, Îndepărtându-se de dansatori. Ieșind din cercul de lumină, o zări fugitiv pe catolică: un soi de instructor de schi Îi pipăia de zor fesele. Mai avea la cort o conservă de ravioli. Înainte de a pleca, dintr-un reflex de pură disperare, Își consultă robotul telefonic. Avea un mesaj. „Probabil ai plecat În vacanță..., enunța vocea calmă a lui Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
atât de drăguțe; la agresivitate răspund cu Înțelegere, la cinism cu blândețe. Care bărbat s-ar purta așa? — Sophie, aș vrea să-ți ling păsărica..., Îi spuse el cu emoție; ea Însă nu-l mai auzi. Întoarsă către instructorul de schi care În urmă cu trei zile Îi pipăia fesele, Începuse cu el o discuție. Preț de câteva clipe, Bruno rămase blocat, apoi străbătu din nou peluza În direcția parcării. Supermagazinul Leclerc din Cholet era deschis până la ora douăzeci și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Căpitanului să facă sport. Dar nu unul de maidan, pe care Îl practică mai toți copiii și flăcăii, ci unul de performanță. Chiar multe sporturi. Le practica aproape pe toate cu rezultate bune. Era polisportiv ca un german. Îndeosebi la schi și la Înot nimeni dintre noi nu-l Întrecea. Eram și eu continuă bădia din negura vremii de demult la Carmen Sylva, când Căpitanul a salvat pe un Ițic de la Înec. Câțiva camarazi l-au certat că și-a riscat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Căpitanului să facă sport. Dar nu unul de maidan, pe care Îl practică mai toți copiii și flăcăii, ci unul de performanță. Chiar multe sporturi. Le practica aproape pe toate cu rezultate bune. Era polisportiv ca un german. Îndeosebi la schi și la Înot nimeni dintre noi nu-l Întrecea. Eram și eu continuă bădia din negura vremii de demult la Carmen Sylva, când Căpitanul a salvat pe un Ițic de la Înec. Câțiva camarazi l-au certat că și-a riscat
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
anumită ciupercă pentru a intra În transă. Problema cu această metodă, dincolo de faptul că la noi, În fața blocului, cel puțin În anii ’90, nu creștea Încă o astfel de ciupercă, era marea rapi ditate cu care Îți deschidea pârtia de schi, fărĂ ca măcar să ai schiu- rile În picioare. Am Început să reflectez la mijloace mai ortodoxe de a obține rezultate asemănĂtoare cu cele ale sălbaticilor din Amazon. În primul rând, mi-a venit ideea de a ingera o canti- tate industrială
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de puternici și de drepți la suflet ca să-l oprim. 123 6 igalaq, fereastră de iglu Am În picioare cele mai incredibile chestii de mers pe zăpadă. Se numesc rachete și seamănĂ cu ceva Între racheta de tenis și un schi foarte lat, aproape rotund. Sunt originale, din lemn, făcute de un trib de inuiți din Nunav ik. — Când pășești cu ele nu te afunzi În zăpadă, pentru că suprafața de distribuție a greutății corporale e mai largă, ne explică Père Joseph
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
autostrada. Paralel cu șoseaua vedem drumuri mai mici, niște cărĂri, la drept vorbind, speciale de mers pe zăpadă cu motoneige-ul, și din când În când eram depășiți de câte o jucărie mică, În care stăteau oameni echipați În costume de schi fosfo- rescente. Totul părea ireal. Singurul lucru palpabil era scrisoarea de acceptare a universității canadiene, pe care o aveam În buzu- narul interior al rucsacului. Sau făcea și ea parte din vis ? Adina Dabija 136 — lucrurile nu sunt Întotdeauna cum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
valea În care se răsfira orășelul universitar, pe malul râului care dădea numele orășelului. la orizont se Înșira un șirag vesel de munți, În diferite tonuri de albastru, nu prea Înalți, pe care se desfășurau panglicile albe ale pârtiilor de schi, dincolo de care apunea soarele. Cu cât priveam mai mult, cu atât vedeam mai puțin din ceea ce era afară. mi se părea că multe lucruri Începeau să-și schimbe Înțelesul. Știam că acestă nouă Înțelegere e tem- porară, că În zilele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cea mai desăvâr- șită armonie și e imposibil să nu te lași purtat de beția din jur. Toate curg unele În altele, cerul dansează cu pământul, care se scurge În cer prin pantele unduioase, poleite cu lumină, ale pârtiilor de schi. Nu puteam Însă gusta În voie din nenumăratele binefaceri ale Canadei, cum ar fi, de pildă, un simplu weekend la montréal, cutreierând galeriile de artă pe cheiul vechi al orașului, sau o banală seară la discoteca studențească din campus din cauza
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Pentru el, eu reprezentam o pauză vitală În rutina de zi cu zi. Am trăit astfel luni În șir - În resemnare și agonie. Șaman 153 Eram mulțumită, În rarele mele momente de singurătate, când priveam pe geam la pârtiile de schi sau când priveam poza eschimosului, pe care o țineam ascunsă Într-un sertar ca pe un talisman și o scoteam uneori, iar atunci simțeam din nou ceva crescând, ceva ca o avalanșă care mi se ridica În piept și dădea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mea aterizare pe zăpadă. Avionul descinde lent, cu precizie și control, lăsând să se zărească câteva puncte negre pe o Întindere uriașă de alb. Este cea mai lină aterizare pe care am trăit-o vreodată. Când avionul pune În final schiurile pe sol, ferestrele avionului se acoperă de zăpadă. Pentru câteva clipe nu se mai vede nimic afară. Suntem În centrul unei mici furtuni de zăpadă, care, pe măsură ce pilotul frânează, Își pierde din anvergură. Am ajuns. Nici dacă ne-ar fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
anumită ciupercă pentru a intra în transă. Problema cu această metodă, dincolo de faptul că la noi, în fața blocului, cel puțin în anii ’90, nu creștea încă o astfel de ciupercă, era marea rapi ditate cu care îți deschidea pârtia de schi, fără ca măcar să ai schiurile în picioare. Am început să reflectez la mijloace mai ortodoxe de a obține rezultate asemănătoare cu cele ale sălbaticilor din Amazon. În primul rând, mi-a venit ideea de a ingera o cantitate industrială de ardei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
intra în transă. Problema cu această metodă, dincolo de faptul că la noi, în fața blocului, cel puțin în anii ’90, nu creștea încă o astfel de ciupercă, era marea rapi ditate cu care îți deschidea pârtia de schi, fără ca măcar să ai schiurile în picioare. Am început să reflectez la mijloace mai ortodoxe de a obține rezultate asemănătoare cu cele ale sălbaticilor din Amazon. În primul rând, mi-a venit ideea de a ingera o cantitate industrială de ardei iuți. Ardeii iuți, m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fi suficient de puternici și de drepți la suflet ca să-l oprim. Igalaq, fereastră de iglu Am în picioare cele mai incredibile chestii de mers pe zăpadă. Se numesc rachete și seamănă cu ceva între racheta de tenis și un schi foarte lat, aproape rotund. Sunt originale, din lemn, făcute de un trib de inuiți din Nunav ik. — Când pășești cu ele nu te afunzi în zăpadă, pentru că suprafața de distribuție a greutății corporale e mai largă, ne explică Père Joseph
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
autostrada. Paralel cu șoseaua vedem drumuri mai mici, niște cărări, la drept vorbind, speciale de mers pe zăpadă cu motoneige-ul, și din când în când eram depășiți de câte o jucărie mică, în care stăteau oameni echipați în costume de schi fosforescente. Totul părea ireal. Singurul lucru palpabil era scrisoarea de acceptare a universității canadiene, pe care o aveam în buzunarul interior al rucsacului. Sau făcea și ea parte din vis ? — Lucrurile nu sunt întotdeauna cum am vrea să fie, spusese
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
valea în care se răsfira orășelul universitar, pe malul râului care dădea numele orășelului. La orizont se înșira un șirag vesel de munți, în diferite tonuri de albastru, nu prea înalți, pe care se desfășurau panglicile albe ale pârtiilor de schi, dincolo de care apunea soarele. Cu cât priveam mai mult, cu atât vedeam mai puțin din ceea ce era afară. Mi se părea că multe lucruri începeau să-și schimbe înțelesul. Știam că acestă nouă înțelegere e temporară, că în zilele următoare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]