2,019 matches
-
activitățile satului (aseară a fost un concurs „domino”) care a durat toată noaptea, săptămâna viitoare va fi altceva, la fel de antrenant, sau caii andaluzi care defilează din când în când prin sat, sau, specificul Andorei, statul fără taxe vamale și fără scrupule de la granița cu Franța de unde poți cumpăra orice, ieftin, autentic sau fals, de unde-ți poți procura orice, de la roți de cașcaval cât o masă de 12 persoane, rotundă, până la carnet de conducere internațional, unde îți poți petrece iarna pe pistele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o maladie, o infecție r)spândindu-se din Europa Occidental) prin Balcani, Imperiul Otoman, India, Extremul Orient și Africa, subminând structura unei societ)ți stabile l)sând-o sl)bit) și f)r) ap)rare În fața unor aventurieri ignoranți și lipsiți de scrupule, gata s) comit) alte orori și atrocit)ți: În acești termeni trebuie descris ceea ce a f)cut Occidentul restului lumii, f)r) s) vrea și f)r) s) știe, Ins) În majoritatea cazurilor cu cele mai bune intenții și prin
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cauz) atât de neînsemnat) cum ar fi un nou pasaj subteran sau o reamplasare urban), oamenii sunt mutați la distanțe mai mari și În zone mai puțin cunoscute decât În cazul majorit)ții refugiaților arabi. Nasser nu a avut nici un scrupul s) mute sate Întregi pentru barajul s)u de la Assuan, În ciuda Împotrivirii locuitorilor, iar impresionantă ușurinț) cu care Uniunea Sovietic) a str)mutat În mod repetat un imens num)r de oameni, urm)rînd vreun scop social său politic, este
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
grădină sau piersicile de seră, tata, care era jurist și politician, se simțea rănit În mândria lui profesională fiindcă nu era capabil să țină piept economiei propriei gospodării; dar de câte ori ieșea la iveală câte un caz complicat de tâlhărie, diverse scrupule sau Îndoieli juridice Îl opreau să ia vreo măsură. Când bunul simț cerea concedierea vreunui servitor ticălos, aproape matematic se Îmbolnăvea grav micuțul fiu al omului respectiv și preocuparea de a-i aduce cei mai buni medici de la oraș anula
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
transfere la Cluj. Cu vreo zece ani mai tânără decât mama, blondă, subțire, curată, ordonată, era deosebit de corectă în relațiile cu oamenii, de o cinste rară. Probabil că încă de pe atunci, din perioada clujeană a cunoștinței noastre, suferea de unele scrupule și suspiciuni exagerate care, cu timpul, s-au accentuat și, amestecându-se cu însușirile devenite ticuri și manii (un prosop de care te-ai folosit așezat „frumos” pe tăblia patului, „să se usuce”, o scandaliza ca un grav atentat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și în ultima vreme vine mai des pe la noi, ca să-și descarce sufletul; se plânge, și plângându-se, plânge; o aud, și totuși includ suferința ei de soție și mamă stării mele de bine, care o digeră, o asimilează fără scrupule: plăcerea trudnică a scrisului, plăcerea cafelei deocamdată neatinse, aburind promițător în ceașcă, plăcerea singurătății asistate, prin prezența discretă, în apropiere, a mamei nu se lasă umbrite de problemele și suspinele prietenei venite într-o vizită de consolare, izbutită după toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
puțin, dar coerent, ne zâmbea, era aproape veselă. Amintindu-și din sinistrele peripeții ale nopții trecute, când mașina salvării ne-a plimbat prin tot Bucureștiul, mai întâi la Colentina, unde bolnava a fost refuzată fără multă vorbă și fără nici un scrupul, apoi tocmai aici, în Berceni, unde, în sfârșit, a fost primită, amintindu-și ziceam din acele peripeții probabil exclusiv de ceea ce a fost cel mai cumplit pentru ea: zdruncinăturile, mama ne-a spus: „Astă-noapte am crezut că o să mor”. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
însă, se vede, și mie, din moment ce n-am devenit, ca alții, disident sau revoluționar. Să mai sper? Mai am oare timp (că de împrejurări propice n-o să ducem probabil lipsă) să devin erou? Dintr-un fel de onestitate, dintr-un scrupul poate exagerat (altul, în locul meu, născut la Arad, învățând să vorbească în românește, nu în altă limbă, trăindu-și anii formației la Cluj, simțindu-se cu adevărat acasă în ținutul Năsăudului și pretutindeni în Ardeal, scriitor român, căsătorit cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oricărui punct de vedere ; de aceea sunt și cele mai reversibile. În ultim resort se reduc la enunț (de unde și vocația lor propagandistică). În schimb, operațiunile în detaliu, adică cele „analitice”, în critică la fel de bine ca și aiurea, cer negreșit scrupul și competență ; aici nu se poate trișa, cum nu trișează în fond nici autorul lui Nu, deși se laudă că o face, sau măcar că și-a propus s-o facă. Iconoclastia lui e una pour rire, e jucată, voioasă, inofensivă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman. De altfel, până a nu fi celebru, nici nu se poate ști cu siguranță dacă nu e un simplu grafoman. Poate că nu e, speră să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e foarte util pentru priceperea poetului, dar nu e adevăratul Eminescu. Acolo unde Eminescu nu a pus toată arta sa, nu mai este el ”, scria Ibrăileanu atunci (Opere, I, București, 1974, p. 207). Această „artă” a lui Eminescu, efect al scrupulului artizanal de extremă strictețe la care-și supunea, potențând-o la maximum, inspirația genuină, i-a zguduit pe contemporani, în primul rând pe cei din cercul Junimii, și a însemnat un moment hotărâtor al spiritului românesc. Înainte de a se fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o formă facilă de manifestare editorială. De multe ori importanța unor texte publicate prin reviste se relevă abia la culegerea lor în volum, unde consecvența și temeinicia gândirii capătă corp coerent, constituind o operă. Cârtitorii aceștia nu au idee de scrupulul și de munca pe care un critic autentic le depune și în redactarea unei notițe de o pagină și jumătate. Ca să rămânem în perimetrul criticii de artă, să amintim volumele lui André Lhote Parlons peinture, Peinture d’abord, La peinture
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mea, un fel de iubire superioară. Învăț de la Vaslav, mă simt bine în cartea lui Vaslav Nijinski, în jurnalul lui, singurul spațiu în care era cu adevărat un om liber - toți, inclusiv soția lui care-l înșela cu doctorul, fără scrupule, considerându-l nebun. Vaslav se găsea într-o profundă criză existențială, provocată de schimbarea radicală a vieții lui - despărțirea de Diaghilev, relația cu el fusese cu mult mai mult decât homosexualitate. Vaslav scrie: „E important pentru mine să-l înțeleg
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
intuitivă e atât de mare, încât mă sperie mereu faptul că nu știu nimic despre mine și mi se pare că știu esențialul despre alții: lipsa lor de „feeling”. Cert, cineva locuiește în mine: Dumnezeu ca amant folosindu-mă fără scrupule, simțind „greutatea lui ușoară” pe spatele meu - exact așa cum l-a descris Swedenborg în admirabila lui Carte de vise și în Jurnalul lui spiritual, tradus din latină în suedeză de genialul, poliglotul poligloților Erik Hermelin. Trecutul mă obligă să trăiesc
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe o soră. Mai târziu am aflat că se făceau presiuni asupra ei și că ea raporta toate mișcările mele. Am fost nevoită să renunț la serviciile ei și am fost martorul metamorfozei acestei femei într-o ființă lipsită de scrupule. Mă suna noaptea, modificându-și vocea, insultându-mă și amenințându-mă că voi fi „sinucisă” ca tatăl meu... Uneori am impresia c-o văd chiar aici, în Suedia, cu toate că nu era singura femeie pusă să mă îngrozească și, treptat, să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
polițiști. Unii îi admiră, uitând câte crime au la activ cei doi și câte mai pot face. Am văzut în ziare fața de păpușă a lui Ursuț, zâmbetul înșelător, fațada care ascunde bine, chiar cu inteligență, o mare lipsă de scrupule, cruzimea. Este 13 mai, și Ursuț a fost prins! S-a apărat trăgând și se pare că un polițist, însurat cu fata scriitoarei Marianne Jeffmar, e pe moarte. Am visat că eram cu regele și primeam cadouri, apoi cineva mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și să trăim pe pielea noastră tot ce stă scris acolo! Am râs mult, pentru că aștept cu emoție să „intru în roman”, în timp ce romanul meu început stă neterminat, ca o casă pe care arhitectul și constructorii au abandonat-o fără scrupule. În Franța: scriu sporadic în acest caiet. Am ajuns cu bine, retrăind în avion acel sentiment că sunt iremediabil singură și că orice mi s-ar întâmpla, bine sau rău, nu poate decât să-mi întărească încrederea că sunt sub
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
convin, deși primește leafă împărătească și subvenții de la stat; Episcopul de Roman (altfel om de treabă), ajuns Vlădică drept recompensă pentru că a primit să divorțeze de soția lui, viitoarea Dnă Goga - celebra Veturia! Episcopul de Galați, un politician liberal fără scrupule, socotind toate veniturile mănăstirești drept proprietate personală, ca și Episcopul de Buzău, despre care toată lumea o aude pe fiica sa spunând: „Tatăl meu Episcopul...” și pe ginerele său (Marin Popescu-Spineni ) „Socrul meu Episcopul”. Noul Vlădică de Timișoara, un alt liberal
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
drapelelor cu insigna legionară, celebrul „gard”, semnul electoral al nostru la alegerile din 1933! De aceea, „greșelile” legionare înseși au o singură cauză și se rezumă, în fond, la una singură, serioasă: aceea de a nu fi renunțat [272] la scrupulele morale față de un om care nu le-a avut niciodată și de a nu-l fi lăsat pe generalul Antonescu să plece atunci când își dăduse demisia la 27 Noiembrie 1940. La data aceea i-ar fi fost încă imposibil să
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ce nivel de propagare ajunge cultura instituțională a corupției. Nici câte coarne pot să fie puse pe la spate, în propria instituție, guvernamentală sau nu, exact celor care ar trebui să fie beneficiarii ei. În afara intereselor financiare, politicienii cu deficit de scrupule au însă și interese identitare pe care nu ni le spun în campanie și ne mai pun niște coarne despre eficiența și competența lor spre binele nostru. Cine vine să ne ceară votul cu un discurs de tipul: „Dacă nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sinistru, Boul și-a făcut ministru. Despre acest înalt demnitar în guvernul Groza, Păstorel a lansat la apă o mulțime de anecdote acide cu care s-ar putea întocmi o întreagă culegere. TENIA LUI RALEA Inteligent, fermecător și lipsit de scrupule, în deceniile de la mijlocul secolului trecut Mihai Ralea a fost una dintre personalitățile marcante ale societății românești. Discernământul îl ridica deasupra atmosferei provinciale în care nu se complăcea. Bătând căile Europei, profesorul a ilustrat cu strălucire un gen literar care
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de științe sovietice. I s-a părut savantului, membru între altele al Academiei din Lyon la propunerea lui Antoine Meillet, că principiile Naukăi nu se potrivesc cu ale celorlalte academii. Din partea sa refuzul nu era unul politic, ci un simplu scrupul de om corect. Cum s-ar zice, o naivitate. A doua zi după refuz, profesorului i s-a desfăcut contractul de muncă. Ani buni și-a câștigat pâinea făcând-o pe contabilul la o întreprindere. Reprimit la Universitate în 1955
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
funcții: revizor de conturi, inspector pentru școlile de băieți, președintele Congregației carității, o instituție civică destinată administrării bunurilor celor săraci. Chiar și atunci când s-au schimbat culorile politice ale administrației civice, el și-a păstrat această funcție. Dar cu cât scrupul gestiona aceste bunuri ale săracilor, nelăsându-se măgulit de recomandările venite din partea nimănui! S-a opus cu fermitate prescripțiilor facile ale medicilor și farmaciștilor care, de la orice rețetă, scoteau un profit personal. Banii pentru medicamentele săracilor erau puțini, de aceea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Calabria a început să traseze prima schiță de Reguli pentru Surori. Sora Fannio era un suflet smerit de neconfundat. Prefera locurile și obligațiile cele mai umile. Totdeauna politicoasă în atitudini, delicată, caritabilă față de toți. Suferea de chinuri interioare și de scrupule, dar a depășit totul prin marea și solida ei credință. O altă soră excepțională a fost Maria Galbusera. Femeie cu un temperament forte și de o vastă erudiție, care avea stofă de adevărată fondatoare. Educatoare la Milano. La 29 de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o hemoptizie. Medicul l-a sfătuit să rămână la pat. Din acel moment primea sfânta Împărtășanie de la preotul care celebra în biroul alăturat, transformat în capelă. Ziua era o continuă alternare de rugăciuni, deși era chinuit continuu de dubii și scrupule. Era descumpănit mai ales, pentru că spunea el că nu-l mai simte pe Domnul aproape, că nu ar fi corespuns cu generozitate harurilor și că ar fi ruinat Opera din cauza păcatelor sale. Numai rugăciunea îi aducea alinare. Chinuirea dura zi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]