3,463 matches
-
pun din nou pe picioare. Când închid ochii, văd acea terasă minunată pe promenada stâncoasă și pe mine în fața ei, ținând un mic heruvim în brațe. Nu am bani. Domnul Spavin îi administrează până împlinesc douăzeci și unu de ani. Mătușa Berthilda scuipă pe alee. — Samuel Spavin. Întotdeauna o să-mi stea în gât acel Samuel Spavin. Omul ăsta nu mă vede cu ochi buni, Jonathan. Este un tip foarte crud. Așadar, el păstrează banii tăi, nu? Dar ce-ar fi să ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prinde din urmă și-l trântește la pământ. Proastă idee! Atât de neinspirată! Waller este un protejat special al lui Fender Greene, iar Gentler îl bumbăcește bine, pierzându-și controlul. Căzut la pământ, Waller se zvârcolește în stratul de frunze, scuipă, scăpând printre dinți un „pun eu mâna pe tine“, în timp ce Gertler îi așază un genunchi în piept, lovindu-l în față. Jonathan aleargă spre ei și-l trage la o parte pe Gertler. Îl urmăresc amândoi pe Waller, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la bord, luptându-se cu echipajul care-i împinge înapoi, unde plonjează printre gunoaiele care plutesc, îndepărtându-se doar când Gregg scoate pistolul, orientându-l spre ei. — Unde ne aflăm? întreabă Gittens cu jale. — La capătul râului, zice Morgan. Marchant scuipă. — Parcă e capătul lumii ăsteia blestemate. Nimeni nu are pornirea de a urca pe țărm, așa că se înarmează și petrec o noapte tensionată, stând de pază cu rândul. De două ori sunt deranjați de troznete puternice despre care Gregg zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
colecția "Jeluzii" Iubito, voi muri. De dorul tău nici vorbă nu mai e și nici nu-mi pasăde el, cum te jupoaie, bălălău, de rochia, cu fluturi, de mireasă. Că-mi roade pieptul colț de șopârlău și-n cord îmi scuipă toamna canceroasă, iubito, voi muri de Dorul tău, cu-atâta boală-n mine, nu îmi pasă. Privirea ta din urmă, nemiloasă, mă-mbrățișează ca un fierăstrău, în gât, o ghemotoacă de dudău mă spânzură de șiră și mă lasă ... Iubito
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sparte. Cum e asta posibil? Patroana pocnește din degete. Pe o ușă laterală intră două fete. Au în jur de nouăsprezece ani și sunt îmbrăcate în robe subțiri de brocart. Deși au trăsături plăcute, nu arată nici un fel de ospitalitate. Scuipă semințe de floarea-soarelui, își aruncă papucii și se urcă în pat. Desfăcându-și picioarele, se ghemuiesc deasupra ouălor ca două găini. Patroana pocnește iarăși din degete și fetele încep să-și legene fundul. Priveliștea e de un comic insuportabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar exista. Și sunt curios în ceea ce te privește. Mă tem însă că singurul lucru la care mă pot gândi e harta Chinei, care devine tot mai mică. Dușmanii vin din toate direcțiile. M-au apucat de gât și mă scuipă în față. Sunt bătut și împușcat. De ce aș... cum aș putea dormi cu tine sau cu orice altă concubină? Ca să trec mai departe cel mai groaznic coșmar al unui om în viață? Sunt incapabil să aduc pe lume un moștenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aici, Majestatea Voastră. Îl dau la o parte. — Nimeni nu-l opreste pe Fiul Cerului. — Cărăușii își vor da seama. — Și ce? — Se va naște un zvon și se va răspândi ca vântul. Mâine dimineață Majestatea Sa Marea Împărăteasă va scuipa când îmi va menționa numele la micul dejun. — Ea nu a facut la fel cu tatăl meu? — Nu, Majestatea Voastră, eu nu am de gând să o fac cu Domnia Voastră. — O să te oblig. — Așteptați până ajungem la palat, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
capitală goală va încuraja jafurile și distrugerile. Împăratul Chou Wen-wang din dinastia Han a ales să fugă în timpul crizei de pe vremea Domniei Sale, iar rezultatul a fost pierderea respectului în fața supușilor săi. — Cum îndrăznești să faci această comparație?! Împăratul Hsien Feng scuipă frunze de ceai pe jos. Eu am decis să plec pentru siguranța familiei mele, inclusiv a ta. — Cred că a demonstra poporului puterea Curții este esențial pentru supraviețuirea Chinei, zic eu cu calm. Nu am chef să vorbesc despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fi de acord cu clauzele, îi spun, făcându-i Majestății Sale un rezumat al scrisorii prințului Kung. Zice că acestea sunt documentele finale. Pacea și ordinea vor fi restabilite după ce semnați. — Barbarii îmi cer să îi răsplătesc pentru că m-au scuipat în față, spune Hsien Feng. Acum înțeleg de ce tatălui meu nu i se închideau ochii când a murit - nu a putut înghiți jignirea. Aștept să se calmeze înainte de a relua lectura. Unele dintre condiții îl supără pe Majestatea Sa atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Li Lien-ying și-a învățat meseria de servitor imperial, și este acum aproape la fel de bun ca An-te-hai. Sunt îngrijorată în legătură cu An-te-hai. Prințul Ch’un mi-a spus că este în închisoarea din Peking. Pentru a-și desăvârși înșelăciunea, An-te-hai îl scuipase pe paznic, asigurându-și o pedeapsă și mai aspră: a fost pus într-o celulă cu apă în care pluteau fecale în jurul gâtului său. Mă rog ca el să reziste până ajung eu. Nu pot încă să spun dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shun. Yung Lu mi-a povestit mai târziu că nu mai văzuse niciodată atâția oameni la o decapitare. Străzile erau pline, la fel și acoperișurile și copacii. Copiii își umpluseră buzunarele cu pietre și fredonau cântece de sărbătoare. Oamenii îl scuipau pe Su Shun în timp ce trecea închis în cușcă. În clipa când a ajuns la locul execuției, fața îi era acoperită cu salivă și pielea îi era sfâșiată de pietre. O Clipită a golit o sticlă de băutură înainte de a urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vreo remarcă. "Ei, zic, ți-a plăcut?" "Hm! răspunde. E un caz clinic, care n-are valoare pentru toată lumea, un dement..." "Bine, zic, dar scena aceea când eroul se întoarce acasă și ca să-i facă în necaz proprietăresei începe să scuipe pe pereți și să-și șteargă picioarele de ei? Și discuția lui despre Pușkin?" Da, zice, da..." Dar se vede că lectura nu i-a spus nimic și genul acesta de literatură care scoate la iveală sau descrie noroiul vieții
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
scris un text mobilizator: „Dă-i înainte și nu te uita la Viorica”. Cu mentalitate de licean îmbătrînit, profesorul de sport făcea, din plictiseală, farse tuturor. Îi plăcea să bea. Azi se aduna cu cei cu care se certase ieri, scuipînd în prieteniile mai vechi. În pofida învățătorilor, declarase plin de emfază: „Eu am terminat un liceu teoretic, nu așa, ca boul, într-o parte...” Fără să știe în ce scop, Urecheru absolvise liceul doar prin stăruința lui taică-său care voia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că se sună, cum săriți de cur În sus! După ce veți ieși din clasă unul câte unul, aveți grijă cum vă purtați pe culoar și-n curtea școlii: băieții, să nu alergați; nu azvârliți mingile; nu vă Înghiontiți, nu vă scuipați; nu pipăiți fetele nici pe buci, nici În alte părți; iar voi, caprelor, nu-i stârniți, că nu sunteți mai breze; spre case mergeți numai pe trotuar și dați bună ziua la toată lumea. Continuăm data viitoare. * * * În mijlocul satului, pe Înserat, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a ajuns biata femeie, la bătrânețe, să doarmă pe sub șoproanele rudelor?” Câțiva se repeziră să-l oprească pe tânăr, care se și avântase cu pumnii ridicați. Îl Înconjurară și-l luară În brațe. Ăstuia i se Înroșiseră ochii și zvârlea scuipați către Gogoașă. Câteva femei care stăteau pe șanț la divan scoaseră chiot de dat veste. „Ce te bagi tu În viața mea, rapandulă comunistă ce ești! Îți sucesc gâtul, boșorogule, spăl cuțitu-n tine! Mă piș pe ochii tăi ăia bulbucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Acela, Însă, nu se lăsă Înfățișat. Pe Tușa o găsiră vecinii căzută la pământ, cu brațele și picioarele moi, cu gura strâmbă din care curgea În praful bătăturii un fir lucitor de scuipat. Aluatul dăduse peste răscoale din copaie, oamenii și lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl Înfruntase pe Cel ce Doarme, iar el nu Îngăduise Îndrăzneala. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de șerpi. Celălalt, care venea În urmă, văzu mișcându-se În albușul cleios scurs din pielița ruptă a unor ouă câțiva pui negri de șarpe ce se Încolăceau nevolnic. Le ieșiră În cale dihori și vulpi, un cotoi sălbatic Îi scuipă dintr-o scorbură, un mistreț tolănit În nămol Își repezi către ei râtul lung și negru din care ieșeau, Încovoiați, colții ascuțiți ca două iatagane. Printre hățișurile de pe malurile abrupte, când În stânga, când În dreapta, zăreau mișcându-se alene părți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ori sărat. Ca să se dea mare și să ne câștige admirația, dar și bănuții de metal, băga În gură tot felul de porcării pe care le mesteca (spre adânca uimire a fraierilor care Îl vedeau prima oară) și apoi le scuipa. Tată-său, postașul, habar n-avea ce făcea odrasla cu scrisorile. Nu s-a alarmat prea tare nici când i-a bătut unul la poartă să-l Întrebe de o nepotrivire. Omul Își dăduse pălăria pe ceafă spre a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăuntrică -, i-am pus mâna la gură și am Început să urlu după Director și șofer. O vreme n-a răspuns nici dracu’. Pe urmă s-a auzit glasul lui Oaie, care vorbea de parcă În același timp se străduia să scuipe țărână din gură: „E vreunu’ mort, mă?”. „Nu, du-te dracului, tâmpitule care faci accidente și vorbești prostii! Ce e cu Directorul?” „Acuma e bine, i-am ras două palme, că la altceva nu m-am priceput, și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
client: „Vezi, bă, dracu’, să nu dai foc pe-acilea, că cine știe ce se Întâmplă...”. „Mă piș pe paiele tale”, venise răspunsul. Titel nu-l pierdea din ochi și, de câte ori ăla azvârlea mucul de țigară, marele meșter se grăbea să-l scuipe, să-l strivească bine sub călcâi și să-l astupe cu țărână. Odrasla plătea zburători și le spuneau ce măscări să arunce În aer și cui. Năimiții erau bucuroși că puteau pluti și Înjura pe degeaba, contra a numai trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neagră cu țepi ce da ocol Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi Înverzise dinții și luă aminte la mișcările bătrânului, să nu cumva să plece fără el și să-l lase acolo, trântit În buruieni. Nea Mitu Păcătosul se ridică dintr-odată și Iedul chiar avu timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era de acum să acopăr urmele, ca să nu dau de gândit celui ce avea să mă Înlocuiască. Întâi am oprit sângerarea cu bulgări de zăpadă, am scos cartușul de pe țeavă și l-am vârât Înapoi În Încărcător; sângele amestecat cu scuipat se făcuse gheață pe cătare și pe gura țevii - am curățat totul cu o bucată de batistă și cu vergeaua. Tot ce era roșu am călcat bine În picioare și am presărat deasupra mai multe straturi de zăpadă curată. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când Își julește palmele, coatele și genunchii ca să-și salveze echipa de la gol. Cei doborâți de mine cereau totdeauna lovitură de pedeapsă, jocul se Întrerupea și Începeau Îndelungi ciorovăieli. Îi lăsam pe ceilalți din echipă să se certe, să se scuipe și să se Îmbrâncească. Eu mă trăgeam deoparte, șchiopătând demn, ca și cum mă străduiam din răsputeri să-mi ascund greaua durere pricinuită de loviturile suferite. Aveam - cred - sau voiam să am pe chip mândria molcomă a soldatului ce-și Îndeplinise misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ale ascunzișurilor codrului, dar și om Învățat și știutor de carte, Viteazul a trimis la el soli care promiteau iertarea de păcatele tâlhăriei În schimbul ajutorului În lupta cu turcii. În vestita bătălie În care conducătorul Armatei turcești, Sinan-pașa, și-a scuipat În smârcurile unui râuleț și ultimii doi dinți pe care-i avea, corpul de oștire care a Închis capcana se strecurase anevoie prin pădure, călăuzit de hoțul Stavrinos, dar ajunsese tocmai la timp ca să gâdile gingiile pașei. Hoțul pocăit avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din lunga ei viață, Între zidurile mănăstirii - cetate pe care Mihai Viteazu o Înălțase În cinstea uluitoarei sale izbânzi Împotriva Armatei turcești conduse de gloriosul general Sinan-pașa, cel care avea să-și lase trufia deoparte, laolaltă cu ultimii săi dinți scuipați În mlaștină, Îmbrăcându-se, ca să scape, În straiele unui ienicer de rând. Mănăstirea - Îi Încredința pe toți, din surse sigure, profesorul Foiște - fusese ridicată sub atenta supraveghere a fostului tâlhar Stavrinos, de fapt un strămoș Îndepărtat al grecului Dagdelinis din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]