5,506 matches
-
societatea" de la Cumpătu? Ce densitate aveau "seriile" acelea, cu figurile lor fabuloase, cu prînzurile (pe bonuri) ca niște popote ale unei armate zurlii, cu serile (discret-subversive) ca niște șui spectacole, atunci inventate! Era o solidaritate subterană, figurile scenei, scrisului, pictorii, sculptorii se regăseau aici anual, într-un fel de legămînt al firavei rezistențe. Sala de mese, înțesată, cu rezervări notorii, se oferea ca trapeză insolită a vorbelor în doi peri și a privirilor... codate. Mica terasă de-afară era suport al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale momentului, atît de la modă, în cazul de față, singura... ținută obligatorie e chiar cea propusă de ne...rușinosul regizor canadian. 9 decembrie Milița Petrașcu, cea care ucenicise, și ea, pe lîngă Brâncuși, la Paris, și căreia, și ei, marele sculptor îi lipise prenume de bărbat (ca să poată înjura gorjenește, în voie, cînd nu-i ieșea treaba), aflată, prin anii optzeci, printre noi, la Muzeul Literaturii Române din București, se amuza copilărește de pe scaun cum Dan Hăulică îi aranja sculpturile (portrete
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la Paris, întreba speriat și dezorientat: ce se mai pictează, dragă?), pictori tineri, în vogă (proletcultistă), universitari turbulenți (Cuciureanu avea teribil aplomb în a strica ștaiful cîte unei agape a "colegilor", la Casa Universitarilor, găsind frapierelor întrebuințări nu tocmai nobile), sculptori, actori, mamoși, birjari, vînzători de flori (Baronul... Baronul), balerini, psihiatri, atleți, cetitori în stele, instrumentiși, notiști sau doar simpli... urechiști. Dețin trei amintiri cu inconfundabilul George Mărgărit. Trei flash-uri. Pictam pe un colț de masă, după ce redacția "organului" se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de oțel este astfel făcut încît nu are nevoie de nici o cască în această bătălie pe care o ritmează, precum un ciocan, creierul meu" (Melville)... și conexiunea cronicarei C.: "Citatul poate echivala cu spor poetica lui Leonte". (E vorba de sculptorul Marius Leonte, n.n.) 11 ianuarie Nu frigul i-a astîmpărat pe improvizații propagandiști ce făceau spume la gură în Hală, în lumea pestriță a tarabelor. Unde era și pegra, și lumea curățică a tîrgului. Electoratul carevasăzică. Un an, dacă nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un pictor hipercorect în toate și iritat de neiertătorul colimator mărgărităresc recurgea la suprema amenințare, Mărgărit rostea notoriu: Mă, T., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Într-o după-amiază îmi intră în atelier (păhă)Ruțu Florea, sculptorul. Criță. Hotărît să-mi aplice, de ce?, lecția dură. Se oprește la un pas și mă somează: Lasă pensula jos: nu vreau să te-ating cu ea în mînă. Elegant, nu? Și "politic corect". Unde-i boema aceea? Mai știe cineva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
proiecte, tabere, simpozioane nu face decît să neantizeze energiile, în ultimă instanță, să le anonimizeze fără scăpare. Numiți-mi doar un singur personaj care, pe plan mondial, să singularizeze exemplar un anume demers! Acum cîțiva ani, mai exista unul: provocatorul sculptor César, a cărui amplă mediatizare, iată, nu-i dăuna defel. În rest... Dacă peste această nebuloasă întindem precum totuși celebrul azi Christo un giulgiu (fie el și unul strălucitor) numit globalizare, atunci scenariul pare și mai derutant. Arătîndu-ne că valorile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a cîte unei pempante de Iași, de altfel captată imediat în galanteriile amfitrionului. Cît de tabucchian simple erau/ sînt aceste încăperi, în superba lor devălmășie. 3 iunie Un superb documentar, pe "Mezzo", are teribilul efect de a converti destinul unui sculptor ultimul monstru sacru al secolului încheiat, francezul César în destinul însuși al artei contemporane. Care-și consumă, dramatic, sub ochii noștri, evoluția/ involuția. Ceva implacabil se întîmplă cu acest pitic îndesat (aducînd, o dată, cu un Picasso cu barbă, altă dată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
numai bun să ajungă rapid în... Bienala de la Veneția. Unde și ajunge multiplicat conferind imensei săli César un aer de lume nebună. Nu neapărat de legat în cearșafuri albe, ba, dimpotrivă, asumîndu-și chiar amuzată noua-i condiție. Volubilitatea gestuală a sculptorului în momentul celui mai simandicos vernisaj al lumii moderne are în ea ceva din comportamentul dubios-distractiv al proaspătului internat. Ăsta pare a fi monstruos esențializat și traseul artei mondiale în vogă acum. Cu amendamentul absolut obligatoriu că aparent trăsnitul César
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
traseul artei mondiale în vogă acum. Cu amendamentul absolut obligatoriu că aparent trăsnitul César mai pleca încă de pe o platformă solidă de la un a b c incontestabil. Ceea ce e greu de depistat în generalizata aventură actuală. Germenul disoluției care la sculptorul francez îmbracă forma unei cumva firești evoluții afectează trist demențial sunetul principal al artei mondiale de azi. Cel care dă tonul, care decide, finalmente, ce trebuie să ne placă/ să ne displacă. Artizanul acestei mărșăluiri spre deriziune prins într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deși, n-ar trebui) jumătatea ei de secol străin. • ce rară satisfacție!; să mă aflu într-un înțesat vernisaj și spre mine să vină un palid Adonis și, întinzîndu-mi mîna, să se recomande: Sînt P. (Îi clamasem excepționalul talent de sculptor într-un text din ajun.) • uitîndu-mi portmoneul cu acte (și ceva bani) la toneta cu ziare din Tîrgu Cucului și întorcîndu-mă tîrziu, mai mult decît sceptic, la locul neglijenței, doamna vînzătoare (pentru că doamnă e) îmi înmînează băftosul obiect; rușinat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Costin de lîngă Teatrul Național din Iași) și-l "anulase" pe acesta, opunîndu-i suita de himere de un expresionism nu atît oripilant ca al nordicilor, cît atent armonic, nu și mai puțin răscolitor. Ce bine i-ar fi stat acestui sculptor la fel de plin de har ca Rodin, Bourdelle, Maillol, dacă ar fi fost să-și depășească statutul de provincial, într-o cultură provincială, și să se fixeze cu "obrăznicie" în șocul momentului. A făcut-o, în schimb, compatriotul său, plecat pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mase de oameni. În aceeași măsură în care sporește acumularea unor mari sume de bani în mâna claselor posedante, crește și luxul, acest însoțitor al avuției. Este și firesc ca numărul meșteșugarilor artiști, lucrători în aur, argint, giuvaergii, cercelari, ceasornicari, sculptori, poleitori, zugravi etc., să fi crescut. În statisticile moldovene din acea epocă acest gen de meșteșug este bine reprezentat. La 1845, în statistici sunt menționați 15 argintari și ceasornicari în Botoșani, 16 cercelari (bijutieri) în Piatra Neamț, 16 argintari în Iași
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iar mama lui a mai trăit doar încă trei ani după aceea (a murit la 7 septembrie 1792). În plus, există referințe privind faptul că Blake a fost influențat de swedenborgianism abia atunci cînd l-a întîlnit (că. 1779) pe sculptorul cu vederi swedenborgiene John Flaxman. William a crescut la Londra și în 1761, la o vîrstă foarte fragedă (cînd avea doar 4 ani, după relatările soției sale, Catherine) a avut viziunea lui Dumnezeu. Ulterior, cînd avea opt sau zece ani
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Royal Academy) (fondată recent, în 1768), după ce a prezentat niște lucrări prin care să-și dovedească talentul în domeniul desenului academic. Cîștiga dreptul de a merge la cursuri și de a folosi resursele Academiei pentru șase ani. Îi întîlnește pe sculptorul, proiectantul și desenatorul John Flaxman (care era aproapre de-o vîrstă cu Blake fiind născut în 1755 și care era un swedenborgian convins; misticismul de vină swedenborgiană al lui Flaxman l-a influențat profund pe Blake) și Joseph Johnson. Printre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Green Street, Leicester Fields. Blake a învățat-o pe Catherine să citească, să scrie și să deseneze; Catherine și-a însușit în timp atît de bine artă desenului, încît va deveni un ajutor important pentru activitatea artistică a lui Blake. Sculptorul și prietenul său John Flaxman l-a prezentat pe artist lui Harriet Mathew soția reverendului Anthony Stephen Mathew -, o celebritate cu interese literare a cărei casă era adesea punctul de întîlnire al artiștilor și muzicienilor. Blake a devenit astfel, pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Marele Duce (Granduca) și a fost atât de încântat că a decis să stea la Florența pentru o vreme, perioadă în care el a avut ocazia să întâlnească oameni de seamă, ca de exemplu poetul Giuseppe Giusti, dramaturgul Gianbattista Nicolini, sculptorul Giovanni Dupré și cunoscutul politician naționalist Bettino Ricasoli. Opera Macbeth este în mod clar o operă de artă desăvârșită. Există acolo o duioșie și o căldură personală și, mai presus de orice, flacăra verdiană este omniprezentă. Se poate afirma cu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
are rațiunea În economia și experiența sacrului. Profanul este contaminat de „miresmele” sacrului Înainte de ivirea sau săvârșirea lui. Motivul Învierii (sau al trezirii) este des Întâlnit atunci când se are În vedere formarea și educarea omului. Alături de metafora cioplirii pietrei de către sculptor, a modelării lutului de către olar, a iluminării de la o torță sau de la un foc, a corăbierului ce Înfruntă marea și furtunile, a grădinarului ce ajută pomii și florile să crească etc., acest motiv le Înglobează pe toate acestea, datorită forței
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dintr-o producție imaginară. Nu altfel procedează Alexandra Crăciun, Într-o carte provocatoare, Narcisismul și problemele reflectării 2. Vastul arsenal teoretic mobilizat În acest din urmă caz țintește, cum e și normal, nu biografiile, ci fabulările unor autori (scriitori, pictori, sculptori, cineaști), dandy sau nu În viața reală. După cum, analizând detaliu după detaliu comportamentul dandy-lor „adevărați”, consemnați În documentele de epocă (jurnale, corespondență, memorii, cronici mondene), Marylène Delbourg-Delphis nu are cum să riște interpretări mitico-simbolice atunci când, de pildă, trece În revistă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lor e unul de stimă (de cele mai multe ori stânjenită). Brummell, Montesquiou, d’Orsay contează ei Înșiși ca opere de artă, cu stilul lor de a trăi, nu prin produsele voinței creatoare (mai mult sau mai puțin Încrâncenate) de scriitori sau sculptori. Dar cazul „greilor” artei, dandy și ei - măcar pe unele porțiuni ale vieții - schimbă cu totul perspectiva. Dacă e adevărat că marea operă estetică trebuie să spargă tiparele, să aibă un aer de unicitate ciudată, de bizarerie sfidătoare („frumosul trebuie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
are ca țel și ca rezultat dispariția din ten a tuturor petelor pe care natura le-a presărat atât de jignitor și crearea În textura și culoarea pielii a unei unități, care, precum cea obținută de ciocanul de lemn al sculptorului, apropie pe dată ființa umană de statuie, adică de o ființă divină și superioară? Cât despre negrul artifical ce Înconjoară ochiul și roșul ce marchează partea de sus a obrazului, deși folosirea lor Își are drept izvor același principiu, nevoia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sinuozități mobile, voluptoase și ironice, asemenea buzelor de pe chipurile pictate de Leonardo da Vinci; nasul, fin și delicat, puțin rotunjit, cu nări palpitânde, părea că inspiră vagi parfumuri Îndepărtate; o gropiță viguroasă accentua linia bărbiei, precum retușul final făcut de sculptor cu degetul mare; obrajii, rași cu grijă, contrastau prin culoarea lor albăstruie, catifelată de pudra de orez, cu nuanțele roșiatice ale pomeților; gâtul, de-o eleganță și de-o albeață feminine, se Înălța liber din gulerul răsfrânt al cămășii prinse
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
judecata dreaptă. Sunt prețuiți la justa lor valoare artiști „cu personalitate” din promoțiile „noi”, ca Th. Pallady („sobru și sombru” în pictură), Gh. Petrașcu, D. Șirato, N. Dărăscu („artist de seamă” și „de rasă”), D. Artachino, Iser, Kimon Loghi, sau sculptori: Oscar Han, I. Jalea, Cecilia Cuțescu, Fr. Storck, D. Paciurea (cu „viziunile” himerice) sau „tânărul” Brâncuși („primitiv”, aspirând spre originalitate). SCRIERI: Florile iubirei, București, 1901; Quatrene, București, I-II, 1901-1903; Epigrame, București, 1908; Zale roșii, București, 1919; Aripi albe, București
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
tentativa de poetizare / eternizare a cotidianului. Dar psihologia senectuții este tot mai des acaparată de reprezentări ale morții. Din 1994, editează revista „Insula”, în care își publică versurile noi, tipărind apoi, în colecția care însoțește acest periodic, plachetele Horoscop (1995), Sculptorul cu disc de aur (1995), Adevărul și numai adevărul (1996), Destin (1996). Scriind și proză, D. include în volumul Personagii secrete în trecutul imediat (1947) un fel de fiziologii caricaturale, în manieră absurd-fantastică, în care se recunoaște „logica” narativă urmuziană
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
Steaua inimii, București, 1939; Umbra unei melancolii, București, 1946; Alfabetul sângelui, București, 1946; Jocuri în filigran, București, 1947; Personagii secrete în trecutul imediat, București, 1947; Crepuscul intim, București, 1969; Un anumit anotimp, București, 1977; Arhipelag, București, 1989; Horoscop, București, 1995; Sculptorul cu disc de aur, București, 1995; Adevărul și numai adevărul, București, 1996; Destin, București, 1996; Gestul mâinii și al memoriei, București, 1998; LUI, București, 2002. Repere bibliografice: V. Beneș, Studiu critic, în Vasile Dobrian, Ciclul morții (gravuri), București, 1942; N.
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
și cu peisajul orașului de provincie. Impresia generală rămâne însă de neînchegare, multe episoade sunt tratate superficial, stilul se menține la nivelul foiletonului de gazetă. Cel de al doilea roman, Poiana Sângerului, care urmărește cu aceleași mijloace experiențele erotice ale sculptorului Ștefan Cerna, nu aduce vreun progres de tehnică sau de expresivitate. Un expresionism târziu, oarecum caduc, domină versurile libere din Poemele destinului. Căutările lui C., neîmplinite în roman și rămase doar intenții în eseu, par acum mai aproape de o izbândă
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]