2,171 matches
-
Doom. - De ce? întrebă cineva. - Zice că e un joc de care se folosește armata Statelor Unite ca să-i instruiască pe soldați. Un oftat din rărunchi. Singurul lucru care separa casa noastră de cea a lui Allen era un gard viu foarte scund, dar casele erau atât de îndepărtate una de alta, încât orice reclamație privitoare la o eventuală lipsă de intimidate devenea nerelevantă. Încă îi puteam distinge pe copii în camera media, dar privirea mea călători mai departe, luminile din dormitorul patrimonial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
castel medieval. În timp ce examinam încăperea, primul meu gând: mobila fusese aliniată asemeni aceleia din camera mea de copil din Sherman Oaks. Aranjamentul era identic - patul lângă peretele de lângă dulap, biroul sub fereastra care dădea spre stradă, televizorul pe o masă scundă, în dreptul unui raft pe care se aflau cărți și echipamentul stereo. Camera mea fusese mult mai mică și mai puțin sofisticată (nu aveam propriul frigider), dar nunațe gălbui, de lut, ale schemei coloristice, până și veiozele de pe noptiere erau copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
volumului Cartea neliniștirii de Fernando Pessoa, apărută de curând la Editura Fundației Culturale Române, în excelenta traducere a lui Dinu Flămând, volum în care marele poet portughez, acolo ajutorul de contabil Bernardo Soares, străbate străzile Lisabonei sub chipul unui bărbat scund, cu mustață scurtă, la aproximativ 45-50 de ani, purtând un trenci de toamnă, ochelari, papion și pălărie, zâmbind îngândurat unor percepții lăuntrice. Impresia de autenticitate este atât de puternică, încât arunc priviri angoasate în jurul meu, așteptând să zăresc silueta cunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întârziere, ajutându-i pe cei doi cameramani germani care însoțesc Trenul Scriitorilor să-și tăbârcească sofisticata aparatură. Un cuplu simpatic, nonconformist, aș zice: Margarete Kreuzer și carsten Geissler. El (originar din fosta Germanie de Est) - înalt, cu plete blonde; ea - scundă, cu păr negru, tuns scurt. Vorbesc între ei ca vechi prieteni, într-o germană bolborosită. Ambii cu o mulțime de cercei la urechi și la sprâncene. Se remarcă îndeosebi ea, îmbrăcată întotdeauna mult prea strident, fire artistă. Mai bârfim puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dintre ei, foarte bogați. Nu le pasă de Asociație. Regretă doar că vor călători tot mai greu spre Basarabia și România din cauza vizelor pe care vor trebui să le obțină contra plată. Victor - amicul lui Tofan - e ras în cap, scund, zâmbește știrb, o ființă aparent inofensivă, se arată sensibil, în ciuda alurei sale de tip „dur”. Vorbește, ca și Tofan, mai bine rusește decât românește. Fetița sa e dansatoare. Tofan conduce o firmă și susține cu bani activitățile Asociației moldo-letone. Înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Gane. Matei era născut, ca și mine, în ’34, bucureștean, tatăl inginer, rudă cu „oltenii” Vulcănescu și cu familia Burileanu, era un produs splendid și tipic al generației noastre biologice, născut și crescut în sud, muntean. Brunet, înalt, puțin mai scund decât mine sau Nichita, de cum l-am cunoscut în primăvara lui ’58, în cămăruța de la subsol a lui Grigore, mi-a făcut o puternică impresie, deși... am recunoscut imediat o „alteritate” temperamentală, un fel de neaderență la persoana și ideile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
singur cu o satisfacție pe care trebuie totuși să o temperez spunându-mi că mai este mult până la final. La un moment dat, observ în fața mea o siluetă ce mi se pare cunoscută. Oare nu o fi tocmai tânăra solitară, scundă de statură, puțin plinuță, cu un mers lent și legănat, șchiopătând ușor? O ajung din urmă. Ea este! îmi permit să o salut cu arhicunoscutul „ola”. îmi răspunde zâmbind scoțându-și căștile mici din urechi. După fizionomie, ar putea fi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
noaptea trecută și- mi zic că acest pelerinaj nu este, nu trebuie să fie doar o simplă „performanță”, ci trebuie neapărat să mă schimbe interior în mai bine. Cum mergeam așa, cuprins de gândurile mele observ în față un pelerin scund de statură, cu îmbrăcăminte veche chinezească sau japoneză, căci nu-mi dau seama bine de deosebiri și cu o pălărie conică. îl salut când ajung în dreptul lui cu obișnuitul ,,ola,, și-mi răspunde la fel cu un zâmbet cemi aduce
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
biserica, veche, cu un altar minunat ce te îmbie la rugăciune, ca și muzica ce se aude în surdină. Am norocul de a întâlni persoane cunoscute deja. Ies apoi să mănânc la un restaurant unde mă surprinde agilitatea - unei chelnerițe scunde, tinerică, cu un păr bogat, lung, prins la spate. Pare o copilă, dar la o privire mai atentă observ că are verighetă în deget. Este o româncă din Brașov și de patru ani este aici. îmi spune că în această
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
interesele ce-i poartă pe acest drum. Pe mulți îi voi vedea în curând prin magazine, dar mai ales la mesele de la baruri, răcorindu-se după căldura și oboseala zilei. în bucătărie îl reîntâlnesc pe un spaniol ieșit la pensie, scund și mereu în mișcare, ce-mi spune că fiii lui nu sunt - botezați și că astăzi biserica din țara lui este lipsită de importanță pentru cei mai mulți oameni. Toți cred într-un Dumnezeu, dar nu au nevoie de biserică, pentru că ea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ani ai căsniciei au locuit În Suseni Împreună cu Bunicii. Numai după nașterea mea, la 2-3 ani, ne-am mutat În căsuța de pe marginea Visei, cuibul drag al copilăriei și al adolescenței mele. Era o mică gospodărie constituită dintr-o căsuță scundă de cărămidă cu două cămăruțe (tinda și camera de dinainte), acoperită cu țiglă, peste care În ajunul “Sânzâienelor” aruncam coronițele de flori; o șură acoperită cu paie, care adăpostea Într-o treime din suprafață, grajdul bivolițelor, În alta carul și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
apropiați. Familia Mamei a fost mai numeroasă și ca În majoritatea cazurilor sa implicat mai mult În viața mea. Bunicul (Moșul) Ioan Munteanu, În onoarea căruia am primit și eu numele de botez∗, era un țăran Înstărit, măcelar de meserie, scund, cu mustață mare cenușie și permanent Îmbrăcat În costumul popular de Săliște. Îi văd și astăzi șerparul din piele, care Îi Încingea mijlocul și care era ținta privirilor mele la orice Întâlnire, căci șerparul ascundea printre altele totdeauna un cornețel
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și un climat psihic al regiunii natale pot influența. Scrisul, poezia, sunt trans-regionale și reflectă natura interioară a celui care le practică până la anularea identității etnice. Dacă nu o face (avem destule exemple), înseamnă că scriitorul nu a străpuns cerul scund al datului său etnic și a rămas prizonierul cuibului de barză, oricât de sus ar sta ea pe stâlp. Ca orice pasăre stranie, el este adevărat în zbor, iar nu în ipostaza faimoasă a albatrosului baudelairean, aceea de captiv al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am remarcat Încă un tip, care stătea și se uita la mine. Unde de ostilitate și suspiciune se revărsau din ochii lui mari și căprui ca un fel de emisie TV. Efectul era aproape ca un șoc fizic. Tipul era scund și foarte slab, cu gîtul pierdut În gulerul cămășii. Culoarea tenului Îi dădea din brun Într-un galben pătat și omul Își aplicase din greu un fond de ten, În Încercarea de-a masca o erupție pe piele. Gura-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cînd am fost În New York, nu l-am mai găsit pe George. Acum băieții de pe Strada 103 s-au Împrăștiat și nimeni dintre cei cu care am vorbit nu știa ce s-a-ntîmplat cu George Grecul. Fritz Portaru’ era un tip scund, slab și palid, care dădea impresia că e infirm. Fusese eliberat condiționat, după ce făcuse cinci ani fiindcă vînduse unui ciripitor. Ciripitorul fusese strîns cu ușa să toarne pe cineva, iar agentul de la Narcotice avea nevoie urgent s-o pună de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rezolve Înainte să fie scoși din funcție de lipsa mărfii. Au venit amîndoi a doua zi, pe la prînz. Sol Bloom era un tip gras, cu o față greoaie, de evreu. Aerul de țepar te izbea. Cu el mai era un tip scund și firav, pe nume Bunky. Bunky ar fi arătat ca un fermier bătrîn sau ca orice bătrîn slab și stafidit, dacă n-ar fi fost ochii lui cenușii, senini și reci din spatele ochelarilor cu ramă de oțel. Ăștia erau cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
CÎnd am sosit prima oară În New Orleans, dealerul principal - sau „Omul”, cum i se zice pe-aici - era un tip căruia i se spunea Galbenu’. Galbenu’ era numit așa din cauză că avea ten gălbui, cu aspect hepatic. Era un bărbat scund, firav, care-și trăgea un picior. Opera dintr-un bar de lîngă sediul Uniunii Sindicatelor Marinei și sorbea din cînd În cînd cîte-o bere ca să-și justifice șederea-n bar cîteva ore pe zi. În vremea aia era eliberat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rău și-a pierdut bunătatea. * La noi, oamenii sunt de două feluri: cei tot mai bogați și cei tot mai săraci. * Pensionarul român e o povară care duce în spate o sumedenie de poveri. * Actualul prim-ministru e doar mai scund decât foștii primminiștri. * Fostul președinte e doar mai bătrân decât cei ce i-au urmat. * Primii care încalcă legile sunt cei ce le fac. * Hoția nu se mai practică la drumul mare, ci în stil mare. * Poporul român e stăpân
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
nu și sfaturi. * Vă dau un sfat: nu ascultați de sfaturile nesincere. * Unele prietenii au durata intereselor. * Vă ofer mii de cazuri când prieteniile s-au transformat în dușmănii; dați-mi măcar un caz invers. * Oamenii mici nu sunt neapărat scunzi; oamenii mari nu sunt neapărat voinici. Unele vorbe îmbată mai ceva decât vinul. * Numai mințile întunecate nu suportă lumina. * Leneșul ar tăia frunze, dar nu are câine. Unele slugi sunt mai viclene decât stăpânii. * Nu există oameni egali, ci doar
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
La antipodul felului lor de-a se manifesta era comportarea unui personaj pe care tocmai pentru acest motiv l-am remarcat. Și el un bărbat în vârstă, personajul la care mă refer se ilustra, în contrast cu ceilalți, printr-o desăvârșită muțenie. Scund, rubi cond, purtător al unui cap leonin și al unor ochelari cu margini groase și multe dioptrii, stătea două ore nemișcat în colțul său, cu brațele încrucișate pe pântece și cu buzele strânse. Îmi părea o zeitate indică încremenită în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în urma susținerii unor examene de „diferență“. Astfel am devenit colegi, din toamna lui 1954, când apariția la cursuri a acelui tânăr a atras de îndată atenția prin nota de exotism a înfățișării: ten alb-străveziu, ochi intens albaștri, păr blond inelat, scund mai degrabă, subțire, un nordic miniaturizat. Deși, mutându-se la filologie, renunțase să se pregătească pentru cariera de regizor, pasiunea pentru artele-spectacol nu-l părăsise. Mânat de ea, își făcea de lucru, sfătuitor benevol, pe la echipa de teatru a facultății
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui Fănuș. Pe un Teodor Pâcă, pe un Pavel Aioanei, pe un Octav Măgureanu, autori cu traiectorie de mici comete literare, dedicați cu frenezie boemei. Cine-i mai știe? Odată l-a căutat pe Fănuș la cămin un tânăr domn scund, rotofei, cu păr inelat, foarte volubil și gesticulant. Era scriitor, își iscălea producțiile Vintilă Ornaru și era odraslă de fost moșier, cum am aflat mai târziu. Se numea, de fapt, Lamotescu. Nu părea să fie apăsat de originea lui nesănătoasă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
caracter redox ridicat, adică cocostârcul cu cioc lung, mai precis planta. Pentru ca cei doi vecini să trăiască Împreună În același mediu, lucru esențial pentru natură, după cum vom vedea mai departe, blidul din poveste trebuie să fie o cană nici prea scundă, nici prea Înaltă, adică un mediu cu potențial redox intermediar. Iar dacă cana mai e și elastică, ea permite când lărgirea, pentru vulpe, când Înălțarea, pentru cocostârc. Adică oscilațiile de potențial redox amintite mai Înainte. Pentru ce e nevoie de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
construindu-și adăposturi de vânt, precum cel descoperit la Ripiceni și, mai târziu, ceva În genul bârlogului animalelor, adică bordeie. Necesitatea de a se feri de apa infiltrată l’a determinat să ridice treptat acoperișul, sub care adăuga un zid scund din același pământ, ridicând astfel și podeaua. Încet-Încet, s’a ajuns astfel la casă, dar alcătuită din aceleași materiale ca și bordeiul: pământul local și materiale vegetale, precum stuful, pentru acoperiș. Până aici, din punctul de vedere al impactului asupra
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o făcuse nimeni altcineva. Cred că Geta a fost primul meu elev și nici nu gândeam pe atunci că-mi voi lega destinul profesional de acest palier social pentru că aveam 10-12 ani. Bunica ne aducea scăunele și o masă rotundă, scundă, sprijinită pe un trepied, după care ne apucam de lucru. Maia urmărea cu mare atenție discuția noastră, nu intervenea niciodată și uneori îi surprindeam printre picături de sudoare - că doar eram mare profesoară - starea aceea de bine și de mulțumire
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]