5,253 matches
-
cunoști adresa... Cu tot dragul și prețuirea, Vali” În 27 aprilie urma să aibă loc lansarea oficială a cărții, la care eu fusesem invitată, dar știind că nu pot merge, i-am scris un e-mail ca să o rog să mă scuze: “Ai avut o carieră excepțională, ai excelat că profesoară, esti o scriitoare lucida și sensibilă, cu o fantastică memorie sufletească, un critic mobilizator, cu personalitate, esti o femeie foarte frumoasă și foarte puternică, tonica, veselă, generoasă, prietenoasă, activă... Ce mai
UN TU DOAR ÎN SCRIS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347210_a_348539]
-
nu știam, dar te cred și mă bucur mult, draga mea! Felicitări! - Mulțumesc! ... Îmi plac toate materiile, a precizat ea , răspunzând la întrebarea ce i-am pus-o. Îmi place și istoria, româna, muzica... După alte câteva fraze, s-a scuzat și a plecat spre mama ei, care era asaltată de un alt grup de prieteni sosiți atunci. Aveam senzația, care acum este certitudine, că fetița cunoștea aproape toate persoanele care au răspuns invitației. M-am așezat pe scaunul meu și
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
sute, Urându-vă Credință și Dragoste curată! Sunt, oare, dincolo de trecătoare stele, De timpuri vechi și noi dimensiuni Ființe mai labile, mai stranii și rebele Decât noi, șerpii-oameni atât de răi și buni? Sunt, poate sunt, dar faptul nu ne scuză Față de noi și Bunul Dumnezeu Care ne-a scos din pește și meduză Și ne-a dat chip și suflet și un eu... Sunt, oare, ceruri mai înalte și senine Decât ale credinței nemărginite ceruri De unde ca o undă din
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
distanță. Cand iubești cu adevarat, trangresezi timpul și spațiile. Iubirea trece toate zidurile, pășește precum Isus, pește ape, escaladează munți, sare peste prăpastii. Cand mai are timp să-și împlinească și idealurile artistice, literare, profesionale? Noi, oamenii, găsim întotdeauna scuze. Scuză cea mai frecventă și cea mai lamentabila este „N-am timp”. Sau: „Te-aș fi sunat dar n-am avut timp”. „Ți-aș fi scris dar n-a fost timp”. „Aș fi venit, dar n-a fost vreme”. „Te-aș
MEDITATIE IN LUNEA SFANTA A PATIMILOR. PUTEREA EXEMPLULUI. VOICA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357148_a_358477]
-
am întâlnit cu scriitorul vâlcean Petre Petria. A venit să culeagă date despre istoricul stațiunii pentru cartea sa „Intinerar spiritual vâlcean”. Nu îl mai văzusem de mult”. * -Știi, dragă Constantine, că Petre Petria este președintele Ligii Scriitorilor, filiala Vâlcea? -Da. Scuză-mă că nu te-am felicitat că ai înființat Liga Scriitorilor Români. -Sunt patru ani de atunci! Ne-am extins, avem zece reviste și o activitate literară intensă. -Am citit în presă despre activitatea voastră. Felicitări! Am deschis agenda la
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
sfatul pe care mi-l dăduse cu două săptămâni în urmă, privea borcanul curioasă, dar și vexată în același timp: -Marioara, să nu crezi că ți-am luat eu untura, Doamne-ferește, îți jur pe ce am mai scump! -Doamne-ferește! Se scuză mămica intrigată de imprudența pe care o făcuse. -Poate aveți șoareci în bucătărie! a continuat tanti Oala interesată să găsească o explicație dispariției misterioase a unturii. -Dacă aveam șoareci și ar fi mâncat toată untura îi găseam morți! i-a
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
la ședințele cu el. -Ce faci, cucoană, toată ziua, de nu-ți educi odrasla? începea conversația cu o amărâtă de mamă chemată la școală. Bineanteles că nu avea timp să se justifice săraca și tremurând și înjurându-și “odrasla”, se scuza pentru amândoi și numai ajunsă în stradă reușea să respire ușurată. -Să nu faci ceva, să mă cheme la școală tovarășul Cristescu! mi-a spus mami în prima zi, deja informată de mama lui Nini, care era veșnic terorizată, mai
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și, dintr-odată, vocea de atac a grasului s-a schimbat într-un suspin, că nici eu nu m-am simțit mai bine când am văzut ale cui erau mâinele salvatorului meu. -Ea a vrut să mă bată prima! se scuză nenorocitul în clipa când obrajii i se înroșeau sub palmele tovarășului Cristescu. -Dacă mai aud de tine a doua oară, te închid în pivnița școlii cu șobolanii! i-a spus cu vocea lui răgușită. -Nu, nu! se ruga grasul de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
secretul. Se uită la mine puțin derutată, bănuiam că nu era convinsă dacă trebuia să-mi spună sau nu, secretul ei. -Tu nu știi, mi-a spus cu timiditate. Nici eu nu știu să citesc mai bine decât tine. Și scuzându-se, a continuat: -Ca și pe tata-mare, ai mei nu m-au dat la școală, nici măcar patru clase. M-a învățat tata-mare, când ne-am căsătorit să citesc și să socotesc așa puțin, cât să mă descurc. Acum vreau de la
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
Mă gândesc acum, și o spun sincer, că dacă participăm la cele mai puțin interesante cursuri cu siguranță nu ajungeam studentă la „Politice”. Mai ales că din anul doi am realizat că politica e o prostituată (să nu zic altfel!). Scuzați limbajul, dar așa e! Nu m-am lăsat totuși de facultate, deoarece plătind studiile, nu îmi puteam permite luxul să le întrerup la mijloc de drum, cu atât mai mult cu cât urăsc să încep un lucru și să nu
TAINA SCRISULUI (48) – O MODALITATE DE A-MI EXPRIMA GÂNDURILE de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357210_a_358539]
-
la conștiința că trebuie să citească conform ideologiei noastre... a muncitorilor. Dreptaciul: (mirat) Nu este așa. Cititorului trebuie să i se respecte preferință și gustul pentru subiectul care-l interesează. Altfel nu cumpără cartea ... Stângaciul: (intrerupandu-l) Mai tovarășe ... ! Dreptaciul: Scuză-mă eu nu sunt tovarăș cu dumneata. Eventual de ... călătorie. Dacă, voi, ăștia, care gândiți așa... vă spuneți tovarăși... treaba voastră. Nu știu cum vei fi „tovarăș” cu activiștii de care vorbeai. Stângaciul: ...de călătorie spuneam. Activiștii sunt îndrumătorii noștri spre societatea
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
la mormântul aceluia. Acum ucenicii vor spune că Iisus a înviat din morți iar rătăcirea va fi mai mare decât când acesta trăia! Înțelegi tu asta? -Oamenii care m-au adus aici nu mi-au spus nimic, luminate arhiereu! se scuză Baraba. Eu i-am întrebat de ce vin așa de dimineață la mine, însă nimeni nu mi-a dat nici un răspuns ci doar mi-au spus că sunt chemat în fața preluminatei voastre fețe! -Lasă asta acum, spuse Caiafa făcâd un gest
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
colț, o răsfățau cu atenția lor, îi povesteau despre secretele mușcatelor crescute cu coroane bogate până la cer... le plăcea pe verandă unde nu bătea soarele direct... altă dată o serveau cu șampanie de soc... dar eu nu beau băutură, se scuza fata... stai liniștită Ana, nu e băutură, e socată... a fost nemaipomenită, nicăieri nu a mai băut așa un suc gustos, preparat în casă... mâncărurile erau deosebite, pregătite cu atâta pricepere și dăruire, cum numai bunicile sunt în stare. Ana
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
-Din ce rasă face parte acest cațeluș frumos? -Bă... tu ești bolnav cu ochii, sau te-ai cam scrântit nițel, cum poți oare o ciubotă s-o confunzi cu un cățel? -Dac-am făcut o greșeală v-aș ruga să mă scuzați, dar de ziceți că-i ciubotă dece nu o încălțați? -Mă, tu ești nebun, băi frate, dac-o-ncalț poate mă mușcă! Și negru de supărare, A tulit-o ca din pușcă! Morala: Când din întâmplare Dai de un nebun
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
masă, că mi să făcu o foameee... Mai e Didina la voi? - Vaiii, să poate tovarășu... Că noi știm să ne omenim oaspeții dă seamă așa ca dumneavoastră! Merseră la cantină unde tovul fu întâmpinat de Didina, administratoarea, care se scuză că nu prea a avut timp să se pregătească, dar așaa, o masă cum primesc toți oamenii muncii din fermă, se găsește... Sânii revărsați ai blondei rubiconde avură un efect sedativ și tovul se îmbună mai ales că în față
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
mai important decât această bătrână și un ochi de jurnalist nu e ușor de păcălit! 2) Primarul împreună cu delegația românilor din Diasporă e la nana Maria care le face scovergi tradiționale. Sună telefonul și primarul după ce schimbă câteva vorbe, se scuză pentru că ne părăsește și pleacă. A doua zi ne povestește, că și-a pus cizmele și a plecat să caute vaca unui sătean, care fusese vândută de un cioban la târg. Împreună cu miliția din încă două comune într-o acțiune
QUO VADIS DUMITRU FLUCUŞ? (1) de VIOREL BAETU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357454_a_358783]
-
cu apă. De care doriți? Plata, sifon sau minerală? -Mulțumesc! Plata să fie! Țină se indoarse cu o tavă cu două pahare. Le așeza pe măsuța, în timp ce Constnatin și Florin savurau câte o clătita. -Pe mine va rog să mă scuzați! Trebuie să mă duc la Catinca s-o iau de la școală și apoi voi sta cu amândouă, si cu Anastasia. -De ce trebuie să stai? -Păi ... Dana trebuie să meargă până la scoala unde este contabilă să definitiveze niște acte. -Bine
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
și totul în viața ta este sub control, dar la prima nepotrivire cu principiile tale, se dă totul peste cap și devii neputincios în fața situației. - Ai dreptate. Nici nu mai pot să gândesc. Acum te rog din suflet să mă scuzi, vorbim când ajung la tine. Am un client. Te pup. - Sigur Radu. Și eu. Te aștept cu drag. Adriana, își aduse trollerul în dormitor și începu să scoată lucrurile din el. Dimineața când a ajuns în casă, doar a făcut
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357790_a_359119]
-
se transformase, probabil, în acele groaznice sirene din visul ei. A întins mâna tremurând și a ridicat receptorul, timp în care a sorbit puțină apă din paharul de pe noptieră pentru a-și reveni. - Alo, da?! - Bună dimineața, doamna Emanuela! Mă scuzați, vă rog! Poate că v-am trez... - Nu... nu trebuie! Adică, nu-i nimic, draga mea! - Oricum..., am fost foarte insistentă și doream să închid, dar... - Scuză-mă, tu! Am avut un coșmar din care, se pare, nu mă puteam
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
de pe noptieră pentru a-și reveni. - Alo, da?! - Bună dimineața, doamna Emanuela! Mă scuzați, vă rog! Poate că v-am trez... - Nu... nu trebuie! Adică, nu-i nimic, draga mea! - Oricum..., am fost foarte insistentă și doream să închid, dar... - Scuză-mă, tu! Am avut un coșmar din care, se pare, nu mă puteam trezi. Știi...? Oboseala, evenimentele de ieri, ce păreau fără sfârșit... Cât este ceasul? Privind spre ceas, Emanuela se sperie exclamând: - Zece și cinsprezece minute!? Dumnezeuleee! - Mda...! confirmă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
momente ale lui cu sinele interior. Liniștea din receptor îi atrase atenția profesorului, scoțându-l cumva din acea stare și, oarecum suspicios, întrebă: - A... alo, mă scuzați! Doamna Romașcanu, mai sunteți? Da, desigur! Sigur că sunt, doar vă ascultam! - Mă scuzați, nu trebuia să... Îmi cer scuze! V-am plictisit... - Vă mulțumesc pentru încredere, domnule profesor! Am simțit că aveți nevoie să fiți ascultat, vă va face bine aceasta descărcare. O să fie bine. Doamne ajută! Poate voi ajunge și eu pe la
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
o vom găsi cu siguranță. Cum se numește fetița? - Luca Daniela Nela. - Emanuelaaa!? - Ecaterina! Ce faci pe aici? - Ce faci, tu, aici, Emanuela? Eu..., aici lucrez. Tocmai ce ies din tură! - O clipă, vă rog! Revin imediat! Se adresă Emanuela, scuzându-se, asistentei de la ghișeul triajului. - Nicio problemă doamnă, am notat numele fetiței și începem căutările. Mergeți fără probleme! Emanuela s-a întors la Ecaterina, oarecum mirată că și-a descoperit vecina de la etajul doi, tocmai aici în spital. Știa că
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
Nela, se numește finuța mea. Ecaterina a amuțit. O privea pe Emanuela interzisă, nevenindu-i să creadă că a auzit bine. Se temea să deschidă gura să o întrebe încă o dată temându-se că a înțeles greșit și totuși... - Emanuela, scuză-mă, te rog! Mai repetă odată numele! Cred că, ori nu am fost atentă, ori nu am înțeles bine... - Luca Daniela Nela. - Da..., am înțeles! Uite, m-am gândit la ceva! Hai cu mine! Vom merge la mine în secție
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
copii? Cine știe ce va urma după aceste plăceri reciproce. Măcar nu am avut atâta minte să ne protejăm. Prea mare ți-a fost ție graba și mie dorința, recunosc asta, de a ne satisface reciproc plăcerile, dar acest fapt nu ne scuză cu nimic de eventualele consecințe. - Asta tot încerc să-ți spun și nu mă lași s-o fac. Tu spui că pleci marți din Torino. Și eu ajung mâine dimineață acasă. Poate te conduc la aeroport să ne luăm la
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357797_a_359126]
-
care o făcea captivă în mâna profesorului. Acesta își retrase imediat mâna, stânjenit de cele întâmplate, încercând o explicație: - Îmi cer mii de scuze, doamnă! Cred că, cel puțin pentru o clipă, m-am lăsat dominat de sentimente. Vă rog, scuzați-mă! - Nu..., nu trebuie, stați liniștit! Tuturor ni se întâmplă. Suntem oameni, domnule profesor, mai înainte de orice... Oameni... S-au apropiat de autoturismul în care doctoriței Străinu, despre care nu mai exista nicio îndoială că nu ar fi vorba despre
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]