9,449 matches
-
pedeapsa divină, nu la dumnezeire 103. Cum nu ne-am propus să comentam o listă, ci să analizăm numele divine așa cum apar în Coran, trebuie să luăm sintagmele ca atare, în care šadd este un gradabil al intensității și semnifică intensitate mare/maximă 104 și ca atare caracterizează divinitatea în acțiunea de a pedepsi, de a mustra, sau în exercitarea forței. 2.1.6.8. al-labb"r: SOI „marele”; ASM „Atotputernicul”; GG „Tarele”; Marr „Gigas”; RB „le Violent”; DM „le
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a ceea ce se află între ele, Puternicul, Mult-Iertătorul.” (GG) Întrucât nici al-W"≤id nu apare niciodată fără al-Qahh"r și nici invers și întrucât în toate aceste contexte sensurile se întregesc reciproc, întreaga sintagma ar putea fi considerată un nume, semnificând: unicul invincibil, cu stăpânire absolută. 2.1.7. Stăpân Acest câmp semantic se întrepătrunde cu precedentul. Puterea lui Dumnezeu ține de esență să, dar ea se și exercita asupra universului. Numele pe care le-am grupat aici au că semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ocurente), de al-Fatt"≤ (o dată) și de Š"kir (o dată - 2, 158); de asemenea, urmat de (al-)‚abr (4 ocurente), de (al-)Qadr (4 ocurente), de al-′alm (22, 59; 33, 51). Este prezent și în expresii ce semnifică atotștiința divină: - bi-kulli šay’în ‘alm (2, 29.231 etc. - 20 de ocurente): SOI „le știe pe toate”; ASM „a toate știutor”; GG „Atoateștiutorul”; Marr „în omni re sciens”; RB „omniscient”; DM „connaît toute chose”; YA „hath full knowledge
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
-i șoptește sufletul său, căci Noi suntem mai aproape de el decât vâna gâtului.” (ASM) Comentatorii consideră că apropierea trebuie luată în sens metaforic, întrucât în sens propriu ar însemna o situare în spațiu proprie doar corpurilor; așadar acest nume ar semnifică fie faptul că între Dumnezeu și noi nu există distanță, deci nici un gând, cuvânt sau faptă de-ale noastre nu îi este ascuns, și ar fi astfel apropiat că sens de ‘alm, fie că El dă ascultare rugăciunilor credincioșilor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
justest of judges”. Semnificație de bază: judecător. 2.1.10.2. ′akm. Acest nume, plasat în câmpul semantic al științei divine, a fost înțeles, în anumite contexte, desigur și în lumina expresiei ’a≤kam al-≤"kimn, si ca semnificând „drept”. D. Masson, de pildă, îl traduce astfel în 34 din cele circa 90 de locuri în care apare, în vreme ce R. Blachère îl traduce constant cu „sage”. Între traducătorii români, George Grigore îl traduce diferențiat, alegând varianta „drept” ori de câte ori o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unii dintre traducătorii europeni citați l-au tradus cu „îndelung-răbdător”. Și Dumnezeul biblic este calificat astfel, fapt care va fi avut o influență. Numele acesta figurează doar în lista lui ‘Abd al-‘Azz și este în genere înțeles că semnificând „binefăcător”; unii exegeți însă, punându-l în relație cu ’óló-”-”awl din Cor. 9,86, care îi desemnează clar pe cei bogați, îi atribuie sensul de „Cel bogat”148. Soluția lui George Grigore, „Largul la mâna”, reunește și ideea de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel veșnic” (SC, Blaj, G-R, BS, C); „Dumnezeu-Cel-Veșnic” (BVA); theòs aiÀvios (LXX); „Deus aeternus” (Vg); „Dieu d’éternité” (BJ); „the Everlasting God” (RSV). Acest nume este alcătuit din numele generic ’Pl în anexiune cu substantivul ‘Ăl"m care, în funcție de contexte, semnifică „durată îndelungată, vremuri străvechi, viitor nedefinit” (cu prepoziția le = „pentru totdeauna”)194. Apare o singură dată, în Gen 21,33, unde se spune despre Abraham că „a sădit o dumbrava la Beer-Șeba și a invocat numele Domnului Dumnezeului celui veșnic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel zdrobit și smerit cu duhul, ca să înviorez duhul celor smeriți și să îmbărbătez inima celor zdrobiți.” (t.n.) În Cartea lui Isaia, Dumnezeu este numit frecvent Qe:Äš Yiœer"’Ql, „Sfanțul lui Israel” și o dată Qe:Äš Ya‘aqo>, semnificând legătură divinității cu poporul ales. Acest nume se întâlnește uneori și la Ieremia (50,25; 51,5), precum și în Psalmi (71/70,22; 78/77,41; 89/88,19). Q":Äš apare și că epitet al lui ’Pl: h"-’Pl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau întinare. 3.1.6.2. ‘ElyÄn: „Preaînalt” (SC, Blaj, BS, C); „Cel-Preaînalt” (BVA); G-R „Cel Prea Înalt”; ho Hýpsistos (LXX); „Altissimus” (Vg); „Très-Haut” (BJ); „Most High” (RSV). Cand nu este sinonim cu numele generice 197, ci are funcție de predicat, semnifică fie superioritatea Dumnezeului biblic asupra zeilor celorlalte popoare (în faza monolatriei, premergătoare monoteismului absolut), ca în Ps 97/96,9: k ’att"h YHWH ‘ElyÄn ‘al kol h"’"reț / na‘alQyÖa ‘al kol ’elohm: „Căci Tu, Doamne, preaînalt ești
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ceruri” cu același sens de transcendență și superioritate absolută. 3.1.6.5. G"dÄl: „mare” (toate traducerile românești); mégas (LXX); „magnus” (Vg); „grand” (BJ); „great” (RSV). Și în ebraică, la fel ca în multe alte limbi, acest adjectiv poate semnifică, în funcție de context, mărimea sau întinderea, numărul, intensitatea, importanța. Pentru a înțelege ce vrea să spună când îi este aplicat divinității, trebuie examinate contextele: a) G":Äl ’ElohQynó mikkol h"-’elohm (2Cr 2,4b; cf. Ex 18,11; Ps 135
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sădit urechea oare nu aude? Cel ce a plăsmuit ochiul oare nu vede?” (t.n.) De aceea, într-o serie sinonimica, nu e corect să fie tradus prin „creator”, ci printr-un participiu sau verb la mod personal care să semnifice acțiunea concretă („a plămădi”, „a plăsmui”), pentru a nu sacrifică metaforă. Cât despre cuvintele din sfera lui „a zidi”, nici acestea nu constituie o alegere fericită în anumite contexte: de pildă, exemplul dat la numele următor, unde citatul din Zah
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
he who avenges blood” (RSV). Acest nume este alcătuit din participiul prezent al verbului d"raš, care are ca prim sens „a căuta”, dar în context înseamnă „a cere”215 și substantivul d"mm („sânge” - un plurale tantum). Expresia semnifică „cel care cere socoteală pentru sângele vărsat” și de aceea traducătorii au transferat-o prin „răzbunător/cel ce răzbuna”. Iată și unicul context în care apare: K :orQš d"mm ’ÄÖ"m z"k"r / lo’ š"kaƒ ta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de traducere citate, ultima („gracious”) este cea mai exactă, fiind înrudită cu „grace” (= hâr, favoare). O trăsătură esențială ce trebuie transferată este gratuitatea acestei atitudini a lui Dumnezeu față de fapturile sale. Propunem echivalarea acestui nume cu „binevoitor”, deoarece acest adjectiv semnifică o atitudine dintru început și în mod necondiționat favorabilă. Se poate observa că în majoritatea ocurentelor apare urmat sau precedat de raƒóm, cu aceeași sonoritate și cu un sens apropiat, cele două calificative potențându-se reciproc, întărite și de altele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Nume descriptive și nume metaforice Acestea au semnificații ce pot fi grupate în câmpuri semantice comparabile cu cele pe care le-am perceput când am vorbit despre numele divine în Vechiul Testament. 3.2.1.3. Existent, Veșnic Spre deosebire de numele care semnifică, în Vechiul Testament, existentă și veșnicia lui Dumnezeu alcătuind două câmpuri semantice distincte, în Noul Testament se configurează un singur câmp, pe de o parte datorită faptului că echivalentul lui ’Ehyeh din Noul Testament, referit la Dumnezeu-Tatăl, ho Äîn kaí ho QÎn kaì
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și ne-a dat pricepere ca să-l cunoaștem pe Cel adevărat (hína ginÀskÄmen tòn alQthinón); și noi suntem în Cel adevărat (kaì esmèn en tÄÎi alQthinÄÎiî), în Fiul său Isus Hristos.” (t.n.) Aici, ho alQthinós referit la Tatăl pare a semnifică „divinitatea unică existența”. 3.2.1.3.3. ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos: „Cela ce iaste și Cela ce era și Cela ce vine” (SC); „Cel ce easte și Cel ce era și Cel ce vă să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să vină. 3.2.1.3.4. tò Alpha kaì tò Ä méga(Ap 21,6): „Alfa și omega”. Aceste două litere care constituie începutul și sfârșitul alfabetului grecesc constituie o metaforă concretă, desi imperfecta, întrucat precizează limite, pentru a semnifică faptul că Dumnezeu este preexistent creației și rămâne în veci. Doar în versetul menționat acest nume se referă la Dumnezeu: celelalte ocurente (1,8; 22,13) se referă la Hristos. 3.2.1.3.5. hQ archg kaì ho télos
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
5.1. ho pater șhymÄÎn/mouț ho ouránios: „Tatăl ceresc” Expresia apare numai în Evanghelia după Matei, în care și stăpânirea lui Dumnezeu se numește basileía tÄÎn ouranÄÎn, în vreme ce în celelalte este numită basileía to¤ theo¤i. Aici ho ouránios semnifică transcendență lui Dumnezeu, iar expresia este paradoxala: Dumnezeu cel cu totul altul, inaccesibil, cel mai presus de toate, este „Tatăl nostru” și suntem îndemnați: ésesthe o¤n hymežs téleioi hÄs ho patgr hymÄÎn ho ouránios téleiós estin: „Fiți așadar desăvârșiți precum
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un cuvant specializat pentru „adevăr” și „adevărat”. Aceste idei sunt exprimate de ’ emeÖ și cuvintele înrudite, care înseamnă „fidelitate”260, „autenticitate, realitate”. Țin de sfera credibilității. Vocabulele grecești alQthes, aletheia, alQthinós acoperă și domeniul semantic al familiei lui ’ emeÖ, dar semnifică și conformitatea imaginii mentale cu realitatea, ținând astfel și de sfera cunoașterii 261. Trebuie avut în vedere că autorii Noului Testament au o formă mentis semita, iar cititorul european, una plămădita de civilizația greco-latină. Traducerea acestor două adjective în contextele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau uzate, asupra cărora atenția nu zăbovește. „Vrednic de crezare” ni se pare aici o rezolvare fericită. În alte locuri însă, alQthinós, atribut în sintagma theòs ho zÄÎn kaí alQthinós: „Dumnezeul viu și adevărat”262, sau numele propriu-zis ho alQthinós263 semnifică realitatea lui Dumnezeu în opoziție cu inexistentă idolilor. Semnificații de bază: fidel, vrednic de încredere. 3.2.1.9.2. pistós: „credincios” (toate traducerile românești); „fidelis” (Vg); „fidèle” (BJ); „faithful” (RSV). Fidelitatea lui Dumnezeu este una dintre temele favorite ale
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Prezent, Desăvârșit 3.2.2.7.1. ho hágios: „Sfanțul” (Blaj), „Sfanțul”, „Cel Sfânt” (celelalte traduceri românești); „Sanctus” (Vg); „le Saint” (BJ); „the Holy One” (RSV). Cu acest cuvânt traduce Septuaginta ebraicul qa:Äš, aplicat prin excelență lui Dumnezeu, care semnifică în primul rând transcendență lui. Îi este aplicat lui Isus în Mc 1,24 și în Lc 4,34: în pasajele unde duhul necurat alungat de Isus îi spune: „Știu cine ești: Sfanțul lui Dumnezeu” (ho hágios to¤ theo¤), precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ho epískopos: „Socotitoriul” (SC); „Păzitoriul” (Blaj); „Veghetorul” (BVA); „Păzitorul” (G-R); „păzitorul” (BS); „Episcopul” (cu notă: „sau priveghetorul”) (C); „episcopus” (Vg); „le gardien” (BJ); „the Guardian” (RSV). Hristos este denumit astfel numai în 1Pt 2,25, citat la numele anterior. Numele semnifică „supraveghetor”. Traducerile optează fie pentru păstrarea lui ca atare, deoarece „episcop” a intrat în limbajul uzual bisericesc pentru a desemna persoană care răspunde de o Biserică locală, fie pentru transferarea lui. În contextul dat, „Veghetorul” sau „Purtătorul de grija” ni
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au un echivalent consacrat, pierd din sensul denotativ și necesită note de subsol spre a fi înțelese corect: Q":Äš (3.1.6.1.), respectiv ho hágios (3.2.1.5.2. și 3.2.2.7.1.) riscă să semnifice, pentru cititorul neavizat, doar desăvârșirea morală. Yoše> hakkeru>m (3.1.6.7.), denotând divinitatea prezenta în mod tainic pe chivotul legământului, în Sfântă Sfintelor, este perceput că denotând mai ales transcendență: se știe că heruvimii sunt îngeri și că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
zÄe se traduce, firește, cu „viața”, dar nu se poate transfera și faptul că, în greacă Noului Testament, acest cuvânt este rezervat vieții dumnezeiești la care este făcut părtaș omul ca urmare a mântuirii aduse de Hristos, spre deosebire de bíos, care semnifică viața naturală. Alte nume care au nevoie de explicații sunt cele ce fac tainice aluzii la texte veterotestamentare, cum ar fi: megaloprepgs dóxa (3.2.1.1.4.), sau ho hyiòs to¤ anthrÀpou (3.2.2.4.). Numele polisemantice în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
listă, si de aceea s-a putut specula foarte mult asupra semnificației sale. Unii l-au interpretat că pe un sinonim al lui al-Mutakabbir. De aceea l-am așezat aici. Alții, printre care majoritatea traducătorilor occidentali, l-au transferat că semnificând „Cel care își impune voința”, aspect al divinității rareori subliniat de Biblie. Am putea relevă cazul profetului care se vede constrâns să-și îndeplinească misiunea neplăcută de a vești nenorocire, dar și aici pare a fi vorba mai degrabă de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Învățământul urmează exemplul cunoașterii științifice (științei) care este percepută deopotrivă ca idee și acțiune, ca teorie și acțiune, ca producție de cunoștințe care, totodată, induce și acțiune, care dezvoltă acțiune. Într-o asemenea abordare, a cunoaște (a Învăța) nu mai semnifică a copia realul, ci a acționa asupra realului, a-ltransforma. A cunoaște nu mai constituie un scop În sine, ci al acțiunilor pe care le induce cunoașterea. Legarea acțiunii de teorie vine să Întărească astfel o mai veche idee exprimată la
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]