2,355 matches
-
mâna ei!“ Dar n-a fost așa. O mână albă și rece, albă ca zăpada și ca zăpada de rece, i-o atinse pe-a lui. Și Augusto simți că prin întreaga-i ființă se revărsa parcă un fluid de seninătate. Eugenia luă loc. — Și domnul acesta... - începu pianista. „Domnul acesta..., domnul acesta... - gândi fulgerător Augusto -, domnul acesta! Să-mi zică domn! E de rău augur!“ — Domnul acesta, fata mea, care, printr-o întâmplare fericită... — Da, cea cu canarul. — Misterioase sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fapt că Paparrigópulos n-a dat încă nimic la lumină și toți cei care-l mușcă pe la spate vorbesc din auzite și doar ca să nu tacă. Nu se poate, în fine, scrie despre acest erudit singular decât cu măsură și seninătate și fără cabotinisme rimanești de niciun fel. La acest om, vreau să zic la acest erudit, așadar, s-a gândit Augusto, știind că se dedica unor studii evident livrești despre femei, modul cel mai puțin expus când e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
însă îmi dau seama că pesemne adevărul e ceea ce ne unește și rațiunile sunt ceea ce ne separă. Și că toată această filozofie tulbure despre rațiune, adevăr și nebunie decurgea dintr-o stare sufletească de care, în momente de mai mare seninătate a spiritului, mă vindec. Și aici, la frontieră, față-n față cu munții pământului meu natal, deși lupta mi s-a exacerbat, spiritul mi s-a înseninat în fond. Și nicio clipă nu-mi mai trece prin cap că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ferestre. Ceilalți încep și ei să își dea seama de asta acum, dar noi am fost primii care am venit cu ideea. — Și spuneți că ideea v-a venit pur și simplu? — Din senin, i-am răspuns. Mai exact, din seninătatea ochilor albaștri ai lui Susannah. Dar Susannah era încă un subiect pe care nu aveam de gând să îl discut cu doctorul. Afacerile merg bine, am continuat eu. Compania este puternică. Orice ar fi în neregulă cu vocea mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
falca inferioară, lăbărțată și grea ca de cal bătrân. Se oprea, de obicei la un pas înaintea mea și mă cântărea din ochi de la o înălțime, pe care atunci o socoteam amețitoare, revoltat la început și dezarmat mai apoi de seninătatea îngerească a privirilor mele. Parcă-l văd și acum, înfipt, cumpănind pe degetele ciolănoase și neobișnuit de lungi un „Rostopf” oxidat, cu locomotivă pe cadran. Tic-tacul ceasornicului se auzi deslușit până în fundul clasei. - Ce-i cu ăsta? întrebase el pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îi lua brațul, să o petreacă prin cele mai elegante localuri vieneze, oferindu-i șampania și crabii, cu distinsă și largă generozitate. Spre ziuă, când patronul îi prezenta respectuos socoteala, acest copil adorabil își scotocea, inconștient, toate buzunarele, cu imperturbabilă seninătate, până când patronul surâzător cu perfidie, îl ruga să nu se mai obosească pentru o sumă atât de minimă. Socoteala era un cec sigur, acoperit la prezentare de către un frate al acestui nomad celebru, un magistrat mai în etate și om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dar cu noroc. Negustorul de fierărie cu principii adânc înrădăcinate, ofițer în rezervă al armatei elvețiene oricând pregătite, ascundea o fire moale. Suferea vizibil din cauză că trebuia să impună ceva. Dar de îndată ce eu, ca să mai confirm o dată încuviințareal rostită cu toată seninătatea, mă văd în fața lui pe mine, singuraticul destinat prematur să fie mire, nu citesc pe fața mea nici o urmă de comportament stingher. Complet lipsit de griji, sunt gata să-mi îndeplinesc făgăduiala bătută în cuie. Deja mă descopăr cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
colțul străzii adăsta necunoscutul. A zâmbit viclean. S-a dus În spate; s-a Întors cu mașina de ras, pămătuful, o coajă de săpun Îngălbenită și o ceașcă cu apă clocotită. A deschis larg fereastra, l-a privit cu emfatică seninătate pe necunoscut și s-a bărbierit pe Îndelete, fluierând tangoul Cartea de joc marcată. Zece minute mai târziu, era În stradă, purtând costumul maron, ale cărui ultime două rate Încă le datora Marii Croitorii Engleze Rabuffi. S-a dus până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
misterioasa punte care leagă Thebussienele etc. de Dulăul din Baskerville. În ce ne privește, nu șovăim să lansăm ipoteza că traiectoria sa e normală, proprie unui mare scriitor care depășește agitația romantică, pentru a se Încorona, În final, cu nobila seninătate a clasicului. Să lămurim că, mai presus de orice reminiscență școlărească, Paladión nu cunoștea limbile moarte. În 1918, cu o timiditate care astăzi ne emoționează, a publicat Georgicele, după versiunea spaniolă a lui Ochoa; un an mai târziu, conștient de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
descoperă că unii oameni au tot timpul conștiința finitudinii și microscopicității lor iar unii din aceștia, senini, chiar nu disperă. Resimt și acum imensa scîrbă ce-l cuprinde față de marea masă a celorlalți: năuci înecați în prostie sau în inconștiență. Seninătatea cu care aceștia nu sînt înspăimîntați îmi pare și acum un cataclism. O omenire debusolată ca Steaua Polară văduvită de Nord. Locul geometric unde valorile se întrepătrund și se schimbă. Lovesc dorind să sărute, scriu o aberantă istorie despre curgerea unui
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
decade. Pînă la urîțenia definitivă.” Nu poate scăpa de obsesia fericirii prietenul meu. Nu poate ajunge ca mine senin și crud sub soarele care usucă treptele încă umede ale Marii Piramide. Nu-l înfioară moartea vre-unui pacient cît îl îngrozește seninătatea morții colective. Mai mult sau mai puțin inutile. Aș fi curios dacă știe el vre-o doctrină a măntuirii care să nu implice sacrificiu. Și să nu-ți ceară să renunți la ceva. Știe c-ar fi aidoma pudicilor ce
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ce mă pot face când mi-e foarte dor de tine, Telepatic simt cum sunt curentată într-un vânt jilav al prelungirii spre tine... Ce-ai vrea să fac, atunci când m-aș putea înfometa cu oasele timpului, totul rămâne în seninătatea supusă mereu plăcerii de-a iubi cu sfințenie în miezul lor ancestral ca apoi râsul să mă purifice în tandrețea unui adevăr ce-mi înlocuiește existența. Dacă nu disper înseamnă că nu exist în glumele cu mine însămi. Deodată îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
razele de lumină vîrstnicii dobîndind cu trecerea timpului un trup transparent , nu se mai produce curcubeul, scînteia, așadar electricitatea. Drept rezultat, bătrînii nu mai detectează pe nimeni și nimeni nu-i mai detectează, se trece peste ei cu pantoful, cu seninătate, cu mătura și privirea pierdută-n sus, În gînduri, cu detașare, cizma de senator, drezina, Mercedesul, testamentul, treierătoarea, dricul. Nu mai emit acel bîzÎit constant specific tensiunii umane una probabil alternativă, nu mă pricep, ceea ce nu mă Împiedică să exclam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu există, hélas, decît la arabi. Concluzie critică: simt ceva mortal, aici. * Jean François Briant, Mireille Crétinon, Catherine Stoessel, În trei: un laborator sentimental, Editura Trei, 2006. SENILITATEA LUI EROS* „O capodoperă tulburătoare” (The New York Review of Books). Trec peste seninătatea folosirii primului cuvînt, deoarece dac-ar fi să te iei după ce se reproduce pe coperta volumelor apărute În ultimul deceniu, ai zice că sîntem bombardați nemilos cu ascuțite capodopere, se aruncă-n noi cu ele de peste tot, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de frământările lumii de câteva decenii. Dar știind să facă încă o mulțime de lucruri ce păreau incredibile pentru vârsta și singurătatea ei. De la început această femeie i-a spus doamnei Marga Pop că trebuie să privească toate evenimentele cu seninătate, că multe i se vor mai întâmpla, nu cu fiul ei, profesorul, pe care îl socotise un prost că divorțase și cu care ea, mama lui, nu putea fi de acord - dar întreruperea căsătoriei nu era câtuși de puțin un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
suportabil. Pentru că - sunt convins că își spunea mai departe - s-ar putea să aibă dreptate cei se spun că moartea e de conceput numai pentru alții. Chiar dacă în lume nimic nu-i extraordinar, moartea este. Indiferent dacă o accept cu seninătate sau mă revolt, mi se pare și mi se va părea extraordinar, întrucât tot ce se petrece o singură dată este extraordinar. Mă cuprinde o stare de neînțelegere abisală. Adică nu pot înțelege - cu ceva din mine ce-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
om. Nu mai găsea replică. De parcă ar fi intuit că se sfârșește o vreme, oricum ar fi numit-o, și urma să înceapă ori începuse deja alta, în care apele nu sunt bune, pentru că vor fi lipsite de armonia și seninătatea ce au fost mai înainte, chiar însoțind chinurile, în infernul de dinaintea morții, în vreme ce calmul ăsta purgatorial e fals. De parcă... „Hei, stai o clipă! Stai o clipă!“, îi striga Ioana Sandi. „Ce te-ai pornit așa? Ți-ai pierdut mințile? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și de aceea am putea să ne imaginăm că plutim Își chiar plutim, deși refuzăm să ne imaginăm plutirea) printre toate încercările purgatoriale, de parcă a duhului nostru navă n-ar mai fi în stare să ne ducă spre liniște și seninătate, ci dimpotrivă, le lasă în urmă și iese din ele și toate încercările amestecate care ni se aștern în față ar trebui acceptate. Dar s-ar putea altfel? Am ști, altfel, de ce anume suntem în stare, care ne sunt forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gândul că ea, iubirea, există, fie și nevăzută și neatinsă, fiind o speranță și aducându-le o speranță, și purtându-se de parcă s-ar închina unei zeițe sau ar întemeia o nouă religie monoteistă, a iubirii, și acceptând suferințele cu seninătate - unii, cu înțelegere - alții, cu răbdare și credință - iarăși alții, pentru că nici o religie nu se poate întemeia fără durere și sacrificii... I s-a părut că n-are dreptul să strâmbe din nas și că nu trebuie să simtă greața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oamenii pe care îi lăsase în urmă nu fuseseră aceiași la întoarcere. Orice despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze. Știa, numai cu mintea, despre seninătatea stoică a filosofului. Simțirea lui refuza asta. Intuia că ar fi urmat angoasa, dusă la o formă paroxistică. Și atunci nu voia să cedeze. Într-o dimineață, Ioana Sandi i-a spus să înceteze s-o mai aștepte și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în stare să mă revolt ca lumea. Dar punându-mă în locul tău, cu gândurile pe care le știu ale tale Îori m-am înșelat?), m-aș revolta, chiar iubind pe altcineva și nemaisimțind nimic pentru cel dinainte. Accepți, însă, cu seninătate - deci ai aceeași opinie, pentru că vorbele astea s-au spus în prezența ta. Sunt uluit pentru a doua oară. Te-ai transformat într-atât sau am fost înșelat de la început? Mă văd prin ochii celor din jurul tău, exact așa cum spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
toți cei din jur - chiar și față de copiii care au fost de necontrolat. Cel mai bun efect al acestui moment este că furia dumneavoastră scade până la nivelul cel mai mic imaginabil. Secretul e să reușiți să mențineți acest sentiment de seninătate și după ce trece euforia. —Mă scuzați, doamnă? Mă uit În sus, imaginându-mi că e rândul meu să-mi pun produsele pe banda rulantă. În loc de asta, fata de la casă mă informează că am stat la coadă Într-o zonă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mă așez În fața acelei madonne a lui Bellini, cea care se află În prim-planul unei ferme, sub soarele arzător, uitându-se În jos la minunatul copil pe care-l ține În poală. Mereu am crezut că privirea ei exprimă seninătate. Acum, nu mai văd decât epuizare și o ușoară mirare. „Iisuse, ce-am făcut?“ Îl Întreabă Maria pe Fiul Domnului. Dar el doarme, cu burtica plină cu lapte, cu un braț grăsun aruncat neglijent peste rochia albastră a mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în LA, iar eu ador pur și simplu Chateau Marmont-ul, ca de altfel toată lumea din Hollywood. Întotdeauna mă face să mă gândesc la castelul lui Rapunzel, aninat cum e chiar deasupra lui Sunset Boulevard, cu turnulețele lui ițite pline de seninătate deasupra nebuniei de la poale. Am ajuns foarte târziu în seara aceea, dar chiar și așa, holul forfotea de obișnuiții copii nebunatici ai Hollywoodului îndrăgostiți de Chateau. Nu m-am lăsat impresionată. Tot ce îmi doream era să urc cu Zach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de zel prin valize și ambalaje cartonate de supermarket, aruncau priviri scrutătoare sub capote și roți de rezervă. — Trebuie să ajung la Marbella Înainte de cinci, i-am spus administratorului de la biroul de Închirieri, care privea fix la vehiculele oprite, cu seninătatea unui om pe cale de a Închiria ultima lui mașină Înainte de-a ieși la pensie. Blocajul ăsta de trafic pare c-o să dureze o veșnicie. — Calmați-vă, domnule Prentice. Se poate rezolva În orice clipă, cînd ăștia din Guardia o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]