22,588 matches
-
sentiment foarte ciudat. Când am ieșit la aer, vântul care sufla dinspre râu mi-a ciupit obrajii. Mă simțeam minunat. A oprit un taxi și ne-am despărțit fără un cuvânt. Mă foiam în prăpăditul ăla de taxi și aveam senzația că universul e infinit. Într-o zi, simțindu-mă deprimată după o ceartă cu soțul meu, mi-a trecut prin cap să-i spun: — Am un iubit. — Știu. Hosoda, nu? Nu poți renunța la el? Am tăcut. Ori de câte ori ne ciondăneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
știam mai nimic despre dumneavoastră... în afară de faptul că erați mentorul fratelui meu, la care el ținea în mod deosebit. Am băut împreună saké din pahare și ați fost cam îndrăzneț. Nu m-a deranjat. Am fost învăluită însă de o senzație ciudată de plutire. Nici nu mi-ați plăcut, nici nu mi-ați displăcut. Nici urmă de sentimente la vremea aceea. Apoi, ca să-i fac pe plac fratelui meu, am luat de la el niște romane scrise de dumneavoastră și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
serafică a licuricilor sau a stelelor. Dacă ar fi atât de palid și de îndepărtat, n-aș mai suferi așa de mult și, pesemne, v-aș uita treptat. Curcubeul din sufletul meu este ca o punte de flăcări. E o senzație atât de puternică, încât îmi arde pieptul. Cred că nici nevoia morfinomanilor care rămân fără droguri nu este atât de dureroasă. Sunt sigură că nu mă înșel, că nu e ticăloșie din partea mea, însă chiar dacă sunt foarte convinsă, mă cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mă bârfesc zeci de mii de oameni, le arunc drept în față: „Nu e mult mai grav să nu fii considerat nicicum?“ Înțelegeți? Când iubești, nu mai judeci. N-am mers prea departe argumentându-vă totul în felul acesta? Am senzația că-l repet papagalicește pe fratele meu. Tot ce mai am de spus este că vă aștept. Doresc să vă revăd. Asta-i tot. Așteptare. În viață cunoaștem bucuria, mânia, tristețea, supărarea și o mulțime de alte stări, însă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
scriitori să li se alăture. Se pune acum întrebarea dacă vor găsi pe cineva să le finanțeze proiectul. În timp ce-l ascultam pe Naoji, mi-am dat bine seama că omul pe care-l iubeam nici nu se sinchisea de mine. Senzația pe care o încercam nu era una de rușine, ci mai degrabă aveam impresia că lumea era un organism necunoscut, foarte diferit de cel din imaginația mea. M-a cuprins disperarea mai tare ca oricând și mă simțeam părăsită într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
se ridice și se afla într-o stare de somnolență permanentă. De mâncat, nu mai mânca nimic. Am lăsat-o pe asistentă cu ea. După ce-am văzut șarpele, tensiunea din sufletul meu s-a topit, transformându-se într-o senzație asemănătoare fericirii. Un fel de liniște lăuntrică, aș putea spune. Singura mea dorință era să stau cu mama cât mai mult posibil. Să fiu lângă ea în ultimele ei clipe. În ziua următoare nu m-am mișcat de lângă patul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a eliberat. — Chiar dacă vreau să plâng, nu mai am lacrimi, continuă mama, zâmbind cu tristețe. Mă întrebam dacă mama era sau nu fericită, dacă sentimentul de fericire nu semăna cumva cu aurul care sclipește vag pe fundul râului tristeții. O senzație de lumină palidă, ciudată, după ce ai reușit să depășești hotarele nefericirii. Împăratul, mama, și chiar eu puteam fi fericiți. Dimineață liniștită de toamnă. Grădină însorită, afânată. Am pus deoparte andrelele și am privit marea care strălucea în zare. — Mamă, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dat, lui Uehara. Era probabil ultima mea scrisoare. Se cuibărise deja în mine sentimentul zădărniciei. (rând liberă Am impresia că și tu m-ai părăsit. De fapt, nu, mă uiți încet-încet. Sunt fericită. Sunt însărcinată, așa cum mi-am dorit. Am senzația că am pierdut totul, însă ființa din pântecele meu îmi va smulge, din când în când, câte un zâmbet trist. Când mă gândesc la ea, nu-mi vine să spun că am făcut „o greșeală de neiertat“. În ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
amintiri disparate, captate în momente diferite. Similar, timpul joacă un rol esențial în procesul de descoperire a semnificației unei compoziții de Bonnard. O simplă privire, în urma căreia ești orbit de bogăția de culori, este insuficientă și înșelătoare. "Încerc să reproduc senzația pe cre o ai intrând într-o încăpere. Și se pare că vezi totul și în același timp nimic" - declara artistul la un moment dat. Trebuie să descoperi treptat elementele care alcătuiesc imaginea, depășind tot felul de obstacole... Legi ale
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
este mereu parte integrantă a lucrărilor târzii ale pictorului francez. Dacă nu este o prezență "reală", atunci este măcar o prezență implicită. Așa cum obiectele pictate de Bonnard nu sunt cu desăvârșire inerte, un spațiu aparent lipsit de viață îți dă senzația unui loc pe care cineva tocmai l-a părăsit, lăsând în urmă o dâră inconfundabilă de parfum. Parfumul Marthei. Interioarele lui Pierre Bonnard sunt file dintr-un jurnal în care artistul notează cu regularitate ritmurile vieții de zi cu zi
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
emoții și nu a unei "realități" explicite. Diferențele dintre modurile lor de a aborda un tablou sunt însă uriașe. Matisse a pictat direct modele aflate în fața sa în timp ce Bonnard a pictat din memorie... Matisse este atras de coerență, de claritate, senzație imediată, suprafețe monocolore. Bonnard, de vag, umbre, ambiguu...
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
Oamenii pe care Vera Panova îi zugrăvește sunt "oameni din massă" pe care autoarea i-a ridicat "în văzul lumii întregi", pentru a arăta "cum au fost ei educați, crescuți, îndrumați de realitatea sovietică"37. Romanul impresionează și prin arhitectură - senzația că în cadrul unei povestiri sunt mai multe. "Arhitectura aceasta a fost utilizată de scriitori". Unul dintre aceștia era numitul Aldous Huxley, "în romanul său de Ťideiť Contrapunct șsic!ț", însă "Cât de slab închegat apare ș...ț acest roman englez
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
personalitate. La întrebarea-clișeu dacă și-a dorit vreodată să fie altcineva sau altceva decât este, actrița răspunde: "Pentru mine aste e ceva permanent. Cred, însă, că ajungi într-un punct în care te simți fericit. Sau știi cum este această senzație ș...ț Cred că adesea avem cu toții senzația că suntem în slujba nepotrivită, țara nepotrivită, relația nepotrivită etc." Aici actrița a vorbit parcă anume pentru cititorul român (deși interviul este, desigur, preluat de la alții), fiindcă povestea cu "țara nepotrivită" ține
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7193_a_8518]
-
să fie altcineva sau altceva decât este, actrița răspunde: "Pentru mine aste e ceva permanent. Cred, însă, că ajungi într-un punct în care te simți fericit. Sau știi cum este această senzație ș...ț Cred că adesea avem cu toții senzația că suntem în slujba nepotrivită, țara nepotrivită, relația nepotrivită etc." Aici actrița a vorbit parcă anume pentru cititorul român (deși interviul este, desigur, preluat de la alții), fiindcă povestea cu "țara nepotrivită" ține, probabil, de psihologia noastră colectivă. Și, ca actriță
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7193_a_8518]
-
Cristina Alexandrescu Ruby s-a filmat pe plajă în timp ce dansa pe ritmurile hitului "Tchu tchu tcha". Îmbrăcată doar într-un costum de baie și cu o șapcă pe cap, cântăreața a oferit un număr de senzație pe una dintre plajele litoralului românesc. Ruby a pus melodia "Tchu tchu tcha" și a început să se miște pe ritmurile dinamice ale hitului cântat de brazilienii Joao Lucas și Marcelo. Fanii care au văzut clipul nu au putut să
Uite ce sâni jucăuși are Ruby în timp ce dansează în bikini by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71973_a_73298]
-
de mulțime, reîntoarcerea la Accademia di România seamănă cu o cură de purgație sufletească, un fel de încercare de a te lepăda de oameni după ce, timp de cîteva ore, te-ai frecat la propriu de pielea lor. În incinta clădirii, senzația de recluziune e sporită de picurul fîntînei din mijlocul peristilului, nimic din agitația metropolei nepătrunzînd printre coloanele lui. În această ambianța a avut loc colocviul dedicat împlinirii unui centenar de la nașterea lui Noica. Organizatorii întîlnirii au fost Institutul Cultural Român
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
sale bucurii și eșecuri, cu speranțe și, uneori, cu gânduri nu dintre cele mai ortodoxe, cu spaime și vise care se transformă adesea în coșmaruri. Nimic din ceea ce ar putea consolida efigia unui personaj nu este lăsat deoparte: indispozițiile fizice, senzațiile de tot felul, ticurile de comportament și reacțiile fiziologice cât se poate de umane sunt descrise cu deplină naturalețe. Rezultatul este o cronică populată de oameni vii, pe deplin credibili în faptele și evoluțiile lor. Nu știu și prea puțin
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
avea 16 ani. De atunci, cariera tinerei a explodat iar acum este fotomodel si designer. Zahia Dehar și-a deschis un magazin luxos de lenjerie intimă la Paris. Inaugurarea a avut loc miercuri seară, iar Zahia avut o apariție de senzație. Frumoasa blondă a purtat o rochie confecționată dintr-un material transparent, care i-a acoperit parțial părțile intime ale corpului.
Ținuta FABULOASĂ a ”prostituatei fotbaliștilor francezi” la un eveniment by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72029_a_73354]
-
ele două, între eleganța ghipsului - ce statuie ar fi, de n-ar prinde trup la mijloc! - și mizeria fiziologiei se tîrăsc zilele delicatului autopsier al propriei persoane. Învățînd să trăiască înăuntru, să încerce, în același timp, gînduri de om și senzații de animal: "aceeași întunecime nesigură, aceeași cavernă intimă și cunoscută, aceeași vizuină călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului meu, conținutul Ťpersoaneiť mele de Ťdincoaceť de piele." (p.15). Nu e, acolo, nici o surpriză, afară de
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
caz, cititorul este sufocat de un șuvoi de reverii înfățișate cu ostentație, în cel de-al doilea se pomenește într-un vid afectiv lipsit de imagini. În primul caz, densitatea e prea mare, în celălalt prea mică, dar în ambele senzația căpătată e cea a parcurgerii unui text ratat, ca și cum autorul nu ar ști să păstreze distanța față de afectele pe care vrea să le exprime. Căci ori e dezinhibat pînă la grețoșenie emotivă, ori e inhibat pînă la inexpresivitate. Rezultatul este
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
puțin loc pentru propriile fantasme." (p. 116) În plus, orice operă este creată într-un anumit ceas istoric, ceea ce înseamnă că, în funcție de tiparul epocii în care are loc lectura, opera poate fi percepută ca învechită sau, dimpotrivă, ca actuală. E senzația aceea stînjenitoare pe care o avem cînd, citind un text, simțim că el e datat și că, astăzi, nimeni nu l-ar mai scrie într-o manieră asemănătoare. Dependența operei de spiritul epocii e numită de Bayard efectul de epocă
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
trage cu pistolul la fel de mult ca în orice proză polițistă -, suspansul e parte a narațiunii, iar adevărul iese la lumină așa cum cer regulile jocului. Și totuși, centrul de greutate al povestirii se află în altă parte: în țesătura fină de senzații și cuvinte ce însoțesc deplasările aparent haotice ale lui Marlowe. Pornit în căutarea aventurii, detectivul nu e doar un căutător al adevărului, un tehnician rece al jocurilor enigmistice. El este posesorul unei minți dubitative, nutrită din vorbele Ecclesiastului, în stilul
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
și de peste tot, a fost de multe ori asociată așa-zisului Ťoptzecismť, atunci când nu a fost trecută cu vederea. D-na Codruț aparține însă cel mult prin vârstă biologică Ťgrupului optzecistť; căci nu Ťzgomotul și furiať, aglomerarea haotică de lucruri, senzații, fragmente de lectură, anglicisme, americanisme, teribilisme mai mult sau mai puțin ieftine constituie universul acestei poezii. Ci mai degrabă contrariul lor, adică discreția, finețea, profunzimea și, mai ales, nota cu adevărat distinctivă a poeziei autentice: harul poetic". Observ aici o
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
și de peste tot, a fost de multe ori asociată așa-zisului Ťoptzecismť, atunci când nu a fost trecută cu vederea. D-na Codruț aparține însă cel mult prin vârstă biologică Ťgrupului optzecistť; căci nu Ťzgomotul și furiať, aglomerarea haotică de lucruri, senzații, fragmente de lectură, anglicisme, americanisme, teribilisme mai mult sau mai puțin ieftine constituie universul acestei poezii. Ci mai degrabă contrariul lor, adică discreția, finețea, profunzimea și, mai ales, nota cu adevărat distinctivă a poeziei autentice: harul poetic". Observ aici o
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
Angelo Mitchievici Cei care-și mai amintesc de Proba de microfon (1980) sau Glissando (1985) sau Iacob (1988) ale regizorului Mircea Daneliuc ar avea senzația că se află puși în fața unui cu totul alt regizor vizionînd Legiunea străină. Filmul încearcă să depășească în turpitudine și ultimele bălării eroi-comice nicolaesciene făcînd o concurență neloială unor filme precum Garcea și oltenii sau A doua cădere a Constantinopolului
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]