2,780 matches
-
acest om, care de la bun început se uitase cu suspiciune la el și la bocceluță. În cele din urmă, după repetate și precise declarații că este prințul Mâșkin și că trebuie să-l vadă pe general pentru o chestiune importantă, servitorul, derutat, îl introduse alături, într-o încăpere mică de lângă anticamera cabinetului și-l predă unui alt om, care făcea dimineața aici de serviciu și-i anunța generalului pe musafiri. Acest al doilea lacheu era îmbrăcat în frac, avea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
simplă, dar, cu cât era mai simplă, cu atât devenea mai absurdă în cazul de față, iar experimentatul valet nu putea să nu sesizeze un aspect care era absolut decent de la om la om și absolut indecent de la vizitator la servitor. Și, deoarece servitorii sunt mult mai inteligenți decât îi cred de regulă stăpânii lor, valetului îi intraseră în cap două bănuieli: sau prințul e un coate-goale venit să cerșească, sau e pur și simplu un prostuț lipsit de ambiție, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cât era mai simplă, cu atât devenea mai absurdă în cazul de față, iar experimentatul valet nu putea să nu sesizeze un aspect care era absolut decent de la om la om și absolut indecent de la vizitator la servitor. Și, deoarece servitorii sunt mult mai inteligenți decât îi cred de regulă stăpânii lor, valetului îi intraseră în cap două bănuieli: sau prințul e un coate-goale venit să cerșească, sau e pur și simplu un prostuț lipsit de ambiție, deoarece un prinț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
timpul meu îngăduie, timpul îmi aparține numai mie (și imediat prințul își puse pe masă pălăria moale, cu boruri rotunde). Mărturisesc, chiar am sperat că, poate, Elizaveta Prokofievna își va aminti că i-am scris. Adineaori, când așteptam în vestibul, servitorul dumneavoastră a bănuit că, din sărăcie, am venit să vă cerșesc ceva; am remarcat acest lucru și cred că ați dat instrucțiuni precise în această privință; însă eu, fiți sigur de asta, n-am venit decât ca să fac cunoștință cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lângă șevaletul ei. Aglaia privi portretul doar în treacăt, își miji ochii, își împinse înainte buza de jos, se îndepărtă și se așeză deoparte, încrucișându-și mâinile pe piept. Generăleasa sună. — Cheamă-l aici pe Gavrila Ardalionovici, îi spuse ea servitorului apărut. E în birou. — Maman! exclamă cu subînțeles Alexandra. — Vreau să-i spun două cuvinte și gata! i-o reteză iute generăleasa, curmând obiecțiile. Se vedea că e iritată. Vedeți, prințe, acum la noi nu-s decât secrete. Numai secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu fața zâmbitoare și destul de simpatică, cu o fire încrezătoare și naivă. — Dar unde vă e bagajul? întrebă el, introducându-l pe prinț în cameră. Am o boccea, am lăsat-o în antreu. — V-o aduc imediat. N-avem alți servitori decât pe bucătăreasă și pe Matriona, așa că mai ajut și eu. Varia supraveghează totul și se supără. Ganea zice că ați sosit azi din Elveția, așa-i? — Da. — Și-i bine în Elveția? — Foarte. — Sunt munți? — Da. — Vă aduc îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și începu să urce scara principală ce ducea la etaj. Scara era întunecoasă, de piatră, grosolan alcătuită, iar pereții erau vopsiți în roșu. Prințul știa că Rogojin, împreună cu mama și fratele lui, ocupă tot etajul întâi al acestei case plicticoase. Servitorul care îi deschise nu se duse să-l anunțe, ci îl conduse imediat pe un traseu lung; traversară și o sală principală, ai cărei pereți erau zugrăviți în „imitație de marmură“, cu dușumeaua din scânduri de stejar și cu mobilierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
grup de oameni se adună. Băltoaca de sânge de lângă cap semăna nedumerire: omul s-o fi lovit singur sau „o fi fost un păcat“? Totuși, curând, unii își dădură seama că e vorba de o criză de epilepsie; unul dintre servitori recunoscu în persoana prințului pe unul dintre locatarii sosiți în timpul zilei. În cele din urmă, panica se risipi, datorită unei întâmplări fericite. Kolea Ivolghin, care promisese că va fi la „Balanța“ pe la ora patru și care, în loc de asta, plecase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sfârșit, a ajuns până acolo, încât nici nu se mai ridicau, așa că și prânzeau, și cinau, și beau ceaiul câte cincisprezece ceasuri pe zi, cam treizeci de ani la rând, fără cea mai mică întrerupere, de-abia dacă aveau timp servitorii să schimbe fața de masă. Unul se ridică, pleacă, altul vine, iar la sărbătorile naționale și de ziua țarului ajungea să aibă și câte trei sute de invitați. Cică la aniversarea de o mie de ani a Rusiei a umflat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
permiteți-ne, îl întrerupse nepotul lui Lebedev pe un ton foarte moralizator, însă, neridicând încă vocea, permiteți-ne și nouă să declarăm că v-ați fi putut purta mai amabil cu noi, neobligându-ne să așteptăm două ore în camera servitorilor... — Și desigur... și eu... și așa fac prinții! Și asta... dumneavoastră, deci, sunteți general! Și eu nu vă sunt lacheu! Și eu, eu... bâigui pe neașteptate, neobișnuit de tulburat, Antip Burdovski, cu buzele tremurânde, cu un tremur de om ofensat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați amenințat acum), numai pentru că nu solicităm, ci pretindem, nu ne-am temut de indecența unei vizite atât de târzii (deși când am venit noi nu era târziu, ci dumneavoastră ne-ați făcut să așteptăm un ceas întreg în odaia servitorilor), deci, zic, am venit fără să ne temem, deoarece am presupus că vom găsi în persoana dumneavoastră un om cu bun-simț, adică cu cinste și conștiință. Da, e adevărat, n-am intrat umili, nu ne-am făcut apariția ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
surorii lui în aceeași dimineață, peste două ore. — Scrisoarea nu poate rămâne la dumneata. — V-o dau, v-o dau! Dumneavoastră v-o înmânez! spuse cu înflăcărare Lebedev. Acum sunt iarăși al dumneavoastră cu totul, din creștet până-n inimă, sunt servitorul dumneavoastră, după o trădare efemeră! Retezați-mi inima, cruțați-mi barba, cum a spus Thomas Morus 78... în Anglia și Marea Britanie. Mea culpa, mea culpa*, cum spune papa romană... adică o fi fiind el papa de la Roma, dar eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în întuneric, fără să-și dea seama de nimic, ocărând pentru toate și pierzând totul. De ce să dispărem și să cedăm altora locul nostru, când putem rămâne progresiști și diriguitori? Dacă vom fi progresiști, vom fi și diriguitori. Să devenim servitori ca să fim căpetenii. Începuse să se smucească, voind să se ridice de pe scaun, dar bătrânelul îl ținea permanent în loc, privindu-l totuși cu neliniște crescândă. — Ascultați! Știu că nu e bine să vorbești: e mai bine să dai pildă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
este așteptat, se interesă în grabă de sănătatea prințului și, ascultând răspunsul, se grăbi să adauge: — Nu mai aveți nimic să-mi spuneți? Am auzit ieri că... (de altfel, n-am dreptul)... dar, dacă veți avea vreodată nevoie de un servitor credincios, vă stau la dispoziție. Nici unul dintre noi nu-i cine știe ce fericit, nu? Dar... nu vă iscodesc, nu vă iscodesc... Plecă, iar prințul se adânci și mai mult în gândurile lui: toți prorocesc nenorociri, toți au tras deja concluziile, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
populației neavute. Există însă un mijloc demagogic, foarte vechi și foarte cunoscut, pentru ca, printr-un sentiment de invidie oarecum, să se închiză gura nenumăraților nemulțumiți. Aceasta se face impunîndu-se luxul celor relativ mai avuți. În realitate dări impuse asupra cailor, servitorilor, livrelelor a o mână de oameni avuți (sunt foarte puțini oameni în adevăr avuți în Romînia) reprezintă în genere o sumă neînsemnată pe lângă dările asupra obiectelor de consumație, cari scumpesc dram cu dram hrana populației mari. Acest clenci al impunerii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nopți teribile se distinseră prin îndrăzneala lor. Prințul Platov Zubof și generalul Benningsen se duseră la iatacul împăratului fără a întîlni nici un obstacol; cu toate acestea la intrarea în iatac, chiar pe pragul ușei, dormea husarul camerii imperiale. Acest credincios servitor încercă să opună oarecare rezistență. Trebui să cedeze forței și, după ce primise câteva lovituri, fugi să cheme ajutor. Un ofițer de ordonanță a împăratului călăuzea pe conjurați și intră cu ei în dormitor. Prințul Zubof și generalul Benningsen erau în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aceste corpuri sunt tocmai organul menit a-i formula voința în paragrafe de lege. Dar cea executivă și cea judecătorească nu mai au de stabilit și de formulat această voință, ele au numai s-o aplice. Un deputat nu e servitor al statului; un administrator, un judecător da. EI are să aplice ceea ce i s-a dictat și condițiile prin cari se constată aptitudinea lui de-a le aplica sunt altele la jurist, altele la militar, altele la administrator, altele la medic
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prusian. 32. La câștigarea drepului de pămîntenie nu pot ajunge decât după propunerea guvernământului provinciei în care vor să se așeze și cu, aprobarea ministerului nostru din lăuntru. 34. Evrei străini nu pot fi primiți nici ca rabini, nici ca servitori bisericești, nici ca calfe și ucenici, nici ca servitori în casă. 35. Acei evrei pământeni cari vor lucra contra dispozițiunii - lui 34 de mai sus se vor pedepsi cu 300 taleri amendă sau, în caz de neavere, cu închisoarea măsurată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ajunge decât după propunerea guvernământului provinciei în care vor să se așeze și cu, aprobarea ministerului nostru din lăuntru. 34. Evrei străini nu pot fi primiți nici ca rabini, nici ca servitori bisericești, nici ca calfe și ucenici, nici ca servitori în casă. 35. Acei evrei pământeni cari vor lucra contra dispozițiunii - lui 34 de mai sus se vor pedepsi cu 300 taleri amendă sau, în caz de neavere, cu închisoarea măsurată după regulile în general stabilite a preschimbării pedepselor, iar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
15 octombre era să se deschiză consiliul județean. Nu s-a putut completa două săptămâni și mai bine, fiind prefectul dus la Pesta fără concediu pentru a specula porcii săi, întovărășit și de veterinar, care, ca toți amploiații județului, sunt servitori particulari și epistați de moșie ai arendașului prefect. Este inutil a mai insista asupra abuzurilor de tot felul ale lui Simulescu, denunțate de o sută de ori în presa de toate nuanțele și rămase necercetate și nepedepsite până astăzi. {EminescuOpXII
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
comită. Reproducem mai la vale atât proiectul de răspuns al majorității cât și pe-acela al minorității. [2 decembrie 1881 ] ARDEREA TEATRULUI DIN VIENA Reproducem următoarele din foile vieneze asupra catastrofei din Viena: Focul a izbucnit pa scenă pe când un servitor aprindea lămpile. Artiștii au putut să scape. Flăcările se întinseră cu o iuțeală îngrozitoare; teatrul se umplu de fum și un strigăt de spaimă din partea spectatorilor umplu casa, pe când toată lumea se grămădea spre ieșire. În acest moment de groază se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
sex cu greu se putea recunoaște. Doi medici, Zillner și Zeemann, lucrau neîncetat la trista lor operă. Victimele cele mai multe aveau câte un braț sau picior frânt, picioarele erau sucite în mod nenatural. Mirosul în aceste localuri era nesuferit. Soldații și servitorii sanitari, al căror organ e destul de tâmpit, trebuiau să-și ție batista la nas. Directorul Hofmann observă aceasta și aduse o cutie de țigări, pe care o împărți între cei prezenți. Oare să plângi mai mult pe acești nenorociți care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pentru a o pune În locul cărnii acesteia putrezite, pe care o vom tăia ?” Celălalt sfânt Îi răspunde : „Am Înmor‑ mântat astăzi un maur În cimitirul Sfântul Petru cel Înlănțuit ; să luăm unul din picioarele sale și să i‑l dăm servitorului nostru”. Cei doi sfinți i‑au dat paznicului piciorul maurului și au pus În mormântul acestuia piciorul bolnavului. Bărbatul, când se trezi, văzându‑se vindecat, povesti tuturor viziunea sa și minunea care s‑a Întâmplat. Lumea s‑a dus la
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
puțină apă. Acum vedeți cum au adus sfinții la Îndeplinire aceasta. În zorii celei de‑a doua zile, oaia, prin minunea sfinților, a mers În fața nobilului. A Început să behăie tare, ca și cum ar fi căutat ceva. Alți oameni bolnavi și servitorii nobilului, auzind animalul strigând atât de tare, se Întrebau ce ar putea să Însemne aceasta. După ceva timp, preoții bisericii au venit și, văzând oaia Într‑o asemenea stare, au Întrebat : „Ce este, Cosma ? De ce strigi așa ?” Imediat ce nobilul a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
negativ] în care defunctul recit] dinaintea unui juriu alc]tuit din 42 de judec]tori divini o list] de 42 de p]câte necomise. Greșelile includeau comportamentul urât fâț] de persoanele și animalele, blasfemia, jaful, calomnierea de c]tre un servitor a st]panului s]u, cauzându-i suferinț], crimă, sexul ilegal sau masturbarea, înșel]toria ș.a.m.d. Protestul se încheie cu repetarea afirmației „Sunt pur!”. Într-o alt] declarație f]cut] în Holul Mă’at-ului, defunctul pretinde c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]