KorAP: Find »[drukola/base=sferă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...70 71 72 ...1618 >

40,428 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

nepotrivit în deciziile și relațiile individuale (Allen L. Anita, 2001, p. 104). Revenind la o abordare de tip liberal 10, în termenii drepturilor omului, se disting drepturile asociate sferei publice față de cele care se aplică în sfera privată. Drepturile asociate sferei private - care au fost subiect de interes pentru opinia publică internațională, începând cu anii ’60 ai secolului XX - vizau probleme privind sănătatea reproducerii sub aspecte cum ar fi: controlul nașterilor, hărțuirea sexuală, violența domestică. Din perspectiva egalității în drepturi, un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
izolare, singurătate, anonimat 11. Pe fondul neajunsurilor provocate de sărăcie, acesta ar putea fi considerat un privat închis, chiar ostil comunității. Dacă raportul public/privat se stabilește dihotomic, aspectele vieții private pot fi gândite ca și cum ar fi circumscrise strict acestei sfere, fără influențe semnificative și pentru sfera publică. Ipoteza pe care o asum referitoare la raportul dintre public și privat este că acesta poate fi dacă nu de concordanță, cel puțin unul de coordonare. Decizia de factură politică a influențat constant

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
neajunsurilor provocate de sărăcie, acesta ar putea fi considerat un privat închis, chiar ostil comunității. Dacă raportul public/privat se stabilește dihotomic, aspectele vieții private pot fi gândite ca și cum ar fi circumscrise strict acestei sfere, fără influențe semnificative și pentru sfera publică. Ipoteza pe care o asum referitoare la raportul dintre public și privat este că acesta poate fi dacă nu de concordanță, cel puțin unul de coordonare. Decizia de factură politică a influențat constant problematica familiei, viața privată a oamenilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
locuințele, numărul copiilor, educația acestora, petrecerea timpului liber 13. În perioada de tranziție, familia este instituția ce resimte și susține din greu costurile sociale ale transformărilor economico-statale. Dihotomic privită, familia este considerată ca un mediu de stabilitate față de fluctuațiile din sfera publică. În abordarea concordantă între public și privat, familia este asemenea unei oglinzi ce reflectă starea națiunii, preia și moderează efectele dinamicii sociale asupra indivizilor. 1.3. Familia deschisătc "1.3. Familia deschisă" John Stuart Mill (Subjection of Women, apud

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
renunță la toate celelalte scopuri și ocupații, ci la cele care nu concordă cu cerințele celui menționat. Acest fapt se justifica biologic (ca urmare a funcțiilor reproductive) și social (ca împlinire a rolurilor tradiționale, transmise prin educație, roluri legate de sfera domestică): Principala ocupație a femeii ar trebui să fie înfrumusețarea vieții: să-și cultive, de dragul ei și al celor care o înconjoară, toate facultățile minții, sufletului și trupului ei, toate puterile ei de a se bucura și de a oferi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de vedere exprimat de Mill este împărtășit încă de mulți dintre contemporani ca o prejudecată privind femeile. Așa se face că, deși rolul femeilor pe piața muncii este recunoscut și se discută despre șansele lor egale de afirmare în toate sferele vieții sociale, totuși imaginea unei femei angajate privind performanțele în carieră este receptată la nivelul simțului comun ca ceva dezechilibrat, eventual ca un răspuns la frustrarea de a nu avea o familie proprie. Dacă ar fi să exprim o rezervă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
carieră este receptată la nivelul simțului comun ca ceva dezechilibrat, eventual ca un răspuns la frustrarea de a nu avea o familie proprie. Dacă ar fi să exprim o rezervă la perspectiva lui Mill, aceea este că, întotdeauna când aleg sfera privată, în fapt, femeile nu aleg, ci împlinesc doar ceea ce este posibil să realizeze față de condițiile existențiale date, pe care le receptează în toate restricțiile lor. Atunci când privatitatea este problematică (o bună întrebare fiind: când aceasta nu este dificilă?), pentru că

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
este problematică (o bună întrebare fiind: când aceasta nu este dificilă?), pentru că presupune o familie monoparentală, cu dificultățile existențiale specifice, opuse față de ceea ce s-ar putea crede la prima vedere, opțiunea de supraviețuire a femeilor ca părinți singuri este către sfera publică. Așa se face că privatul - în cazul familiei monoparentale - se configurează ca privat deschis, adică receptiv la schimbările comunității, dispus spre colaborare, către înfruntarea eventualelor riscuri, ca parte inevitabilă a unei strategii de viață asumate. O astfel de privatitate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
autoritatea este exercitată de părintele unic, susținător al familiei. Din acest punct de vedere, familia monoparentală se apropie de modelul de autoritate specific pentru secolul XX, când aceasta era deținută de persoana care aducea venit. Autoritatea se dobândea diferențiat pentru sfera publică, unde majoritatea deciziilor se luau de aducătorul de venit, și pentru sfera privată, unde hotărârile erau luate de cel/cea care desfășura preponderent munca domestică, se ocupa de creșterea și educarea copiilor. În cadrul familiei monoparentale, autoritatea comportă tendințe contradictorii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
vedere, familia monoparentală se apropie de modelul de autoritate specific pentru secolul XX, când aceasta era deținută de persoana care aducea venit. Autoritatea se dobândea diferențiat pentru sfera publică, unde majoritatea deciziilor se luau de aducătorul de venit, și pentru sfera privată, unde hotărârile erau luate de cel/cea care desfășura preponderent munca domestică, se ocupa de creșterea și educarea copiilor. În cadrul familiei monoparentale, autoritatea comportă tendințe contradictorii: o supralicitare a părintelui singur, dar și momente de criză atunci când acesta nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
s-ar putea numi forța organizațiilor publice. Astfel, mecanismele subordonării indivizilor față de organizațiile din care făceau parte se amplifică prin subordonarea implicită a familiilor acestora. Raportul public/privat (manifestat de fapt ca raport stat/familie, stat/individ) este unul în favoarea sferei publice, apartenența la o familie apărând ca un fapt secundar, valorizat doar în măsura în care acesta funcționa în favoarea nașterii, educării, formării de cetățeni de bază ai societății socialiste. Problemele cu care se confrunta familia erau marcate și de situația asimetrică menționată, iar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
forța celui mai tare). Dacă mama este împreună cu copilul său, atunci ea mediază relația acestuia cu lumea și suportă încadrarea sub normă 12. Astfel, mama se află într-o dublă modalitate de raportare: pe de o parte, prin intermediul normelor, în sfera eticii drepturilor, față de instituția sub ocrotirea căreia se află și care o învață să-și merite drepturile, iar pe de altă parte, în perimetrul unei etici a grijii față de propriul copil. Se poate pune întrebarea: în ce măsură grija purtată de o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
stărilor de fapt, ne susținem punctele de vedere prin trimitere la un complex mai larg de idei, ne bazăm pe acele seturi de adevăruri în care credem. Când o problemă complexă, cum ar fi cea a familiei monoparentale, intră în sfera atenției publice, apare ca un important conglomerat de idei și simboluri pe fondul căruia se vor articula sau nu șansele de a fi soluționată. Imaginea-simbol a mamei singure și sărace a fost consacrată drept chintesență a dependenței de tip welfare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
muncii, reducerea drastică a veniturilor, diminuarea până la inexistență a timpului liber. Sărăcia nu mai este un fapt accidental, singular, caracteristic unui individ sau altuia, ci apare ca o stare ce afectează familii, grupuri mari de oameni, trecând prin semnificații din sfera privată în cea publică. Societatea românească se caracterizează printr-o suită de procese economice și sociale cu adânci implicații privind costurile sociale. Astfel, o tranziție graduală spre economia de piață, marcată din ce în ce mai dramatic de momente de stagnare și de criză

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
întruniri internaționale 22. În România, elementele de politică demografică sunt, dintr-un reflex istoric, asociate cu politica pronatalistă ceaușistă 23. Astfel, sunt etichetate drept comuniste și conotate negativ, ca modalități mai mult sau mai puțin adecvate de a interveni în sfera privată a oamenilor, de a le planifica existența. Apoi, există alăturarea familie-copii, unde politicile demografice sunt asociate politicilor familiei 24. Obiectivele urmărite se referă la creșterea fertilității, ajutorul acordat familiei monoparentale, sprijinul pentru familiile cu mulți copii, asistența persoanelor vârstnice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
problemele legate de sănătatea mamei și a copilului, intervalul optim dintre sarcini, elemente legate de nutriție, mortalitatea infantilă. Se conturează două poziții teoretice distincte: familia ține de opțiunea fiecărui individ și, ca atare, nu poate fi subiect de presiune în sfera publică; o altă perspectivă: familia depășește ca funcționalitate sfera privată, acest fapt având consecințe în sfera publică. Astfel, sunt posibile două opțiuni: una tradiționalistă, care percepe familia ca o instituție socială prin excelență, și alta individualistă, care consideră familia doar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
optim dintre sarcini, elemente legate de nutriție, mortalitatea infantilă. Se conturează două poziții teoretice distincte: familia ține de opțiunea fiecărui individ și, ca atare, nu poate fi subiect de presiune în sfera publică; o altă perspectivă: familia depășește ca funcționalitate sfera privată, acest fapt având consecințe în sfera publică. Astfel, sunt posibile două opțiuni: una tradiționalistă, care percepe familia ca o instituție socială prin excelență, și alta individualistă, care consideră familia doar ca un grup posibil, în care individul își duce

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mortalitatea infantilă. Se conturează două poziții teoretice distincte: familia ține de opțiunea fiecărui individ și, ca atare, nu poate fi subiect de presiune în sfera publică; o altă perspectivă: familia depășește ca funcționalitate sfera privată, acest fapt având consecințe în sfera publică. Astfel, sunt posibile două opțiuni: una tradiționalistă, care percepe familia ca o instituție socială prin excelență, și alta individualistă, care consideră familia doar ca un grup posibil, în care individul își duce existența. Conform acestei distincții, politicile sociale pot

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
exclusivitate, ori (cel puțin la nivel teoretic) politicile sociale ar fi nuanțate de principii privind egalitatea de șanse, de valori, cum ar fi libertatea și căutarea neîngrădită a fericirii (ca să parafrazez unul dintre drepturile cuprinse în constituția americană). Politicile în sfera familiei urmăresc atât aspecte cantitative (creșterea natalității), cât și aspecte calitative (creșterea calității vieții familiale). În România nu există o anumită politică publică privind familia, suficient de clar articulată și păstrată destul timp pentru a fi identificată ca atare. Multe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
lume copii. Păstrarea locului de muncă și necesitatea unor venituri suplimentare pentru familie fac necesară reluarea activității. Deși concediul pentru creșterea copilului s-a mărit la 2 ani, numărul celor care beneficiază de el a scăzut 33. Protecția maternității privește sfera publică. În spațiul privat, atât femeile, cât și copiii sunt de multe ori victime ale violenței și privațiunilor. Munca domestică și îngrijirea copiilor nu sunt recunoscute, valorizate la adevărata lor importanță socială și, adesea, sunt atribuite femeilor ca obligații naturale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
din perspectiva genului pe programele și manualele școlare aflate în uz au arătat că multe dintre lecțiile predate în școală nu sunt sensibile la dimensiunea de gen, ba chiar transmit prejudecăți, stereotipuri patriarhale 40. Educația școlară este prioritar orientată către sfera publică. Educația pentru sfera privată 41 pare să fie lăsată în seama familiei. În școală, elevii nu sunt abilitați privind rolurile parentale. 3.3. Alocații familialetc "3.3. Alocații familiale" Într-o abordare istorică, ideea de a conferi din partea statului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
programele și manualele școlare aflate în uz au arătat că multe dintre lecțiile predate în școală nu sunt sensibile la dimensiunea de gen, ba chiar transmit prejudecăți, stereotipuri patriarhale 40. Educația școlară este prioritar orientată către sfera publică. Educația pentru sfera privată 41 pare să fie lăsată în seama familiei. În școală, elevii nu sunt abilitați privind rolurile parentale. 3.3. Alocații familialetc "3.3. Alocații familiale" Într-o abordare istorică, ideea de a conferi din partea statului un sprijin de întreținere

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
între aceștia numărându-se sărăcia, epuizarea și dezinformarea perversă privind generozitatea statului față de cetățeni, în special față de cei nevoiași (G. Kligman, 2000, p. 244). Termenii adecvați în care se poate aborda starea de fapt a ultimului deceniu în România, privind sfera natalității, se pot numi, prin consecințele create (adică prin scăderea masivă a natalității), politici antinataliste. Statutul de părinte corelează în viața de fiecare zi roluri diferite pentru mamă și pentru tată. Astfel, rolul mamei este mult mai complex, îndatoririle sale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în familie are drepturi și îndatoriri față de ceilalți. Îndeplinirea lor este o opțiune liber asumată, ca urmare a implicării afective. 4. Familia monoparentală formată din persoane adultetc "4. Familia monoparentală formată din persoane adulte" Într-o analiză prin prisma politicului, sfera problemelor de factură socială poate fi gândită ca un câmp de forțe în care nevoile, trebuințele indivizilor pe de-o parte, iar pe de alta, capacitatea societății de a răspunde la ele astfel încât să se păstreze în anumiți parametri ordinea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
relațiilor de putere sub care au reușit să devină transparente în plan public. Bărbații și femeile se confruntă cu probleme specifice și, de aici, interesul lor pentru mijloacele de soluționare a acestora este diferit. Tradițional, interesul bărbaților se orienta spre sfera muncii salariate și a drepturilor ce decurgeau din prestarea unei astfel de activități. Protecția socială era solicitată în caz de boală, accidente, șomaj, bătrânețe, adică toate acele situații în care nu mai puteau beneficia de salariu pentru munca desfășurată și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]