1,791 matches
-
fost numit socotitor la ceapeu, Ilie Barbu, născut din întâlnirea condeiului lui Marin Preda cu deja marele actor Colea Răutu. Comunist „cu sufletul”, cum vom vedea atâția în filmele anilor următori, Ilie Barbu e un țăran complex, când mândru, când sfios, dur, dar capabil de un zâmbet inimitabil, agresiv, dar onest. Personajul lui Colea Răutu pune în premieră o problemă grea : când, într-un film de propagandă în favoarea unui regim criminal, apare ceva artistic valoros, ce cântărește mai mult, artisticul în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Pe deasupra mai și bea, fumează și chiulește de la ore. Cu toate astea e un elev eminent, cel mai bun din liceu. Citește poezie, recită în duo cu Lucian din Shakespeare și, surpriză : „Sufletul satului trece pe lângă noi/ Ca un miros sfios de iarbă cosită/ Ca o cădere de fum de pe streșini de paie/ Ca un joc de iezi pe morminte înalte”, adică Lucian Blaga. Deși ușor inexact (Lucian recită din memorie), citatul din Sufletul satului este relevant pentru rapiditatea de adaptare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Dumitrescu, Catalog, TIL, 1943, 2 067; Mihai Niculescu, „Alter ego!”, U, 1943, 40; Ion Șiugariu, „Alter ego!”, „Basarabia literară”, 1943, 44; Doina Peteanu [Anișoara Odeanu], Un volum de autentică poezie: „Alter ego!”, VAA, 1943, 622; Petru Comarnescu, Cântări de flaut sfios, TIL, 1943, 2 124; Tudor Arghezi, Spectacolul continuă neîntrerupt, „Bilete de papagal”, 1945, 33; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, 1945, 181-182; Constantin Vârtej, Probleme de stilistică literară, București, 1948, 56-57; Al. Cerna-Rădulescu, Arbori din țara promisă, București, 1972, 19-20
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
între noi, care abia de ne pricepem să mânuim furca și fusul”188. De unde și rolul pe care ar trebui să-l joace femeile într-o societate masculină și pe care îl subliniază în ultima sa povestire: apariții serafice, încântătoare, sfioase, să farmece prin cântul lor, prin gingășie și prospețime, adică foarte aproape de niște simple obiecte estetice. Întâlnim așadar, în ceea ce ilustrează Fiammetta prin povestirile ei, concepții diferite, chiar antagonice privin rolul pe care o femeie trebuia să îl joace în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nume ce amintește de eroinele unor romane medievale 470 , călătorește cu o adevărată suită, însoțită fiind de o altă călugăriță, „diaconiță-n cin”471 „și preuți trei”472, surâde permanent, într-o încercare certă de a atrage atenția asupra propriei persoane („Sfios zâmbea ea pururi, cu sfinție”473). Are manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 4. 712 Ibidem, p. 4. 713 Ibidem. 714 Ibidem. (trad. n.) 715 Ibidem, p. 5. 194 o confirme.716 Personajele masculine își expun slăbiciunile: Enea plânge și amenință cu sinuciderea, Tereu imploră, mituiește și face promisiuni false, Iason este „sfios ca o fecioară”717, în timp ce prietenul său Hercule îi este mijlocitor, mai mult codoș. Sunt dependenți de personajele feminine, abandonul femeilor, pe care inițial le iubeau sau cel puțin așa credeau, le conferă un fel de virilitate, pe care, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dispune de alte resurse imaginative în conturarea unor noi situații inedite, reluând tipare utilizate anterior în spațiul narațiunii. Ipostaza maternității, pe care o cunoaște Constanța alături de Alla, nu pare a-i modifica temperamentul cu nimic: „Purtându-și pruncul blândă și sfioasă/ și lui Hristos slujind evlavioasă.”756, iar o pedeapsă, venită prin uneltirea soacrei, cum este aceea de a fi din nou trimisă pe mare, de data aceasta alături de nevinovatul copil, este acceptată cu aceeași obediență și resemnare evlavioasă. Invocarea mariologică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
glăsuirea în limbi populare diferite era, așa cum apare relatat în viețile sfintelor medievale, înțelegerea latinei, care le facilita accesul la textele scripturistice, le înlesnea implicarea în practicile evlavioase și participarea la activitățile liturgice.”759 Rugăciunile, dar mai ales purtarea ei sfioasă, atrag adepți la religia lui Hristos: „Constanța este înfățișată ca aducând la creștinism o singură persoană prin intermediul predicii; în celelalte cazuri atât ceea ce face, cât și ceea ce spune devine un exemplu pentru convertirea altora. În acest sens, modul miraculos în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un prieten sincer, iubitor, adevărat. Spre deosebire de soțul ei, ea știe să-i distingă pe cei care doar flatează și are curajul să le critice nesinceritatea. Vorbește modest, încet, cuviincios, adoptă, în toată atitudinea ei, imaginea soției obediente. Dar în spatele comportamentului sfios și al poziției marginale afișate inițial, ascunde o voință puternică, are, cu siguranță, o nebănuită forță de a convinge și de a influența. Îi cere lui Melibeus să analizeze sfaturile primite, îl invită așadar să facă apel la rațiune, să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 159. 225 violată. Protestele feminine sunt reduse la tăcere, sunt de fapt inexistente, pentru că ambii bărbați refuză să țină cont de ceea ce își dorește cu adevărat Dorigena.840 Alte donne angelicate sunt pline de candoare și nevinovăție, serafice și sfioase, ceea ce face ca, uneori, să fie sacrificate, din punct de vedere social și emoțional, de cei din jur (fiica regelui din Tunis este obligată să încheie o căsătorie politică, se supune voii parentale, fără a da glas propriilor sentimente sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Mai mult, timorat de standardele artistice foarte înalte din familie, nu a învățat, spre deosebire de frații și surorile sale, nici un instrument muzical și nu s-a lăsat ispitit, ca mulți alți adolescenți, de exerciții literare diletante. Lipsit de încredere în sine, sfios și reținut, se distingea prin bună creștere, printr-o politețe fără cusur și prin dorința de a fi bine văzut de familie, de a răspunde așteptărilor tatălui său. Ca elev, nu a atras în nici un fel atenția profesorilor săi. La
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau surzi și cele ale copiilor normali. În acest sens, Irinäus Eibl-Eibesfeldt a prezentat cazul unei fetițe oarbe din naștere care, lăudată pentru calitatea interpretării sale la pian, a roșit și și-a plecat privirea exact cum procedează orice fată sfioasă atunci când este admirată 31. Unele studii dezvăluie faptul că ,,nevăzătorii din naștere folosesc gesturi ale mâinii pentru a comunica, asta chiar și atunci când vorbesc cu alți nevăzători. Și fac acest lucru toată viața lor, din copilărie până la bătrânețe". Prin această
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
timp de un an și jumătate apar numai 23 de numere, în loc de 37 cât trebuiau să apară.” 228 După retragerea lui Tutoveanu de la conducerea „revistei” „tot greul ei l-a dus Emil Gârleanu”, pe atunci, cum spunea Iorga. Un ofițer sfios ca o domnișoară și însuflețit ca un apostol, dar retras din armată și plecat la București, Gârleanu, după cum subliniază G. Ursu: „a încercat să continue acolo cu apariția revistei, împreună cu tovarășii săi, dar n-a reușit să scoată decât trei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Iorga „că dealurile bârlădene sunt triste, pentru că vech ile păduri au fost tăiate” : „Dar era măcar pădurea, scrie marele istoric, și în umbra marilor stejari și fagi se aciua o întrea gă lume de poezie vegetală, cu nesfârșite aspecte de sfioasă frumusețe. Securea a dat jos podoaba codrilor, care înfrumusețau și apărau, tot odată, țara, care‐i dădeau răcoare și ploaie, care se luptau cu aprigele călduri ale verilor de stepă și stăteau ca o perdea de ocrotire pentru semănăturile puținelor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fotografie) redă cu emoție în cartea sa autobiografică „Călător.. prin vâltoarea vremii” (Editura Sfera, Bârlad, 2006): „... Iată‐mă școlar în clasa I a școlii din Priponești de Sus, alături de băieții și fetele de seama mea. Pentru prima dată am pășit sfios pragul școlii, aflându‐mă într‐o mare de copii de vârste diferite. 453 Învățătoarea mea, El. Basocescu, originară din Bârlad, ne‐a primit cu zâmbet pe figura ei luminoasă, ca o a doua mamă. Parcă o văd și acum, cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Mai mult, timorat de standardele artistice foarte înalte din familie, nu a învățat, spre deosebire de frații și surorile sale, nici un instrument muzical și nu s-a lăsat ispitit, ca mulți alți adolescenți, de exerciții literare diletante. Lipsit de încredere în sine, sfios și reținut, se distingea prin bună creștere, printr-o politețe fără cusur și prin dorința de a fi bine văzut de familie, de a răspunde așteptărilor tatălui său. Ca elev, nu a atras în nici un fel atenția profesorilor săi. La
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
singur în tăcere, Deși stricta convenință mă silește-a fi la bal, Căci sunt leneș de natură și mă legăn cu plăcere Într-o dulce somnolență pe al visurilor val. Miron Pompiliu (1848-1897), șeful "caracudei", adică al grupului de tineri sfioși, citind puțin și așteptând cu nerăbdare ceaiul și cozonacul, a redactat revista în lipsa lui I. Negruzzi, a scris poezii șterse și basme interesante, prelucrate în tonul nostalgic al lui Tieck. FILOLOGI, ISTORICI, FILOZOFI La "Junumea" veneau pentru a se distra
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mână, Un dom se profilează, și-acum văd o fântână, Spre care o caretă se-ndrumă cu alai... mănușile, nimicurile femeii, apoi susurul jocurilor de apă în parcuri, porumbeii și păunii de pe lângă casă, undirea sonoră a ceasurilor: Bate-ntîi un ceas sfios Cine știe unde, Și-n târziu auzi din jos Altul cum răspunde. Cântă liniștea, și-acum Altele rămase Se-ntîlnesc grăbite-n drum Și cad peste case. Cad, și-apoi răsună iar Subt bolți așa clare; Parc-arunci într-un pahar Cu mărgăritare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să înfrunte moartea: Privind în mine și privind departe, Din foile sortite pentr-o carte, În așteptarea orei ce-o să vie, Pornesc în larg corăbii de hârtie. Capitolul XXV INTIMIȘTII G. ROTICĂ Intimismul lui G. Rotică constă într-o erotică sfioasă de om sănătos, care profesează un romantism de interior, evocând, de pildă, rochiile femeii: La tine-n seara asta cum mă gândesc o ploaie De foșnete coboară și trista mea odaie Mi-o umple cu parfumuri, cu grații și mătasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trec urșii spre izvoare cu botul sângerând de mure, / un cerb flocos își spală barba în roua ierbilor lăptoasă”. Dominantă în poeme e o atmosferă sobră, de reculegere și cucernicie, solemn melancolică, suav hieratică: „Înconjurat de rude la masă stau sfios / și nu vorbește nimeni. E o tăcere calmă. Ei mă privesc pe mine și eu privesc în jos / și-mi caut șerpuirea destinului în palmă. O pâine grea și mare, o lacrimă de grâu / din mijloc ne sfidează iradiind arome
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
pustii; iar ea este într-adevăr cea mai bună soție, deși ascunde atîtea taine întunecate. Școlile alcătuite exclusiv din masculii tineri și vînjoși, despre care am vorbit mai înainte, oferă un puternic contrast cu școlile-harem. Căci în vreme ce aceste balene-femele sînt sfioase de felul lor, tinerii masculi - sau tauri de patruzeci de barili, cum li se spune - sînt, de departe, cei mai bătăioși dintre toți leviatanii și cei mai primejdioși pentru vînători, tocmai prin proverbiala lor cutezanță - deși nu mi-e rușine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a-l manevra în timp ce ambarcațiunile urmăresc vreo balenă. îndeobște, acești gardieni sînt niște zdrahoni la fel de neînfricați ca și oamenii care alcătuiesc echipajele ambarcațiunilor. Dacă se întîmplă, însă, ca la bord să se nimerească vreun individ neobișnuit de firav, neîndemînatic sau sfios, individul acela e pus negreșit să păzească vasul. Așa se întîmplase la bordul vasului Pequod, cu un negrișor poreclit Pippin sau mai pe scurt Pip. Sărmanul Pip! Ați mai auzit de el și vă amintiți desigur de noaptea aceea dramatică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pip și Cocuță alcătuiau un cuplu, ca un mînz negru și unul alb, de dimensiuni egale, dar de culori diferite, înhămați la același atelaj fistichiu. Dar, pe cînd nefericitul Cocuță era greoi la minte și morocănos din fire, Pip - deși sfios din cale-afară - era foarte vioi de felul lui, înzestrat cu acea veselie plăcută, scăpărătoare și spontană, caracteristică neamului său - un neam care prăznuiește toate sărbătorile și serbările cu o bucurie mai adîncă și mai liberă decît cea încercată de orice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu sine însuși, făcând tocmai ce-l rugasem: încerca să se situeze. Reperele, însă, și le stabilise la un nivel care depășea conjuncturalul. A încheiat brusc, de parcă ar fi răsucit un comutator, revenind pe pământ cu un alt surâs, parcă sfios, jenat. întotdeauna o fi fostașa, sau această încordare de arc răsucit până la limită în strădania de a realiza comunicarea cea mai densă, mai concentrată, este rezultatul numeroaselor experiențe de punere în scenă și interviuri în străinătate? m-am întrebat și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
CODRUL Soarele își arată iarăși mingea de aur pe cer. Curcubeul care se întinde peste pădure este scânteietor și încântă prin magnificul său colorit. În mijlocul codrului, atmosfera este solemnă și toate vietățile încearcă să-și revină după furtuna din amurg.Sfioasele zambile atârnă pe pământ cu frunzele sub pavăza sclipitoarelor bobițe de rouă. De pe crengile seculare, picăturile de apă încă se mai scurg pic-pic și dau impresia unei sonate de Bach completată prin trilurile păsărilor. Pe câmpia înverzită zburdă doi pui
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]