3,671 matches
-
fost încuiată în urma lor. Tatăl și mama o duceau în brațe pe sora lui, Ruth, și cîteva bagaje. Thaw avea o mască de gaze într-o cutie din carton pe care și-o atîrnase pe umăr cu un laț de sfoară; au luat-o cu toții spre școala lui prin soare, iar păsările ciripeau pe aleile din spate. Grupuri de mame care șușoteau între ele stăteau cu copiii lor pe terenul de joacă. Tații vorbeau ceva mai tare între ei și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se află marea; dacă ar sta printre copaci, s-ar putea uita în jos la o mare cu valuri scînteietoare. Maică-sa îl strigă și o porni spre ea agale, prefăcîndu-se că nu auzise, dar se întorcea oricum. îi potrivi sfoara cutiei cu masca de gaze, care îi intrase în gulerul hainei și-i tăia gîtul, apoi îi aranjă mai bine haina pe umeri, trăgînd-o și netezind-o, ceea ce-l făcu să-și clatine capul într-o parte și-n alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l. Thaw păși într-un hol de mărimea unui dulap, intrînd apoi într-o cameră plină de mobilă, dar confortabilă și ordonată. înte garderob, dulapul de perete, masă și scaune rămînea un spațiu îngust. Rufele întinse la uscat pe o sfoară prinsă de tavan aruncau umbre pe șemineu, iar pe masă erau rămășițele cinei. Doamna Coulter începu să ducă farfuriile la chiuvetă, iar Thaw se așeză lîngă foc și se uită lung la nișa unde se afla patul. Tatăl lui Coulter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pregătirile. Holul avea o mobilă închisă și strălucitoare și peisaje întunecate în rame poleite. O crosă de golf și o umbrelă stăteau într-un vas imens din lut, iar pe podeaua lustruită, o minge de golf era priponită cu o sfoară de un preș de cauciuc. Doamna Laidlaw îl conduse într-o cameră cu un foc strașnic în șemineu și aprinse lumina. Un bărbat masiv se ridică din fotoliu și i se adresă cu o voce blîndă: — Mă bucur să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lați cri-crac, cri-crac. Thaw se clătină, alunecă și zbură. Cioara plana la treizeci de metri sub el. Poziția și viteza lui depindeau de ea. Trecură peste panglica ternă a canalului cu bălării și văzu în interiorul camerelor unde femeile călcau sub sforile cu rufe, bărbații în maiouri citeau ziarul, copiii și îndrăgostiții stăteau sub plăpumi în dormitoare întunecate. Se legănă ca un trapezist peste orașul-fagure.Viața aceea complicată și compactă îl fascină iar apoi îl îngrozi. își acoperi ochii. Picioarele îi atinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înalte. Vulturul-mașină părăsi rîul și luă avînt, într-o curbă largă, deasupra dealurilor care coborau spre sud, apoi spre est, apoi spre nord. Traversă peste clădirile din piatră curată care împrejumiau grădinile și unde se jucau copiii și erau întinse sfori cu rufe clătinîndu-se în vîntul slab. în orașul acesta domnea vacanța, pentru că aerul era transparent și terenurile de bowling și de tenis erau pline de jucători. Desfășurarea și frumusețea priveliștii, curățenia ei sub soare nu i se păreau doar superbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și unde se întîlnește? — Asta e o recepție prietenească! spuse Fata Roșie cu o față mîhnită. Nu putem ține aceste lucruri pînă mai tîrziu? Se vor discuta atîtea. — Taci din gură, drăguță, zise morocănosul. Wilkins știe cum se trag toate sforile. Ați face bine să-l întrebați pe el. — Ascultă, zise Fata Roșie. O să vă duc la Răutăcios. Știe tot despre toate, și e pregătit să vă întîlnească în camera Epilog. Așa mi-a spus. — Cine e Nastler? — Regele nostru. într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
omul trebuie să se străduiască și străduindu-se, trebuie să greșească“ și pentru că „acela care se străduiește necurmat poate fi mîntuit“. Mda! Singura persoană din carte care se străduiește este sărmanul diavol, care face toate corvezile și este tras pe sfoară de corul îngerilor care-i arată dosul.∗ Scriitorul acestei cărți a devenit corupt din prea mult noroc. El ne arată un gen de om de succes care stăpînește lumea modernă, dar nu ne arată cît de ticălos de incompetenți sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
județul Prahova, și nu se mira nimeni. Pe atunci, mâncam de obicei vinete, vă rog să rețineți amănuntul acesta, legume deloc recomandabile, aveam un balcon rotund cu un păianjen de sârmă atârnat în tavan, tăiam vinetele felii, le înșiram pe sfoară, lângă păianjen, ele se uscau, puneam apă la fiert, cât să cuprindă, până dădea în clocot, luam feliile de vinete uscate și ușoare ca fulgul, le puneam în apă clocotită, le lăsam să mai fiarbă 10-15 minute și le mâncam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
răspunsul? E drept că aici, la Universul, vedeai numai bărbați de două ori mai grăbiți decât ceilalți cunoscuți ai lui Nicu. Un fel de marțieni, cu toții, și fără însușirile bune ale acelora! Când să iasă cu pachetul lui legat cu sfoară, fu cât pe ce să se ciocnească de un tânăr care se strecură ca o șopârlă pe ușă și-l întrebă pe nea Cercel unde poate să dea un anunț. N avea stare, își ciocnea pumnii înmănușați unul de altul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se ferească. Sau poate că și El are orele lui de somn. M-am întors descurajat și mai epuizat decât oricând. Iar a trebuit să stau până mi s-au obișnuit ochii cu bezna. Eram exclus din lume. Am desfăcut sfoara cu care era legată pătura și din ea s-a rostogolit pe jos un pachețel învelit în hârtie. Cu siguranță un dar de la femeie, de la Epiharia. Am pipăit îndelung podeaua rece, plină de praf și de mizerii. Pachetul trebuie să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care se roteau de-obicei peste Dâmbovița ajunseseră astăzi până la fereastra lui Costache Boerescu de la Prefectura Poliției. Erau enormi și pluteau împreună, într-o potrivire de necrezut a mișcărilor, de parcă cineva i-ar fi tras în aceeași clipă de niște sfori nevăzute. Îi privi melancolic: pesemne că el nu va fi niciodată, cu nimeni, într-o asemenea armonie liniștitoare. Despre cuplurile din jurul lui știa în genere mai multe decât ar fi vrut. De-obicei îi plăcea mai mult unul din cei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întregul grup. Totul era o cacialma, așa că spuse cu asprime: - Lăsați lingușeala asta cu inteligența. Văd că asudați pur și simplu de frică. Ați fi în stare să vă împușcați și bunicile și să mă trageți și pe mine pe sfoară pentru că e în joc însăși existența lumii pe care voi o considerați bună. Dar ce mai e și planul ăsta al vostru ta care vreți să mă siliți să particip? Îi răspunse tânărul: - Vi se vor da haine de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să ghicesc cum de a izbutit să mă ia de nevastă înainte de ora sosirii navei. În mințea mea nu stăruie nici un fel de întrebări. Bărbatul cu care m-am măritat este Cayle Clark. Este imposibil să fi fost trasă pe sfoară de cineva care se dădea drept el. Tocmai mi-a transmis apelul zilnic prin teleecran, dar nu știe că aștern acum pe hârtie acest raport, încep să simt că fac o greșeală prezentând rapoarte, de un fel sau altul, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
-i fuseseră furați de patronul cazinoului. De fapt, suma aceasta nu mai conta prea mult în stadiul la care ajunsese, dar important era principiul. Cayle Clark pornise spre cucerirea lumii impersonale a Isherului. Și nimeni care-l trăsese vreodată pe sfoară nu trebuia să mai încerce o asemenea satisfacție. După Harj Martin, era pur și simplu firesc să-l caute pe colonelul Medlon și să pregătească terenul pentru călătoria în trecut. Doi Cayle Clark - de fapt același, dar din două epoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o deschise. Nu văzu nimic înăuntru, doar în sobă, limbile focului, fiindcă noul chiriaș era în altă parte. N-o văzuse pe maică-sa vreodată plângând, dar de-atunci își aminti lacrimile ei care străluceau pe obrazul oacheș precum niște sfori de catarg care îi trimiseseră copilăria în lume. — Ce e, mamă? o întrebase orbit dintr-odată de plânsul ei. Din acel moment învăță că femeile care lăcrimau îi istoveau inima și că nu trebuia să le vadă chipul. Maică-sa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mari escrocherii la care a fost supus un popor. Metoda lor este destinată în mod viclean să atragă sprijinul unor indivizi hrăpăreți din rîndul maselor. Se știe prea bine că e suficient să aduci acuzația că te-a tras pe sfoară o firmă și imediat tribunalele secrete ale Arsenalelor îți dau cîștig de cauză. Întrebarea este, cînd devine profitul legitim escrocherie? E o întrebare pur filosofică și poate fi discutată la nesfîrșit. Dar aceste tribunale ale Arsenalelor dovedesc prea multă ușurință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Judiciar,unde am constatat că seșizarea era reală. Cadavrul aparținea unui bărbat, în etate de aproximativ 40-45 de ani. Era îmbrăcat în pantaloni de doc și o cămașă de vară în careuri și mâinile erau legate la spate cu o sfoară din fir de tort ăcânepă toarsă).În buzunarele acestuiAșam gășit o bucată de săpun și o cârpă. Altceva nu avea asupra lui, care să ne ajute la identificarea identității. Pe corpul cadavrului nu se aflau urme de violență care ar
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ecluza Cernavodă aruncă năvodul în apă, apoi după ce au constatat că au capturat ceva pește au extras năvodul din apă. Pe lângă câțiva peștșiori, din ațele încâlcite ale năvodului au desprins un bolovan asemănător celor de pe malurile canalului, legat cu o sfoară de un sac, cu oarecare conținut.. Curiozitatea iar fi îndemnat să dezlege sacul, dar fiecare în șinea lui s-a întrebat: De ce un sac legat de un bolovan în apă? Pe deasupra mai emana și un miros neplăcut. Nu au așteptat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
străduințele mele s-au soldat cu eșecuri. Deținuții aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. "Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi". Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi". Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-am pârât. Sforile au fost, bineînțeles, confiscate, iar eu mutat în altă celulă ca să nu devin obiectul răzbunării celui reclamat. Dar această întîmplare mi-a atras antipatia generală, și a deținuților și a gardienilor care se uitau în altă parte când cineva profita
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și fragilitatea mea de copil. Deci, atunci în nedreapta orânduire burghezo-moșierească am obținut imediat audiența la boierul-boier cu adevărat care probabil că avea ca ascendenți pe unul dintre acei viteji care au apărat țara și a fost răsplătit cu o sfoară de moșie consemnată în hotărâri domnești și întărite de zapise cu peceți grele de semnificații. Mă gândeam că boierul de neam vechi avea o serie de calități care impuneau respect față de persoana respectivă, care, pe parcursul timpului, a fost mai aproape de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fu imposibil, urmăritorii îl ajunseseră deja. Nici nu apucă să iasă bine din mașină, că un glonț îl lovi în picior. Căzu, fără dramatismul pe care îl vezi prin filme, ci mai degrabă ca o păpușă căreia i se rupseseră sforile. Acum primea un semnal nou, de la încheieturi. Sinapsele, care funcționau de obicei cu viteze de nanosecundă, păreau acum să se fi întors în epoca aburului: mesajele îi ajungeau la creier foarte încet. Dar încheieturile îi spuneau că reușeau să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe doamna Reilly. — Am treizeci de ani, îl informă Ignatius, condescendent. — Ai vreo slujbă? — Ignatius trebe să m-ajute la treab-acasă, îl lămuri doamna Reilly. Curajul ei inițial o mai lăsase puțin și începuse să răsucească coarda de lăută cu sfoara de la pachetul cu prăjituri. Am niște arturite-ngrozitoare. — Mai șterg din când în când praful, îi explică Ignatius polițistului. În plus, în momentul de față scriu un lung rechizitoriu împotriva secolului nostru. Când încep să mi se învârtă creierii în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
grămăjoarele mici de scame, o bucată de carton vârâtă sub un picior îl făcea să stea drept. Pe birou se vedea o pungă cafenie de hârtie, umplută cu resturi vechi de stofă, iar scaunul era ocupat de un ghem de sfoară. Scrumiera era înconjurată cu mucuri de țigară. Era un mister pe care domnul Gonzalez nu reușise să-l dezlege, căci domnișoara Trixie nu fuma. O întrebase de mai multe ori, dar nu primise niciodată un răspuns deslușit. În jurul domnișoarei Trixie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]