3,370 matches
-
alb. Văzuse vertebrele Împrăștiate, amestecate cu țărâna. Înțelesese. Continuând să Îndese rămășițele În sacul de plastic, groparul Îi aruncă o privire lui Michel, rămas lângă el, năucit. — Mereu aceeași poveste..., mormăi el. Nu se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci de ani! mai zise el cu un soi de mânie. În timp ce Michel rămase la câțiva pași, groparul muta conținutul sacului În noul amplasament. Terminându-și treaba, se Îndreptă de șale, se apropie. — Vă simțiți bine? Michel făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spre Chauny, imediat după Babœuf. Doi angajați În salopete Îl așteptau Într-o baracă albă, supraîncălzită, cu o mulțime de calorifere, părea o sală de clasă dintr-un liceu industrial. Ferestrele dădeau spre clădirile joase, moderne, ale unei zone semi-rezidențiale. Sicriul, Încă deschis, era așezat pe o masă. Bruno se apropie, văzu trupul Christianei și simți cum cade pe spate; capul i se izbi violent de sol. Lucrătorii Îl ridicară cu grijă. „Plângeți! Trebuie să plângeți!...”, Îi spuse cel mai vârstnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Încheiase - cu un eșec definitiv. La fel ca părinții săi, nici el nu fusese capabil de iubire. Într-o ciudată stare de detașare senzorială, ca și cum ar fi plutit la câțiva centimetri deasupra solului, Îi văzu pe lucrători fixând capacul sicriului cu ajutorul unei bormașini. Îi urmă până la „zidul tăcerii”, un zid din beton cenușiu, Înalt de trei metri, În care erau suprapuse alveolele funerare; jumătate din ele erau goale. Lucrătorul mai vârstnic se uită În registru, se Îndreptă spre alveola 632
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
până la „zidul tăcerii”, un zid din beton cenușiu, Înalt de trei metri, În care erau suprapuse alveolele funerare; jumătate din ele erau goale. Lucrătorul mai vârstnic se uită În registru, se Îndreptă spre alveola 632; În urmă, colegul său Împingea sicriul pe un căruț de bagaje. Era umed și rece, Începea chiar să plouă. Alveola 623 era la jumătatea zidului, la circa un metru cincizeci de la sol. Cu o mișcare suplă și eficientă, care dură doar câteva secunde, lucrătorii ridicară sicriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sicriul pe un căruț de bagaje. Era umed și rece, Începea chiar să plouă. Alveola 623 era la jumătatea zidului, la circa un metru cincizeci de la sol. Cu o mișcare suplă și eficientă, care dură doar câteva secunde, lucrătorii ridicară sicriul și-l introduseră În alveolă. Cu un pistol pneumatic, pulverizară În interstiții un pic de ciment cu priză rapidă; apoi lucrătorul mai vârstnic Îi făcu semn lui Bruno să semneze În registru. Dacă dorea, Îi spuse el Înainte de a pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ani. — E o alegere bună, confirmă funcționarul comunal. Cu o concesiune pe treizeci de ani, ai tot timpul să vezi cum devine treaba. Cimitirul era mai sus de sat, la vreo sută de metri. Doi oameni În salopete cărau sicriul. Era un model simplu, din brad alb, depozitat Într-o magazie a primăriei; serviciile funerare păreau organizate impecabil la Saorge. Era sfârșitul după-amiezii, dar soarele continua să Încălzească. Bruno și Michel mergeau alături, la doi pași În urma sicriului; Hipiotul-Cărunt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
salopete cărau sicriul. Era un model simplu, din brad alb, depozitat Într-o magazie a primăriei; serviciile funerare păreau organizate impecabil la Saorge. Era sfârșitul după-amiezii, dar soarele continua să Încălzească. Bruno și Michel mergeau alături, la doi pași În urma sicriului; Hipiotul-Cărunt era lângă ei, ținuse s-o Însoțească pe Jane până la ultimul ei domiciliu. Drumul era plin de pietre, arid, și totul avea probabil un sens. O pasăre de pradă - poate un șoim - plana alene, nu prea sus, În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
putuse să-și manifeste darurile naturale; iubirea Însă, nu o cunoscuse. Nici Annabelle, În ciuda frumuseții ei, nu cunoscuse iubirea; iar acum era moartă. Trupul ei odihnea pe masă, inutil de-acum Înainte, ca o povară pură, În lumină. Închiseră capacul sicriului. În scrisoarea ei de adio, ceruse să fie incinerată. Înainte de ceremonie, au băut o cafea la bufetul din holul de primire al spitalului; la masa vecină, un țigan sub perfuzie discuta despre mașini cu doi ciraci veniți să-l viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald unduia ca o mulțime de șerpi minusculi. Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul. Roțile dințate care puneau În mișcare platforma scrâșniră ușor; ușa se Închise. Combustia putea fi urmărită printr-un hublou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care era scris numele tău. Am mângâiat manuscrisele. — Și în cufăr se găseau toate astea, am completat eu. Îmi aminteam acum de cufăr, îmi aminteam cum l-am încuiat la începutul războiului, îmi aminteam cum m-am gândit că e sicriul tânărului care fusesem fără a mai putea fi vreodată. — Ai copii după toate acestea? întrebă ea. — Nu, i-am răspuns. Nici un cuvânt. — Nu mai scrii? s-a interesat ea. — Nu s-au mai întâmplat lucruri despre care să fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
parada de 23 august la noi, cu autoritățile și biserica, cum era la burgheji, că se pricepea la chestii de-astea de popmpă și defilare. S-o fi și filmat, că aveau și tehnică. Da’ știa careva cine-i în sicriu? L-a văzut careva la ochi pă eroul ăsta de trecu? - Era necunoscut, dom’le! - Păi vezi? Da de unde știu io că ăla din ambalaj era erou? Poate nu știi că când a fost să se pornească toată ceremonia l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Goncea. E mare filantrop acuma. Ține și asociația aia de persecutați politic, că de unde bani la săracii de ei. Adică nu oficial o ține, dar le dă premii, diplome de excelență, îi mai trimite la băi, le dă bani de sicriu și popă când moare vreo unul, le face parastase, le face simpozioane, le scoate și niște broșuri. Povestea toate astea ca pe un lucru extrem de amuzat. Din când în când se oprea și-l studia să vadă dacă se veselește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
castanele arămii îi numără clipele Se umple strada de foșnetul frunzelor - pentru o clipă din golul ramurilor lumina altor veacuri SENRYU Umbre pe apă - abracadabra și broasca saltă ... în lună Cutezanța viermelui frântă-ntr-o floare - carnivoră Ofertă de stat - sicrie cu discount pensionarilor Spital în criză - doar rostopasca-n curte înflorind din belșug Broasca-n vitrină cu safirele la gât - parcă-i vecina Pe roba neagră petecul de blană alb - rest de la-mpărțit Petic de iarbă abțibild cu oi lângă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
o traiectorie mortală lângă apele Canalului Giudecca. Nimeni nu știa ce se petrecuse Între ei, dar victima fusese redusă Într-o asemenea stare, Încât familiei i se refuzase dreptul de a-i vedea cadavrul, care le fusese Încredințat Într-un sicriu sigilat. Bucata de lemn care fusese folosită pentru a-l bate și Înjunghia până la moarte se afla Într-o cutie de plastic Înăuntrul unui fișet de la etajul al doilea al Questurei. Mai rămâneau puține lucruri de făcut, În afară de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un fulg, pe corpul lui, și de completa lui inutilitate în fața bolii lui Theo. Bărbatul nu reușea să se detașeze de centrul întunecat al senzației lui chinuitoare și intense: posibilitatea ca fiul lui să moară. Hugo vedea totul foarte clar: sicriul mic și alb, pătuțul gol, scaunul cel înalt abandonat, dar încă plin, la fel ca și restul bucătăriei, de stropi de piure din piureul de banană la ora ceaiului. Hainele lui Theo încă murdare și aruncate în coșul de rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frece la ochi... Rău e când te bate soarele în cap, ai vedenii... În depărtare văzut un alai de nuntași, cu sticlele în mâini. Pe măsură ce se apropie de ei, mirarea crescu direct proporțional. Mirele și mireasa erau întinși în două sicrie, galbeni ca ceara și cu mâinile pe piept, iar lăutarii cântau „Ia-ți mireasă ziua bună”... Nu plângea nimeni, toți erau veseli și peste măsură de beți. I se oferi o sticlă, o duse la gură și înghiți... Țuică. Bătrână
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe capră, iar atunci când trecu pe lângă el ridică jobenul și îl salută, excesiv de amabil. Apoi reveni cu privirea pe axul drumului, mânând cai către cimitirul amplasat tocmai la periferie. Scriitorul vizualiză pentru câteva fracțiuni de secundă și scena în care sicriul era coborât în pământul clisos, însă reveni repede în... realitate și se concentră asupra alaiului mortuar. În urma dricului - de o parte și de alta, dar și deasupra, erau prinse coroane de flori -, mergând încet, cu capetele plecate și cu privirile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
găină plouată, trăgând după ea un coș metalic de cumpărături din hypermarket. Un coș gol. Și care scârțâia înfiorător. Nimeni nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă din piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat în dric. Capacul era desfăcut, astfel că Scriitorul se văzu stând cu mâinile pe piept, cu obraji de ceară și părul pieptămat cu cărare pe partea dreaptă. Deși cămașa albă, închisă până la ultimul nasture, ascundea gâtul, știu imediat că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ea acasă, evident. Mai devreme alerga în fața mea. Mda, nu pot să te contrazic. Ceva mai devreme mergea în urma unui dric tras de patru cai mascați, avea ciorapii rupți în genunchi, era plânsă toată, încercănată și deprimată, iar mortul din sicriu erai chiar tu, îmbălsămat și ferchezuit ca toți morții. Exact, așa a fost, alături de ea mai erau și alții... Huiduma, Omul cu Tatuaj, Agentul Imobiliar... De unde știi? Vecinul... De unde știi? De unde știi? De unde știiiiii???? Fiindcă eu sunt tu și tu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vibrație care pun în mișcare toate componentele celulare din corpul nostru... Când se opresc aceste vibrații de fluid vital, intervine moartea... Când intervine moartea, corpul vital-eteric, înainte de a ne părăsi, mai rămâne o vreme în preajma corpului lipsit de viață, în jurul sicriului, a casei și a mormântului... Noaptea, în primele zile după moarte, clarvăzătorii îl văd ca o masă alburie de formă umană, depășind corpul fizic cu câțiva centimetri. Apare ca o ”aură” care înconjoară corpul nostru. După moarte, spiritul părăsește corpul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
moartea... Omul își dă sufletul. Corpul eteric(vital), crește absorbind din spațiu substanța vitală eterică, el crește odată cu corpul fizic, iar când intervine moartea, acest corp înainte de a ne părăsi, mai rămâne o vreme în preajma corpului lipsit de viață, în jurul sicriului, a casei și a mormântului. Noaptea, în primele zile după moarte, clarvăzătorii îl văd ca o masă alburie de formă umană, depășind corpul fizic cu câțiva cm. Apare ca o ”aură”, care înconjoară corpul nostru. După moarte, spritul părăsește corpul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cimitir, în urmă cu doi ani, în ziua aceea din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel, cum primii bulgări de pământ rostogoliți peste raclă sunară înfricoșător... Bătrânului Iorgu, în răstmpuri, câte un tremur îi scutira umerii... Auzindu-i căzând peste sicriu, îi veniră în minte cuvintele bunicului său, învățătorul... ”...odată ce l¬ai auzit, nu exisă pe lume un sunet mai înfricoșător!”. Gândurile lui erau un amestec ciudat de superstiție și bun simț. -Să mă rog să doarmă în pace... să mă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îmbibase puțin oțet pe un tifon și îi dădu ușor pe la nas, apoi o schimbaseră de hainele ude.Își reveni și își dădu seama unde și de ce se află aici. Se ridică și se duse în camera unde se afla sicriul. Nici nu observă câte persoane se aflau în cameră. L-a sărutat pe frunte și pe obraji și începu să-l mângâie pe frunte și păr. Cu vocea tremurândă și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pentru a-i mai atinge fruntea și de a mai sta de vorba cu el, în gând. Simțea că sufletul lui este undeva, alături de al ei și îi aude toate gândurile și durerea din ele. În camera unde se afla sicriul, într-un colț, pe banda unui magnetofon se auzea în surdină melodia lor preferată, „Romanță fără ecou”, versurile lui Ion Minulescu, cântată de formația Mondial... “Iubire, bibelou de porțelan, Obiect cu existența efemeră, Te regăsesc pe-aceeași etajeră Pe care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
iubești, ia-mă cu tine! Eu nu mai pot trăi fără tine, fără dragostea noastră! Te aștept oricând, așa cum te-am așteptat întotdeauna! Apoi luă un pumn de țărână și, după ce a fost coborât în groapă îi dădu drumul peste sicriu, spunând în gând:”să-ți fie țărâna ușoară, dragul meu! Simt că ne vom întâlni undeva, cândva!" După ce au plecat de la cimitir, spre casa părinților lui George unde avea să aibă loc masa de pomenire după datină, începu să plouă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]