4,282 matches
-
te iei de Bonsentir, ești un om mort - și nici eu, nici Ohls n-o să te putem ajuta. Chiar dacă bravează, Marlowe înțelege perfect dificultatea situației în care a intrat. Sabotat de Vivian, amenințat - în perspectivă - de Eddie Mars, a cărui siluetă o întrezărește la orizont, avertizat de polițiști că nu poate spera la nici un ajutor din partea lor, Marlowe nu are nici un aliat. Claude Bonsentir însuși pare o stâncă greu de înlăturat, iar Carmen nu numai că este invizibilă, dar emană obișnuitele
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cititorului dacă merită sau nu să reconstruiască tortul imaginar. Marea carență a cărții rămâne însă felul în care este înfățișat Philip Marlowe. Raymond Chandler reușise performanța de a crea un personaj memorabil, de a propune pe harta tipurilor literare o siluetă perfect individualizată. Drama personajului este una interioară, provocată de lipsa de aderență la valorile lumii în care este nevoit să trăiască. Primul Marlowe ilustrează specia eroului inhibat, pe când protagonistul propus de Parker e un filozof gata să accepte existența în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
2000, 5; Ovidiu Pecican, Două dimensiuni europene (interviu cu Nicolae Breban), F, 2000, 5; Nicolae Bârna, „Animale bolnave” - o paradigmă a romanului brebanian, F, 2000, 5; Ovidiu Pecican, Amfitrionul brebanian - eros divin și eros uman, F, 2000, 5; S. Damian, Silueta câinelui, APF, 2000, 6-8; Alex. Ștefănescu, Nicolae Breban, eseist amator, RL, 2000, 30; Dicț. esențial, 111-116; Dimisianu, Lumea, 128-158; Grigurcu, Poezie, I, 139-144; Ghițulescu, Istoria, 411-413; Manolescu, Lista, II, 187-208; Bârna, Comentarii, 7-36, 194-208; Popa, Ist. lit., II, 848-852, passim
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
cu tocurile ușilor căscate, de parcă cei care le construiseră își întrerupseseră lucrul chiar înainte de finisare. Cu toate astea, locuitorii se arătau deja - se vedea când un chip în deschizătura unei ferestre, când, atunci când soarele inunda interiorul unei încăperi, câte o siluetă omenească întreagă. Afară, în țarcuri apărate de soare cu acoperișuri de tablă ondulată, animalele dormeau sau umblau încet de-a lungul împrejmuirii. O turmă de oi, câteva cămile, cai, câini. Un singur drum ducea spre acel oraș și, după ce făcea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Iar îndărătul acelor înfățișări entuziaste, îndiferența mult prea evidentă față de cel care le era prezentat. Și ipocrizia prea mondenă și aproape veselă cu care își făgăduiau să prânzească împreună, într-o zi. Și privirile bărbaților care decupau mult prea aprig siluetele femeilor, pentru a simula mai apoi indiferența și demnitatea de gheață. Îmi spuneam la început că în acea galerie de artă, o astfel de exagerare a sentimentelor încercate sau simulate ținea de căldura plastică, așadar senzuală, a operelor expuse. Presupunere
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de spionaj. Strângând cărțile pe care soldații le azvârliseră pe jos, în cursul percheziției, m-am apropiat de fereastră, l-am revăzut pe camaradul lor cel ghinionist întins pe stradă și, în umbra tot mai cuprinzătoare a serii, cele două siluete furișe care, ivindu-se dintr-o ulicioară, s-au apropiat de cadavru, au pus mâna pe prada risipită în praf și s-au făcut nevăzute, în bezna de unde ieșiseră. Ai venit alături de mine și, zărind detaliul care-mi scăpase, ai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rânjetul acela al grilajului de la motor și ochii stinși ai farurilor... În năuceala spaimei, i-am zărit umbra mai înainte de a-i putea auzi zgomotul. A acoperit, preț de o secundă, soarele deasupra refugiului meu dindărătul bărcilor. Am înălțat capul. Silueta lui era foarte ușor de recunoscut: un Mi-24, elicopterul acela de luptă, pe care imperiul îl utiliza pe toate continentele. Am deslușit mișcarea celor două tunuri - și, aproape imediat, acolo unde se afla mașina până la care nu mai erau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unde a te întâlni mi se părea un lucru cât se poate de probabil. Îmi spuneam că nici măcar nu va fi vorba despre o regăsire, ci pur și simplu de vocea ta liniștită, într-o seară, la telefon, sau de silueta ta ivindu-se din marea de chipuri și de paltoane de pe un peron... Nu-mi amintesc după câte luni a început să pălească încrederea asta. Poate că în aceeași clipă mi-am dat seama că nu încetasem să-ți vorbesc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu-l putea deocamdată ghici. Forța asta s-a manifestat în primăvara lui l928, pe același ogor, în mijlocul căldurii matinale a acelorași munci de arat. Fără a-și întrerupe lenta înaintare în urma calului, Nikolai supraveghea cu coada ochiului cele patru siluete ce veneau dinspre sat: Carasin, Krasnâi, Batum și un necunoscut îmbrăcat într-o manta lungă din piele, desigur, vreun inspector trimis să verifice mersul colectivizării. Un grup de activiști, bărbați și femei, îi urmau la câțiva pași distanță. Nikolai știa
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
încă, ale oamenilor care veneau către el. Se uită la ei, apoi ridică privirea mai sus, spre partea mai înaltă a câmpiei, unde se zăreau primele izbe din Dolșanka. Și văzu, cum i se întâmpla uneori când era la arat, silueta Annei. Stătea acolo, nemișcată, cu cele două găleți așezate la picioare. De la o asemenea distanță, nu izbutea să deslușească expresia ochilor ei și mai știa că ea nu putea decât să tacă. Dar mai mult decât vocea, mai mult decât
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
automobil vechi de mai multe decenii, care amintește în mod naiv de o epocă depășită? Mai erau, de asemenea, în zilele alea ucigașe ale prăpădului, mici fragmente inutile care te împiedicau uneori să te concentrezi, să te gândești doar la silueta verde-cenușie de pe linia de ochire. Câinele rănit de o schijă, care gemea răsucindu-se pe loc și se uita înspre ei cu o privire înlăcrimată. Abandonaseră mai mulți camarazi, fugind din satul incendiat, dar cel care le trecea necontenit prin fața
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
el însuși, care scăpa astfel de război, care trăia deja în perioada de după război. În ziua aceea, lutul pe care-l găsi la malul unei ape se topea ca săpunul. Argintul înnegrit al celor două medalii „Pentru vitejie“ se lumină, silueta infanteristului din centrul stelei roșii străluci precum un solz de mică. Își puse în ordine decorațiile, își curăță degetele cu un pumn de nisip. Apa părea aproape călduță în seara de aprilie. Și în liniștea amurgului, o pasăre ascunsă în mijlocul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
atunci când asediul fusese ridicat... La schimbarea gărzii, soldatul rămase un moment nemișcat, în starea de nehotărâre năucă a celui care e cuprins brusc de valul de somn înăbușit până atunci. Îndepărtându-se, Pavel se întoarse și-l văzu astfel: o siluetă singuratică pe întinsul câmpurilor învăluite în noapte, sub cerul care se impregna deja de cea dintâi lumină. Îl regăsi a doua zi, în timpul unei opriri. Compania, redusă deja la jumătate de un atac lipsit de succes, te lăsa să reperezi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
polonez), îl observă iarăși pe Marelst și încercă să înțeleagă. Avură mulți răniți, din cauza ricoșeurilor din străzile înguste. Pavel căra în spate un soldat a cărui tunică era umflată de sânge, ca un ciudat burduf. Dând colțul unei străzi, zări silueta lui Marelst, și el purtând povara unui trup omenesc. Merseră un timp împreună, în tăcere, cufundați amândoi în lâncezeala unui sfârșit de luptă, când te reinstalezi în trupul tău rămas în viață, în gândurile tale de acum câteva ceasuri, dar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la culoare. Era un râu mort, îngust, astupat de rămășițe omenești. Tropăiră pe loc câteva clipe, fără a se putea hotărî să traverseze mâzga aceea stătută, unde pluteau la suprafață câteva cadavre. Chiar atunci apăru Marelst și Pavel îi văzu silueta înaintând și afundându-se până la genunchi, până la centiron, până la piept. Brațele lui ridicară automatul deasupra capului. Când reapăru pe celălalt mal, acoperit de bulbuci de spumă, soldații se năpustiră pe urmele lui, iar timpul se precipită, pentru a recupera parcă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cealaltă parte a văii, la marginea unei păduri de castani. Trecu apa, ducând pe umăr o doniță plină cu miere proaspătă, se opri să-și tragă sufletul în josul unei mici pante care ducea spre casa lor. Vedea prin ușa întredeschisă siluetele celor două femei. Sașa stătea în picioare, cu o făclie în mână, soția lui era așezată, cu obrazul aplecat deasupra copilului. Nu auzea cuvintele, ci deslușea doar tonul, lent și egal, al conversației purtate cu glas scăzut. Se gândi la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
smulsă de o explozie și se legăna acum ca un arc uriaș atârnând în gol. Ultimul etaj era ocupat de un restaurant panoramic care, pe vreme de pace, se rotea lent, permițând turiștilor să contemple marea, forfota multicoloră din piață, siluetele cenușii ale munților. Acum, sala rămânea nemișcată și, în lipsa aerului condiționat, te simțeai aici ca într-o cușcă de sticlă. Șirul dublu de geamuri nu lăsa să pătrundă nici o adiere, amortizând până și zgomotul împușcăturilor. Mesele erau aranjate, șervetele se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dacă era provocată de excesul de rău sau de o prea mare bucurie. Te-am tras spre mine și chiar atunci, ca printr-o deriziune idioată și agresivă, a revenit lumina. M-am năpustit spre comutatoare - prin geamurile fără perdele, siluetele noastre ar fi fost vizibile în tot orașul. Dar magnetofonul, ascuns în spatele barului, a rămas în priză, așa că ascultam în întuneric fluxul și refluxul unui saxofon, a cărui melodie nu avea nimic agresiv. Era o adiere de note ostenite, care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să strige, din cauza zgomotului, îi vorbea apropiindu-și gura de urechea lui, adresând urechii un întreg joc de mimică, de parcă organul acela ar fi putut s-o vadă. Îndărătul unduirii capetelor, intelectualul cu părul cu reflexe cenușii vorbea înconjurat de siluete feminine, iar mâinile lui făceau pase magnetice, de hipnotizator. În cercul format în jurul fostului ministru și al soției sale cu aer de adolescentă, se pufnea în râs. Ideea de a vorbi despre soldat mi se păru deodată neverosimilă. Nu, trebuia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
început să vorbească. Vocea lui a făcut să se ivească orășelul acela Destin, din Florida, apoi un om, un fost rus care se prezenta sub numele de Val Vinner, un fugar obișnuit, a cărui singură particularitate era că te trădase. Silueta lui se alcătuia ca într-un joc de puzzle, din care încă mai lipseau destule fragmente. Prudent, ambițios, foarte mândru de reușita lui. Recrutat de spionajul american, dirija filiera care se ocupa de transferul savanților din Est. Știuse cum să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
plin de secrete, era mai rentabilă decât trimiterea de agenți care să culeagă aceleași secrete la fața locului... Îl ascultam pe Șah, cu strania impresie că mozaicul ciobit pe care-l forma viața lui Vinner devenea propria mea viață, că silueta asta încă vagă mă înzestra cu un viitor. — Călătorește tot timpul, mai ales în Europa de Est, ca un hăitaș, explica Șah, dar există șansa ca în cursul vacanței de primăvară să petreacă vreo câteva zile în familie. Trebuie să pleci cel
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vreme îndelungată așezat pe nisip, rezemat cu spatele de fundul unei bărci răsturnate. Noaptea de deasupra mării alcătuia un ecran negru, adânc și viu, asemănător obscurității mișcătoare dindărătul pleoapelor închise. Memoria desena pe fondul ăsta întunecat chipuri de altădată, o siluetă rătăcită în zilele acelea de dezastru, o privire care părea să mă caute printre ani. Tu. Șah. Tu...Umbrele din această stare de după viață nu ascultau de timp. Îi vedeam pe cei pe care abia îi cunoscusem sau pe cei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sa morală. Cameleon În vis, cameleonul este, în principiu, simbolul inconstanței și al disimulării. Exprimă atitudinea echivocă a subiectului sau a mediului în care trăiește. Cerb Departe de fragilitatea căprioarei și a puiului acesteia, cerbul simbolizează forța și soliditatea. Maiestuozitatea siluetei și puterea coarnelor sunt o reprezentare a războinicului, în sensul nobil al cuvântului. Este regele pădurii, iar luptele dintre cei mai puternici cerbi sunt o reprezentare simbolică a competițiilor în care intră eroii pentru a-și demonstra curajul și hotărârea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
au ciudata particularitate de a rata șansa care, eventual, li s-a ivit. Elementele de melodramă nu perturbă spațiul epic atâta vreme cât accentul cade pe implicația morală și, îndeosebi, psihologică a unor gesturi. O anume finețe analitică e detectabilă în conturarea siluetelor de femei. B. pare atras de mitul livresc al „misterului feminin”, dar nu până într-atât încât să nu sugereze că acesta poate fi și o strategie a cochetăriei impenitente. Izbutite sunt nuvelele de dimensiuni reduse (Dezertorul, Denunțul, Mustrare). Simțul
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
și nădăjduire. După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului”, spre și dinspre necunoscut, halucinația suprarealistă a „visului”, silueta mitică a lui Acteon, cu trena ei alegorică, sunt, în aceste texte prea dificile pentru cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B. Alegorie a căutării de sine, romanul Acteon (1934) e, cu accentele
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]