3,065 matches
-
Virgil Vătășianu remarcă și structura compozițională, execuția impecabilă tehnic a desenelor, execuție care plasează simbolismul lui Smigelschi sub semnul acordului dintre "realism" și "subiectul ireal". Spre deosebire de Virgil Vătășianu, Gheorghe Vida sesizează portanța transfigurării malefice a ielelor în cultura populară, înclinând simbolismul lui Smigelschi din aces ciclu către versantul morbid pe care-l reclamă o altă operă sa, Îngerul morții. "Zânele rele sunt ființe-spirite ieșite din apă care înarmate cu puteri magice fură sufletele și sunt o prezență nefastă, morbidă"218. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prejudecății care descalifică artele decorative ca arte minore, criticul de artă se arată reticent, considerând că piesele expuse aparțin genului minor al ilustrației de carte sau picturii decorative. Criticul de artă, care semnează și o monografie Ștefan Popescu, asociază decorativismul simbolismului, mariaj care făcea parte atunci din gustul epocii 1900. "În culori suave, zâne și feți-frumoși evoluând printre copaci și flori, constituiau frumoase ilustrațiii de carte, dar nu încă pictură. Tot cam atunci el expune și un proiect pentru fresca Ateneului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu atât mai mult cu cât este vorba de basm, narațiune tipizată care face abstracție de orice context "istoric"223. Cum am putut vedea, și Loghi utiliza atât bagajul mitologic autohton cât și pe cel greco-latin prezent în arta maeștrilor simbolismului german. Efortul unei sinteze este decelabil în o bună parte a operei sale artistice, iar influența Jugendstil-ului apare destul de pronunțat la confiniile cu kitschul. Înrădăcinarea artistului în tradiția legendelor și basmelor populare întru configurarea unei arte naționale primește complementul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la confluența cu romantismul. Caracterul simbolist al artei lui Ștefan Popescu rezidă din ciocnirea celor două registre. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că acesta se formează într-un mediu socialist care cocheta cu un anumit idealism și cu simbolismul înțeles adesea în latura sa avangardistă, complicitate încărcată de ambiguitate. Deși realizează o încadrare corectă, utilizând ca repere pentru decorativismul cu note "romantice" al lui Ștefan Popescu pe Moreau și Böcklin, Paul Constantinescu consideră această influență drept marginală. Dacă nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Moldovei, caz similar cu cel al lui Kimon Loghi ale cărui "citate" din Böcklin ne dau măsura unei "intertextualități" picturale pregnante în tablourile sale. Nu despre un fenomen de aculturație este vorba, acest mixaj, acest sincretism devine o caracteristică a simbolismului și decadentismului european în pictură. Moreau plasează sub semnul unui metisaj stilistic orientalizant elemente provenind din diverse culturi, pentru a realiza mizanscenele grandioase ale universului imaginar în care sunt înscrise emblematic "personajele" sale. Pe lângă cromolitografiile având ca subiect poemul "Luceafărul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întocmi o compoziție într-un chip original, mai ales la o temă ingrată care a fost tratată de cei mai mari artiști din lume"239. Compoziția își pierde din grandoare, dar câștigă în mister, dobândește un efect auratic, difuz, propriu simbolismului. Asemeni unui bolnav, Iisus este întins la baza crucii, unde se află în picioare, asemeni unei apariții, Maria Magdalena, ori poate sfântul Ioan, pentru că este greu de decelat în ce privește făptura fantomatică care pare să vegheze scena. În mijlocul cerului întunecat se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să vegheze scena. În mijlocul cerului întunecat se deschide un ochi de lumină, insuficient pentru a lumina scena, amplificând parcă mai mult caracterul ei cețos. În Noua revistă română 240, apar reproduse două fragmente de triptic cu subiect religios, de un simbolism difuz, semnate de Vermont; Iisus care predică, pe măsură ce, în fața lui, sunt aduși bolnavii, generează un efect de siluetă, o imaterialitate pe care pictorul reușește să o sugereze sensibil. Speranța 241 (1899) lui Artur Verona constituie un astfel de tablou, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
De asemenea, este sesizabil un interes evident arătat dimensiunii sociale și mai ales lumii țărănești, dar Verona rămâne cantonat într-o viziune idilică, calofilă, a unui rusticism sesizat estetic în dimensiunea sa pitorească atunci când nu se adâncește în direcția unui simbolism interesat de misterios, de vag, de absolut. Mai degrabă, ponderea elementului simbolist înclină balanța către o accepție filozofică-spiritualizată a acestei picturi. În monografia dedicată pictorului, Ion Zurescu încearcă să minimalizeze portanța simbolistă a picturii, "discreție" menită să camufleze temele sociale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care să conducă lectura de la planul real la unul transcendent. Tot în depărtare se poate vedea turla unei biserici, un pod. Doina Schobel și Hariton Clonaru realizează o sintetică fișă analitică din care observațiile privitoare la relația dintre lumină și simbolism merită menționate. "Subiect simbolist. Artistul exprimă necesitatea efortului uman în realizarea progresului spiritual, în pătrunderea legilor perfecte ale naturii. [...] Pictorul acordă o importanță deosebită luminii ca element simbolist (sursa principală se află în afara cadrului, domină scena și repartizează lumina în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
răstignirii Mântuitorului, repetiția posturii creând o pondere dramatică extraordinară, dar și o concentrare asupra unui sens general al morții și sacrificiului. Pictura lui Băncilă se află la confluența dintre expresionism (prin gesturile patetice ale personajelor și accentuarea dramatismului subiectului) și simbolism, prin conferirea unei dimensiuni transcendente realizată prin desprinderea evenimentului de contextul istoric. Și Nicolae Vermont realizează numeroase picturi de inspirație religioasă sau cu subiect mitologic. Multe dintre ele au dispărut, precum Viziunea lui Isaia, Învierea lui Iisus, Samson și Dalila
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
masca mortuară, pe care Ion Frunzetti o găsește dezagreabilă, deoarece poartă amprenta nu a unei suferințe spiritualizate, masca "hiper-eonică" (Popescu-Gogan), ci al uneia care deformează grotesc trăsăturile poetului până la rictusul macabru. Dualismul reprezentării este recuprabil prin tensiunea între naturalism și simbolism, pe punctul de a fi angajate polemic. Proiectul unui triptic monumental avându-l ca subiect pe Eminescu, pentru care sculptorul strângea subvenții în 1913-1914, proiect care nu avea să se realizeze, apare în consemnările unor critici, consemnări uneori ironice în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lansat într-o direcție ascendentă. În schimb, bustul lui Eminescu este destul de convențional. Devine un loc comun în aria reprezentării alăturarea câtorva versuri portretului poetului sau unor imagini inspirate de poezia sa. Aici se află însă o altă trăsătură a simbolismului, relația strânsă pe care o întreține cu literatura, de unde și cursivitatea acestei permanente treceri dinspre pictură / sculptură spre narațiunea explicativă sau ilustrativă și invers. În portretul pe care-l face Luchian poetului, Eminescu (desen, 1890) sunt inserate două versuri din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
niciun titlu și datat 1910 cu mențiunea locului: Berlin. Tabloul îl înfățișează probabil pe Luceafăr plutind somnolent alături de iubita lui într-o mare de perle pe fondul de un albastru fluid al nemărginirii. Părul îndrăgostiților este auriu, marcă a contaminării simbolismului cu Art Nouveau-ul în diversele sale ipostaze, probabil secesionist-germană în cazul de față. Alături de părul auriu, care pare să traseze o a doua ramă a tabloului, perlele accentuează caracterul decorativ, dar și natura acvatică a reveriei. Corpurile celor două ființe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în a edita și comercializa "Kitsch"-ul sub forma cărții poștale ilustrate. Pentru că Salmen rămâne un prodigios artizan al "Kitsch"-ului"283. Acest sentimentalism ușor, peste care planează uneori câte o umbră melancolică, a întreținut o atmosferă propice diseminării unui simbolism tardiv, accesibil gustului comun. În 1909, graficianul organizează chiar și o expoziție personală la Galați, numai cu lucrări inspirate din Eminescu. Tot el ilustrează, în 1910, ediția Scurtu a poeziilor lui Eminescu. Popescu-Gogan menționează anvergura publicității de care dispuneau aceste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este remarcat. Mișu Teișanu mai creează 22 de gravuri policolor având ca temă "Luceafărul". Popescu-Gogan consideră că există o influență manifestă a creației lui Paciurea în desenele având ca temă poezia eminesciană ale lui Mișu Teișanu, desene aflate sub semnul simbolismului. "Stilul școlii lui Paciurea vizibil în liniile himerelor unind cerul cu pământul simțit la un Teișanu, la Mina Byk-Wepper de exemplu, chiar la un Victor Ion Popa în S-a stins viața falnicei Veneții se conturase la sfârșitul secolului în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unor mărturii, mai ales că formarea lui Eminescu se realiza pe filiera romantismului german. Oricum, desenele lui Salmen reprezintă o deschidere interpretativă operată din exterior în corpul liricii eminesciene, ilustrând o virtualitate. V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism Tema geniului ca artist (scriitor, muzician, pictor, sculptor, actor, dramaturg etc.) ajunge în posesia simboliștilor și decadenților însoțită și de o concepție tragică asupra existenței, modelată de filozofia schopenhaueriană, preludiu al unei estetici a dezolării care caracterizează întreaga
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau Vrubel, Strindberg sau Nietzsche sunt reprezentativi pentru felul în care își consumă boala pe măsură ce sunt consumați de ea. Theodor Enescu găsește o filiație între un tablou precum Durerea (1905-1906) "care și prin alegerea imaginii amintește într-o măsură de simbolism, mai ales de cel nordic, dat fiind interesul pentru lumea maladiei și suferinței"298 și tabloul Copil bolnav (1896) al lui Munch. Pentru a releva sensul unei posibile analogii, autoportretele lui Luchian din perioada accentuării maladiei sale fac loc unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
regale, manifestat către finele secolului, se ramifică în două direcții, în opinia Ioanei Beldiman, una a academismului de amprentă neoclasică (Regele Carol), cealaltă a academismului de amprentă simbolistă (Regina Elisabeta)301 la care o putem adăuga și pe cea a simbolismului de factură scesionistă și neobizantină al reginei Maria. Casa regală va apela la o serie de artiști, sculptori italieni și francezi, afirmând astfel vocația europeană și respectul pentru patrimoniul său cultural, imprimând, un caracter modern, cosmopolit, artei pe care o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Chiciu, Teodor Burcă. Un al doilea cerc i-ar include pe Frederich Storck și Oscar Spaethe, sculptori de formație germană -, aflați, nu întâmplător, sub protecția casei regale -, unde mai pronunțată este influența secession-ului și cealaltă pereche reprezentativă pentru care simbolismul este metabolizat în cadrul modernității, Constantin Brâncuși și Dimitrie Paciurea, ambii traversând o etapă simbolistă sub influența lui Rodin. Într-un al treilea cerc stau sculptori care au migrat dinspre simbolism către modernitate, dar care măcar prin câteva lucrări revendică contactul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este influența secession-ului și cealaltă pereche reprezentativă pentru care simbolismul este metabolizat în cadrul modernității, Constantin Brâncuși și Dimitrie Paciurea, ambii traversând o etapă simbolistă sub influența lui Rodin. Într-un al treilea cerc stau sculptori care au migrat dinspre simbolism către modernitate, dar care măcar prin câteva lucrări revendică contactul cu formula rodiniană, sculptori precum Ion Jalea cu opera de început, Cornel Medrea (1888-1964) cu Sărutul și Christ, Floarea de zăpadă (1923), Păcatul (1926), proiectul din 1925 pentru Monumentul aviatorilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Visare, Savu Savargin etc. Există și sculptori care au pornit din România pentru a fi ulterior asimilați ca sculptori în alte culturi, unii uitați, precum George Swiacinsky. În definitiv, este dificil de a stabili ponderea pe care a reprezentat-o simbolismul pentru toți acești sculptori, opera lor fiind disipată în colecții particulare, reproducerile diferitelor piese putând fi recuperate mai degrabă din ziare și reviste decât din puținele albume și monografii care le-au fost consacrate, acolo unde ele chiar există. Îi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
304, pe o dublă filieră, cea a influenței rodiniene și cea a influenței scesioniste în opera acestora. Acest fapt nu exclude câtuși de puțin diversificarea afinităților și analogiilor posibile pornind de la modelele clasice sau sculptura impresionistă către arta modernă, prin simbolism și secesionism. Cu un ton sarcastic, nelipsit însă de observații judicioase, Francisc Șirato așeza noua generație de sculptori, "terorizată de vedenii convulsionate", sub semnul unei paternități rodiniene într-o expresie epigonică. Tzigara-Samurcaș remarca reducerea dimensiunilor artei statuare ca trăsătură generală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
necunoscutului, Adolescența, Dor, Grija de mâine, Torța etc. și nu ne înfățișează decât ambițiuni juvenile în luptă cu insuficiențele de tehnică ale autorilor lor"307. În "Expoziția artiștilor sculptori din România Mare" (1920), criticul de artă relua teza după care simbolismul de factură rodiniană rămâne fixat prin sugestia ideii în titlul lucrărilor, fără a se materializa corespunzător: "Rezultatul acestor sforțări e relevarea unor idei lipsite de artă, a unor idei rămase închise numai în titlul dat lucrărilor din catalog"308. Într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se identifică cu titlurile literaturizate ale lucrărilor simboliste, precum Ad astra, De profundis, Melancolie, Reverie 309. Șirato se declară dezamăgit de expozanții de la Cercul Militar, termenul de comparație fiind Rodin, căruia îi asociază elogios pe Paciurea tocmai pentru că nu realizează simbolismul rodinian în sculptură. Toți ceilalți sculptori ai generației simboliste sunt puși sub umbrela celor doi maeștri, fapt care-și găsește o justificare în cazul lui Paciurea și prin faptul că acesta era profesor la secția de sculptură a Școlii de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
maestrului Rodin și maestrului lor imediat, Paciurea"310. Totuși, Șirato face și câteva concesii: G. Tudor, figurile d-lui Leonida, remarcat pentru "tehnica impresionistă", și un nud de Olteanu. Șirato remarca manierismul acestor sculptori, notele kitschizante, semn că în sculptură simbolismul își prelungea existența și beneficia de interesul publicului. Criticul subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent corelat unei feminități litigioase, plasate în contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]