4,326 matches
-
de albastru fulger le-ar fi depărtarea ziditori de alabastru templu de ecumenie transformat în cal măiastru inorogulului solie . Îngerul din cer sihastru drum deschide pe câmpia florilor însângerate unde-i dor de veșnicia mirului din lumi uitate. Referință Bibliografică: Simfonie de albastru / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Vișan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SIMFONIE DE ALBASTRU de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379491_a_380820]
-
ferecata În florile sufletului demodat Cum cred cei ce simplitatea Au scos-o la mezat. Dansez în Ritm de vals și armonie cadența ploii de afară Căci bob de viață pe-altarul poeziei Cuvântul simplu face să rasară Dând culoare simfoniei Ce cânta orchestră stelara Din țară visului diamantin Ploaia și noi mereu vom scrie Istoria cuvântului divin, cuvântului simplu din poezie.. Referință Bibliografica: Ploaia și noi / Marioara Vișan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2339, Anul VII, 27 mai 2017
PLOAIA ȘI NOI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379490_a_380819]
-
Acasă > Poeme > Emoție > FLORILE COPILĂRIEI Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului La masa tăcerii ascult simfonia din adâncul firii privesc cu ochi de copil cum Dumnezeu îmi întinde Coloana Infinitului că dar al iubirii. Plâng pe portativul veșniciei do, re, mi fă, sol, la și amintirea tainca a durerii din prima zbatere de aripă a timpului lacrimile
FLORILE COPILARIEI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379503_a_380832]
-
sidefate dansează în eter, În păr lucesc cristale, spirale de verbină, Răscumpărăm eresuri din timpul efemer. Se zbate în privire tot verdele din brad, Ne trec îngerii pragul, prind visele contur, Iubirea ne colindă-n miresmele de nard Și-n simfonii celeste toastăm în albul pur. Ce-aproape este raiul, surâde-n ochii mei, Coboară Dumnezeu s-aprindă-n noi lumini, La cină avem oaspeți, perechi de ... Citește mai mult Decembrie feeric, o iarnă că-n povești,Gravori din lumi astrale au desenat
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
surdinăCum stele sidefate dansează în eter, În păr lucesc cristale, spirale de verbină,Răscumpărăm eresuri din timpul efemer.Se zbate în privire tot verdele din brad,Ne trec îngerii pragul, prind visele contur,Iubirea ne colindă-n miresmele de nardși-n simfonii celeste toastăm în albul pur.Ce-aproape este raiul, surâde-n ochii mei,Coboară Dumnezeu s-aprindă-n noi lumini, La cină avem oaspeți, perechi de ... IV. ÎN FRAC DE FUM, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1775 din 10
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
din clopoței.Pe serpentinele de gândAezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonândCu glas duios, în serenade.Se prind în horă viorele,... XXIX. VIS DE PRIMĂVARĂ, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015. Ascultă simfonia din ultima ta noapte Care desparte iarna de-aroma primăverii Și primenește-ți gândul cu-mpătimite șoapte De dalii parfumate ivite-n taina serii! Descântă cu licoare de-ambrozie dulce, vie, Rătăcitoare doruri, nescrise de cuvânt, Înseninează-ți ochii cu nard
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de lumină, Sfințește vraja clipei cu har și dăruire, Îmbracă-te cu mantii de grație divină! Dă sens vieții tale și-alege dintre spini Doar crinul inocenței stropit cu nestemate, Despovărează pasul de praf și de ... Citește mai mult Ascultă simfonia din ultima ta noapteCare desparte iarna de-aroma primăveriiși primenește-ți gândul cu-mpătimite șoapteDe dalii parfumate ivite-n taina serii!Descântă cu licoare de-ambrozie dulce, vie,Rătăcitoare doruri, nescrise de cuvânt,Înseninează-ți ochii cu nard și iasomie,Dezleagă
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
lacrimile flori de iasomie Ce cad din cerul cu miros de ploaie Și toate-n vis mi-s dăruite mie Ca să devin cuvântului șuvoaie. Și mă revărs... zâmbind în poezie! Umplând o partitură de culori Căci sufletul mi-o-ntreagă simfonie Cu note dulci ce nasc în zbor fiori! Și te iubesc în Re, și-n Si bemol, În Fa diez și-n plânsul de vioară, Când treci prin gând, cu pasul tău domol În mine cerul îngerii-și coboară! * Cine
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
E toamnă, Doamne și mi-e toamnă! Mi-e toamnă, doamnă...., rău mi-e toamnă!, mai ziceam și eu... Toamna plină cu poeți își răstoarnă „coșurile cu daruri” într-o minunată colecție antologică „Cuvinte în zbor, ciclul antologic „Metamorfozele naturii - simfonii albastre” - Volumul 3 (toamna). Dacă de acest lucru se ocupă oameni ca: Lenuș Lungu - coordonator, Gabriela Mimi Boroianu - corector, d-nul Ioan Muntean - tehnoredactor, dacă la coperți muncește Ioan Muntean și Matei Ioanițiu, iar la ilustrare, Rodica Bogdan, alături de care
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
e gata să măsoareUn timp de iarnă-n taina prăbușită.Cu gust de ger pădurea-i primenită.Beteala de zăpadă și brazii îi inundă... Iar ei s-au îmbrăcat în fracul alb de nuntă.ELISABETA IOSIF 3 ianuarie, 2016... XXX. SIMFONIA ÎNGERULUI, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015. ELISABETA IOSIF SIMFONIA ÎNGERULUI Plânge Îngerul păzitor cu aripi aprinse Tristețile lumii. Anunță din Astral, Durerile. A strâns în alămurile sale stinse Previziunile din alte lumi de
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
primenită.Beteala de zăpadă și brazii îi inundă... Iar ei s-au îmbrăcat în fracul alb de nuntă.ELISABETA IOSIF 3 ianuarie, 2016... XXX. SIMFONIA ÎNGERULUI, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015. ELISABETA IOSIF SIMFONIA ÎNGERULUI Plânge Îngerul păzitor cu aripi aprinse Tristețile lumii. Anunță din Astral, Durerile. A strâns în alămurile sale stinse Previziunile din alte lumi de memorial. Dureri neștiute, cu gust de stele-amare Trimise ca un semn prin luna albastră Prăbușite-n
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
de stele-amare Trimise ca un semn prin luna albastră Prăbușite-n sunete, prin goarna-i visătoare Înviind din cenușă o pasăre măiastră Îngerul cu aripi de jar o să-nvioară Glasuri de clopot pe-o strună de vioară. Tanka Îngerul cântă Simfoniile lumii Cu aripi de jar E crainicul binelui În lecțiile vieții. Citește mai mult ELISABETA IOSIFSIMFONIA ÎNGERULUIPlânge Îngerul păzitor cu aripi aprinseTristețile lumii. Anunță din Astral,Durerile. A strâns în alămurile sale stinse Previziunile din alte lumi de memorial.Dureri
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
mesianică. Dâra lor de lumină lăsată pe pământ, pătrunde în inimile celor drepți ca un nou impuls de viață în duh, nemuritoare, susurând de o parte și de alta a conștiinței noastre, ca efervescența unei simpatii entuziaste, depline, ca o simfonie divină, dar și ca o profundă cutremurare serafică sufletească. Prezența lor presară în noi sentimentul divinului, al omului curat. Ei fac parte dintr-o Românie Tainică ca Danie, loc și bunăvoire, cum spunea filosoful culturii creștine Artur Gabriel Silvestri. Ei
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
Te-am sărutat în vis pe colțul gurii, Revin la simțuri cam demult trecute. Simțeam în dans zglobiu cum saltă nurii, O, Bune Doamne, ce clipe plăcute! De mult n-am mai avut o noapte albă, Cu stickul încărcat cu simfonii. Dulce nesomn cu gândurile-n salbă, -“Bătrâne, ce-ai pățit, fire-ai să fii!” Păream un clovn ca pasărea-nfoiată, Curtând femela, cu pene colorate. Degeaba, moșule, viața-ți terminată, Nu mai cuprinde femele ce-s curtate. Zâmbeam în somn, de
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
mult INSOMNIETe-am sărutat în vis pe colțul gurii,Revin la simțuri cam demult trecute.Simțeam în dans zglobiu cum saltă nurii,O, Bune Doamne, ce clipe plăcute!De mult n-am mai avut o noapte albă,Cu stickul încărcat cu simfonii.Dulce nesomn cu gândurile-n salbă,-“Bătrâne, ce-ai pățit, fire-ai să fii!” Păream un clovn ca pasărea-nfoiată,Curtând femela, cu pene colorate.Degeaba, moșule, viața-ți terminată,Nu mai cuprinde femele ce-s curtate.Zâmbeam în somn, de
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
de Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016. Nu sunt decât biet muritor. Sosește toamna peste mine! Acum și rimele mă dor... Nu știu de-mi va fi rău sau bine. Ciorile-mi cânt-o simfonie, Zburând pe cerul înorat. Înger mereu la datorie, Vine să-mi spună cât mi-e dat. Am colindat prin astă lume, Atât cât Mi-ai repartizat. Îți mulțumesc Mărite Doamne, Și sper ca să mă fi iertat! Ce-a mai rămas
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
să pot să mai ascult, “Concert de toamnă” până-n noapte. Citește mai mult Nu sunt decât biet muritor. Sosește toamna peste mine!Acum și rimele mă dor... Nu știu de-mi va fi rău sau bine.Ciorile-mi cânt-o simfonie,Zburând pe cerul înorat.Înger mereu la datorie,Vine să-mi spună cât mi-e dat.Am colindat prin astă lume,Atât cât Mi-ai repartizat.Îți mulțumesc Mărite Doamne,Și sper ca să mă fi iertat!Ce-a mai rămas
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
trăită ceremonial în orizonturile Tradiției ortodoxe, și-a configurat cugetul ei divin printr-un rafinament spiritual fără egal în lume, înfrumusețând estetica lirismului cu broderia Tainei soteriologice-imperativul unei viziuni inefabile, revelând mintea cu veghea ei eminesciană, fervoarea și extazul unei simfonii monaho-angelice, arsenico-bocaciene, frământările firii suprafirești, frumusețea sufletului, armonia rugăciunii, splendoarea cuvântului, cântarea inimii, miracolul sensibilității, mesajul mărturisirii, lumina credinței, mugurele nădejdii, ecoul iubirii, suferința filocalică, jertfa sofianică, daruri harice, pentru o lume creștină a trăirii evanghelico-hristice, toarse în caerul de
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
și încă mai transmite cu har toate meditațiile, visele, gândurile, fiorurile, sentimentele, îmbrățișările, comuniunile descoperite în întreaga lor amplitudine, legate de firele văzute ale nației și de constantele nevăzute, universale ale Neamului dacoromân. Toată gândirea sa filosofică este o supremă simfonie adusă prin poezie la un numitor comun, la o trăire esențială, care-l împrietenește cu propria persoană, cu neamul și cu Hristos. Profetul Eminescu s-a angajat zelos în lupta pentru dreptatea creștină și socială, în sfera luminoasă a Adevărului
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
profetic, o mărturisire de măsura celei duhovnicești. Marii trăitori mistici ortodocși ai temnițelor comuniste, care înspăimântă totul și încremenește orice, au găsit în Suferință și în Jertfă frumusețea desăvârșită a comuniunii cu Dumnezeu. Nota fundamentală a martirajului lor, a acestei Simfonii a Jertfei, se apropie de cea Absolută a lui Hristos, dar este cu mult mai sus ca intensitate și durată a torturii, pe luni și ani grei de chin față de martiriul apostolic și de cel al persecuțiilor veacurilor primare ale
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Din cenușa, ieri, cuminte, azi se-nalță vâlvătăi, Ce se ostoiesc doar când palmele-ți mustind de rouă Se-mpletesc pe trupul meu, deodată amândouă. Și-ntre ele-am să-nfloresc cum natura reînvie Din zăpezile de ieri, azi albastră simfonie Pe câmpii și prin răzoare, lan de-nmiresmate flori, Sau prin gândurile-n care ne-ntâlnim adeseori, Să te simt, dulce-adiere,...să te-aud cum îmi șoptești... Vânt călduț ce mă-nfioară: Doamne, ce frumoasă ești: Ca un dor ce-mi
IERI ȘI AZI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381150_a_382479]
-
Cu brațe de tăcere el m-a îmbrățișat, Din lanuri, macii verii i-au dat destinul meu, O stea nemuritoare, în noapte, i-a cântat Cu harfa regăsirii, pe-un mal de curcubeu. Când s-a oprit s-arunce, în simfonia mării, Scrisori înlăcrimate, ascunse-ntr-un sertar, A sărutat cu teamă cerneala depărtării Și mi-a lăsat candoarea în poezii cu har. Tu, lacrimă de foc, ce arzi ca o văpaie, Rămâi al bucuriei cristal neprețuit, În Universul meu ești
LACRIMA IUBIRII de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381164_a_382493]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CASTELUL VEȘNICIEI Autor: Daniel Luca Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cu ramuri lungi de vânt am învelit un soare Și-n marmura tăcerii te-am scufundat demult, Trec simfonii prin mine, dar azi nu mă mai doare, Căci ritmuri rătăcite s-au stins fără s-ascult. O coardă de vioară vibrează prin trecut Și-n trupuri de fecioară lumini se furișează, Noi, două săbii reci, ne-am întâlnit pe-
CASTELUL VEŞNICIEI de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381162_a_382491]
-
Corabia iubirii se anină. Puzderie de frunze mă-mpresoară, Din verde crud simțirea îmi renaște; O ancoră mi-e chipul tău, mă paște Căderea în neant, a câta oară? Sub pleoape ai egretele și marea, Pe buze-ți izvorăște-o simfonie, Natura dezmorțită nu mai știe Ce sori împreunatu-ne-au cărarea. În mine, universul țese-o vrajă, Mi-e gustul contopit cu-a ta ființă, Sucombă inabila mea voință, Când numai curcubeul stă de strajă. Mă simt a ta mai
ÎN SUFLET, AZI, MI-AU ÎNFLORIT CASTANII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381200_a_382529]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SUNT OMUL... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt omul-râu și-n vadu-mi singuratic, Sub pietre vii, mă-nghesuie tăceri. Adeseori, în murmuru-mi apatic, E simfonia ultimei căderi. Sunt omul-vis... Sub draperii de ceață, Simt sfâșierea strașnicei furtuni, Pe vechi himere-n terna dimineață, Văd noua mască a grăbitei luni. Sunt omul-nor și de-aș aduce ploaia, Aș pune-o scut la poarta din cuvânt, M-
SUNT OMUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381196_a_382525]