2,389 matches
-
1896 ,s-a văzut confruntat cu ostilitatea cercurilor tradiționaliste și hasidice care îl considerau un fel de rabin „reformat” și nu au vrut să-l recunoască ca rabin la Iași; a funcționat mai întâi ca rabin și predicator (darshan) la sinagoga reformată Beit Yaakov, cunoscută și ca Templul Neuschotz, dr.Niemirower impunându-se curând în comunitatea ieșeană prin spiritul modern, deschis spre lumea exterioară dar și loial tradiției iudaice, atitudine care i-a permis să fie în cele din urmă ales
Iacob Ițhak Niemirower () [Corola-website/Science/310457_a_311786]
-
iar când în anul 1926 a fost ales șef rabin al evreilor din Cernăuți, s-au stabilit împreună în România și au avut patru copii. La Cernăuți a servit la Templul evreiesc din Cernăuți și era predicator la Templul Coral, sinagoga reformistă. Mark a încercat să coexiste cu evreii ortodocși și cu reformiști din ambele tabere, cerând păstrarea regulilor cașrutului, dar a avut probleme cu ultrareligioșii. El se ocupa de problemele culturale ale comunității, iar de problemele rituale se ocupa rabinul
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
se știe că, între altele, în vremea de restriște a ocupației ruse în cursul primului război mondial, a luat sub protecția sa 63 suluri ale cărții sfinte a evreilor, Tora și a intervenit pentru evitarea actelor de vandalism împotriva marilor sinagogi din Cernăuți). Dupa introducerea legilor antisemite promovate de Guvernul Goga-Cuza în iarna anului 1938/1939, șef-rabinul Mark a condus o delegație a evreilor bucovineni la București, încercând, fără succes, să obțină anularea măsurilor represive luate împotriva minorității din care făcea
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
dezvăluie vreun nume care i-a fost cerut. Singurul mesaj ce i s-a permis să-l primească în carceră a fost laconic: "“Mark, templul vostru este în flăcări”". A fost târât pe acoperișul Hotelului, care se afla vizavi de sinagoga pe care o păstorea, pentru a vedea cum este arsă și distrusă până la temelie. Încercările de a salva cele 63 de suluri ale Torei au fost împiedicate de către Gestapo. Oamenii Gestapoului au adus în templu doi barili de gazolină, pe
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
Gestapo. Oamenii Gestapoului au adus în templu doi barili de gazolină, pe care au plasat-o înaintea altarului și l-au incendiat. La scurt timp, întreaga mobilă din templu a luat foc. Nori roșii de foc au ieșit prin domul sinagogii. Sute de civili români și numeroși soldați germani și români au fost martori la acest spectacol. Numai zidurile și scheletul metalic al cupolei au mai rămas din această clădire impozantă. În timp ce flăcările cuprindeau cupola templului, trupele Gestapo sub comanda căpitanului
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
eseurile sale literare au fost publicate în ziarul "Hatzofé", care a fost organul Partidului Național Religios din Israel. Yehezkel Mark nu a servit niciodată în cadrul Rabinatului israelian până la alegerea sa ca Rabin al României. În schimb, a fost rabin la Sinagoga Potchefstroom din Johannesburg (astăzi muzeu de artă) îndeplinind în perioada 1970-1972 și funcția de președinte al Comunității Evreiești din Africa de Sud. În 1975, la vârsta de 47 ani, a obținut autorizația oficială de rabin și în Israel . La 28 mai 1995
Yehezkel Mark () [Corola-website/Science/310458_a_311787]
-
1997, rabinul Yehezkel Mark a fost determinat să iasă la pensie cu mult timp înainte de vârsta cuvenită. În perioada în care a condus comunitățile evreiești din România, rabinul Mark a vizitat comunitățile religioase din Moldova și Transilvania, ținând predici în sinagogi și militând pentru apropierea evreilor de sinagogi. Yehezkel Mark și-a trăit ultimii ani în cartierul Baka din Ierusalim și a decedat în seara de Paște, 23 aprilie 2005, în urma unei boli grele și îndelungate. A lăsat doi fii și
Yehezkel Mark () [Corola-website/Science/310458_a_311787]
-
să iasă la pensie cu mult timp înainte de vârsta cuvenită. În perioada în care a condus comunitățile evreiești din România, rabinul Mark a vizitat comunitățile religioase din Moldova și Transilvania, ținând predici în sinagogi și militând pentru apropierea evreilor de sinagogi. Yehezkel Mark și-a trăit ultimii ani în cartierul Baka din Ierusalim și a decedat în seara de Paște, 23 aprilie 2005, în urma unei boli grele și îndelungate. A lăsat doi fii și o fiică. Unul din fiii săi, rabinul
Yehezkel Mark () [Corola-website/Science/310458_a_311787]
-
Studii și la Școala de Arheologie a Muzeului Luvru. În anul 1925 a obținut autorizația de rabin din partea Seminarului israelit al Franței, precum și doctoratul în litere al Universității Sorbona Reîntors în România în 1926, a fost angajat ca rabin al sinagogilor "Lupu Schwarz" și "Reșit Daat" din Iași și s-a căsătorit cu Rivka, fiica rabinului Efraim Landau din Iași. În continuare, în 1926 a slujit ca rabin al comunității sefarde din București apoi și la alte congregații religioase evreiești din
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
și s-a căsătorit cu Rivka, fiica rabinului Efraim Landau din Iași. În continuare, în 1926 a slujit ca rabin al comunității sefarde din București apoi și la alte congregații religioase evreiești din capitala României: între 1926-1935 a oficiat la Sinagoga Mare, între 1935-1940 la Templul Unirea Sfântă, iar între anii grei ai fascismului și războiului (1940-1945), la Templul Coral din București. În anii dictaturii militare-fasciste a fost arestat în mai multe rânduri din cauza eforturilor sale de ajuta mai mulți deținuți
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
Franța. Odată ajuns acolo, a fost numit profesor de istoria evreilor la Seminarul israelit al Franței, unde studiase în tinerețe, și de asemenea a obținut postul de mare rabin la Centrul evreiesc Tournelles din Paris. Aici se află a doua sinagogă ca mărime din Paris, iar serviciul divin era deja din anii 1960 ținut după tipicul sefard al evreilor din Africa de nord. După absolvirea studiilor universitare și rabinice, rabinul Halevy a publicat la Paris câteva prime cercetări: În revista "Sinai
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
Ștefan cel Mare și evreii", "Despre Evreii Lehi (polonezi)", "Dr. I. Niemirower", "Apocrife în istoriografia evreo-română", "Franz Iosef Sulzer - primul istoriograf al evreilor din România", "Hașdeu ca istoric al judaismului român", "Pinkasimi din București" (n.n. pinkas = registru de stare civilă), "Sinagoga Mare din București", "Contribuțiuni la Istoria Evreilor în România" (1933), "Monografia Templului Coral" (1935), "Templul Unirea Sfântă din București", "Misiunea rabinului", "Iacob Eraclitul și evreii" (în limba germană), "Comunitatea din Kronstadt-Brașov" (în limba idiș) și multe colaborări la numeroase publicații
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
22 de elevi. La începutul secolului XX localitatea prosperă vădit, doar în vecinătate funcționa cu succes calea ferată Basarabeasca. În 1910 în casele unor negustori apare telefonul: Merimski, Okulis, Andelman, Imaș, Țuker. La 5 decembrie 1912 a fost deschisă o sinagogă, ravin fiind numit doctorul Boris Sverlov. Își construiesc și creștinii ortodocși o biserică, după ce Grigore și Vasile Demeșliev au fost să îngenuncheze în fața țarului Rusiei și li s-au dat numai 500 ruble, au strîns bani de la credincioși. În octombrie
Basarabeasca () [Corola-website/Science/305082_a_306411]
-
cu aburi, școală primară, spital, farmacie, bibliotecă. Astfel, foarte multă vreme la Telenești au conviețuit în pace trei comunități: românească, evreiască și lipovenească, fiecare cu biserică și școală proprie. Românii au avut 3 biserici (inclusiv o catedrală), evreii mai multe sinagogi, iar lipovenii o biserică de rit vechi, care există și în prezent. Una dintre sinagogi a existat chiar și în vremurile sovietice. Catedrala ortodoxă ("Sfîntul Ilie") de pe medean a fost distrusă de autoritățile sovietice în anul 1965. Biserica veche ortodoxă
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
în pace trei comunități: românească, evreiască și lipovenească, fiecare cu biserică și școală proprie. Românii au avut 3 biserici (inclusiv o catedrală), evreii mai multe sinagogi, iar lipovenii o biserică de rit vechi, care există și în prezent. Una dintre sinagogi a existat chiar și în vremurile sovietice. Catedrala ortodoxă ("Sfîntul Ilie") de pe medean a fost distrusă de autoritățile sovietice în anul 1965. Biserica veche ortodoxă a fost demolată în 1914, întrucăt în 1904 se construise una nouă (cu hramul "Adormirea
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
cartea „Flori de dor pentru Șalom”. 235 de teleneșteni au căzut în lupte mai ales în Polonia și Germania, în special în anii 1944-45. Sub sovietici, Teleneștiul a fost unica localitate din Basarabia, cu excepția Chișinăului, în care a activat o sinagogă. În ultimele decenii ale secolului XX, comunitatea s-a destrămat aproape fulgerător: toți evreii au părăsit orașul, lăsând în urmă două cimitire, unul cu circa 1600 de morminte, obiect de studiu pentru istorici, și sinagoga brusc ruinată. Deși emigranții, practic
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
în care a activat o sinagogă. În ultimele decenii ale secolului XX, comunitatea s-a destrămat aproape fulgerător: toți evreii au părăsit orașul, lăsând în urmă două cimitire, unul cu circa 1600 de morminte, obiect de studiu pentru istorici, și sinagoga brusc ruinată. Deși emigranții, practic, nu mai revin la baștină, evreii din Telenești, s-au unit la Tel-Aviv într-o asociație și editează un ziar în limba rusă „ТЕЛЕНЕШТСКАЯ УЛИЦА” (în română „Strada Teleneștilor”). Târgul Teleneștilor a fost centru raional
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
25 ani au fost scutiți de recrutarea tinerilor în armata țaristă, pe 10 ani de impozite funciare. Inițial, colonia se numea Cot sau Starovca. În 1861 colonia este înregistrată cu denumirea Starovca, având 70 de gospodării, 713 locuitori și 2 sinagogi. În 1902, în târgul Mărculești, s-a deschis o școală primară evreiască. Colonia a crescut rapid și către anul 1923, sub autoritatea Regatului României(la care a aparținut regiunea începând din 1918) avea 285 case, o populație de peste 2000 suflete
Mărculești () [Corola-website/Science/305100_a_306429]
-
El era așezat pe șes și avea 2 lacuri care se numeau "Bujor" și "Potcoava". Din clădirile de administrație în târgușorul erau primăria, poliția, poșta, telegraful, o școală mixtă, un liceu evreiesc, trei școli primare, o biserică ortodoxă și cinci sinagogi. Pe la sfârșitul sec. XIX în orașul Leova activau peste o mie de negustori străini și o colonie germană, care număra 115 nemți. În târgușorul Leova la începutul secolului XX erau 1.073 de case, precum și 307 clădiri monumente. În 1923
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
Dr. s-a născut la data de 17 septembrie 1856 în București - Țara Românească (la vremea respectivă provincie otomană, condusă de caimacamul Todiriță Balș), într-o notorie familie evreiască sefardă, bunicul său fiind unul din conducătorii comunității și fondator de sinagogă, iar tatăl său - consul al Olandei la București și susținător al ideilor mișcării de culturalizare modernă în rândurile evreilor, Haskala. Familiei Gaster nu i s-a acordat cetățenia română în conformitate cu articolul 7 din constituția lui Cuza care stipula că numai
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
fiind mici negustori și artizani. Numărul lor a scăzut datorită condițiilor economice, astfel că puțin înainte să înceapă cel de-al doilea război mondial, 1950 romanioți părăsiseră Ioannina. Grupați în zona fortificată a orașului, Kastro, cei rămași au menținut două sinagogi, din care una, Kehila Kedoșa Yașan, există și azi. În Corfu a existat de asemenea o importantă comunitate de romanioți până la începutul sec. 19, după care au fost nevoiți să părăsească insula în urma acuzațiilor de omor ritual. În timpul celui de-
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
ritul sefard. Ritul religios romaniot, complet deosebit de cel sefard, nu a supraviețuit, cu excepția doar a câtorva imnuri utilizate de comunitățile din Corfu. În Ioannina, comunitatea romaniotă se reduce azi la un număr de cca. 50 de persoane, majoritatea în vârstă. Sinagoga Kehila Kedoșa Yașan este închisă, dar se poate deschide la cerere pentru a fi vizitată. Romanioții plecați se întorc în fiecare vară, cu care ocazie se deschide vechea sinagogă. Ultimul serviciu religios, cu ocazia Bar Mitzvah a avut loc în
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
la un număr de cca. 50 de persoane, majoritatea în vârstă. Sinagoga Kehila Kedoșa Yașan este închisă, dar se poate deschide la cerere pentru a fi vizitată. Romanioții plecați se întorc în fiecare vară, cu care ocazie se deschide vechea sinagogă. Ultimul serviciu religios, cu ocazia Bar Mitzvah a avut loc în anul 2000. Sinagoga este situată în vechea zonă fortificată a orașului numită “Kastro”, pe strada Loustinianou nr.16. Numele înseamnă “vechea sinagogă”. A fost construită în 1829, mai mult
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
Yașan este închisă, dar se poate deschide la cerere pentru a fi vizitată. Romanioții plecați se întorc în fiecare vară, cu care ocazie se deschide vechea sinagogă. Ultimul serviciu religios, cu ocazia Bar Mitzvah a avut loc în anul 2000. Sinagoga este situată în vechea zonă fortificată a orașului numită “Kastro”, pe strada Loustinianou nr.16. Numele înseamnă “vechea sinagogă”. A fost construită în 1829, mai mult ca sigur pe ruinele unei alte sinagogi. Arhitectura este tipică pentru epoca stăpânirii otomane
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
vară, cu care ocazie se deschide vechea sinagogă. Ultimul serviciu religios, cu ocazia Bar Mitzvah a avut loc în anul 2000. Sinagoga este situată în vechea zonă fortificată a orașului numită “Kastro”, pe strada Loustinianou nr.16. Numele înseamnă “vechea sinagogă”. A fost construită în 1829, mai mult ca sigur pe ruinele unei alte sinagogi. Arhitectura este tipică pentru epoca stăpânirii otomane, o clădire masivă din piatră. Interiorul este decorat în stil romaniot. Bimah, podiumul de unde sunt citite sulurile sfinte, se
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]