4,167 matches
-
2001), care nu contravine neapărat celei formale, dar care presupune schimburi de informație veridică, bine intenționată, în interesul tuturor participanților. Ea se suprapune într-o măsură mai substanțială deci cu cea informală, luând în relațiile interpersonale forma de dezvăluire a sinelui (self-disclosure). Comunicarea autentică include cu necesitate capacitatea ascultării autentice (sau rogersiene, cum i se mai spune, după numele psihologului american Carl Rogers, întemeietorul școlii psihologice umaniste din anii ’50-’60 ai secolului XX). A asculta autentic înseamnă nu doar a
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
disjunctă cu respectiva normă. „Altul” sau „alții” sunt în asemenea caz în individul însuși. Se detectează aici o concepție despre eu ca sine multiplu, ca o entitate cu mai multe componente funcționale, dintre care două sunt importante pentru J. Coleman: sinele obiectiv, ce trăiește experiența satisfacției (sau a lipsei ei); sinele acțional, aflat în serviciul primului, încercând să-i procure satisfacția dorită. Apariția normelor este dictată de împrejurarea când actorii, angrenați în proiecte comune și urmărind maximizarea câștigurilor personale, nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
caz în individul însuși. Se detectează aici o concepție despre eu ca sine multiplu, ca o entitate cu mai multe componente funcționale, dintre care două sunt importante pentru J. Coleman: sinele obiectiv, ce trăiește experiența satisfacției (sau a lipsei ei); sinele acțional, aflat în serviciul primului, încercând să-i procure satisfacția dorită. Apariția normelor este dictată de împrejurarea când actorii, angrenați în proiecte comune și urmărind maximizarea câștigurilor personale, nu pot atinge optimul social prin înțelegeri (schimburi) reciproce. Dar, pentru ca emergența
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
toate valorile, normele și comportamentele culturii dominante trebuie respinse. Pe această bază ei decid independent ce merită să intre în identitatea de sine. 4) În stadiul de internalizare/angajare (commitment), minoritarii au ajuns la o armonie între alte aspecte ale sinelui și identitatea etnică. Ea a fost internalizată în identitatea de sine, indivizii se simt împliniți și privesc cu mai mare detașare și obiectivitate caracteristicile altor grupuri rasiale și etnice, inclusiv ale grupului majoritar. În același timp, individul este hotărât să
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Babeș-Bolyai, Sociologia-Politologia, 2. Iluț, P. (1995a), Familia. Cunoaștere și asistență, Editura Argonaut, Cluj-Napoca. Iluț, P. (1995b), Structurile axiologice din perspectivă psihosocială, Editura Didactică și Pedagogică, București. Iluț, P. (2000), Iluzia localismului și localizarea iluziei, Editura Polirom, Iași. Iluț, P. (2001), Sinele și cunoașterea lui. Teme actuale de psihosociologie, Editura Polirom, Iași. Inglehart, R. (1997), Modernization and Postmodernization. Cultural, Economic, and Political Change in 43 Societies, Princeton. Inglehart, R. (1999), „Trust, well-being and democracy”, în M Warren (ed.), Democracy and Trust, Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
satisfacție de suprafață, momentană și aparentă, dar sunt plătite curând cu neplăceri care le anulează și impun negativitatea ca stăpână a locurilor și a împrejurărilor. Bogat, recunoscut, căsătorit și tată de familie, individul renunță la libertatea lui și la edificarea sinelui urmărind virtuțile reale și căile care duc la înțelepciune. Practica filosofică presupune o individualitate protejată de ceea ce-i știrbește integritatea și o amenință. Înțelepciunea se obține prin refuzarea mofturilor sociale și prin concentrarea energiei proprii asupra unei modelări de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
generează prea multe ocazii de frustrare din perspectiva logicii hedoniste, pentru că timpul pierdut nu-l mai regăsești niciodată. Aristip deplânge faptul că cei mai mulți oameni nu știu să găsească jubilarea acolo unde se află ea: în adeziunea la clipă, în expansiunea sinelui limitată la prezentul de care trebuie să profiți ca de o oportunitate ce nu se va mai repeta. Păcatul păgân constă în a rata prezentul. Și astfel, Ulise funcționează ca un model. Din ce motive? Nu se știe. Poate pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atingem apogeul eticii hedoniste, pentru că el se referă la ceea ce rămâne de făcut pentru a elabora plăcerea. Această teorie vizează o practică. Epicur nu gândește nimic care să nu fie realizabil în mod nemijlocit în perspectiva unei edificări pacifiste a sinelui. Odată moartea îmblânzită, zeii îndepărtați și durerea stăpânită, mai rămân de dat câteva reguli simple ale bucuriei. În această etapă a analizei, putem aprecia în ce măsură tot sistemul epicurian converge spre acest punct focal: plăcerea, precum și modul în care doctrina Grădinii
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
găsesc ceva și trăiesc în conformitate cu găselnițele lor, indivizi solicitați de gândire și convertiți la înțelepciune, performanța merită să ne oprim puțin asupra ei. Philodem și ai săi aduc mărturie în acest sens. Iar tensiunea lor vizează o capodoperă ciudată: edificarea sinelui, scrierea și confecționarea propriei identități, sculptarea subiectivității proprii ca și cum ar fi o operă de artă - o marmură asemenea Doriforului sau lui Heracle ale lui Policlet ori Amazoanei lui Phidias, trei dintre operele expuse în vila lui Piso. Pentru a atinge
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și naturală a ataraxiei. Filosoful epicurian laudă meritele acestei existențe supuse de-acum înainte purei plăceri de a fi, fără niciun fel de parazitare... De unde o elogiere a ceea ce latinii numesc otium: utilizarea timpului liber de care dispunem pentru edificarea sinelui ca singularitate liberă. Preocuparea de sine și folosirea plăcerilor, va scrie Michel Foucault, care vorbește și de o hermeneutică a subiectului pentru a numi efortul individului de a se modela pe sine prin intermediul filosofiei. Pentru Diogene, fericirea presupune câteva imperative
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Salamina 78; și puterea 78-79; sceptic 79-80; sofist 77 Anaximandru 186 Anniceris 123 Antipatros 123 Antiphon din Atena (sofistul) - și adevărul 92-93; și Aristip 113; și banii 87, 94; și armonia 87, 96, 98; și familia 95, 98; și edificarea sinelui 95; hedonist 93-94, 160-161; interpretarea viselor 89; inventatorul psihanalizei 88-90; materialist 91; monist 91; și onorurile 95; personaj misterios 86, 305-306; opus lui Socrate 86-87 Antistene - și bordelul 135-136; eroarea în privința lui Antistene 48; și Diogene 128-129; și plăcerea 135-136
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
183 Cinicii - contrasens 48; corpus 133; doxografie 127, 307 Cirenaicii - contrasens 48; doxografie 102, 127, 205, 306; existența 122 Crates 132 Demetrius Lacon 220 Democrit - și adopția 68; și banii 55; și călătoriile 54-55; corpus important 52-54, 305; și edificarea sinelui 66; și Hipocrat 56; și moartea 57, 63-64; și onanismul 68; orb 56; și Platon 52-53, 147; și procreația 67-68; și Protagoras 57; și râsul 69-70; și Socrate 55; statuie 221; și utilitarismul 64; și zeii 52, 64 Diogene din
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și onanismul 68; orb 56; și Platon 52-53, 147; și procreația 67-68; și Protagoras 57; și râsul 69-70; și Socrate 55; statuie 221; și utilitarismul 64; și zeii 52, 64 Diogene din Oenoanda - antiplatonism 295; și dorința 296; și edificarea sinelui 297-298; și Epicur 295-296; ce păstrează el din epicurism 295-296; și fericirea 296; și Grădina 299-300; și moartea 296; și plăcerea 296; și surâsul 298; și Tetrapharmakon-ul 183; și zeii 296, 300; și zidul din Oenoanda 293-294, 312 Diogene din
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
184, 194; și Aristip 103; ascet 178, 180, 199-200, 203, 208; și banii 197, 211; și blândețea 198, 200, 202, 217, 231; și cirenaicii 188-189; și clipa de față 188-189; corpus 182-183; și cultura 239-240; dietetică alimentară 174; și edificarea sinelui 176, 195; etimologia numelui 181-182; evitarea neplăcerii 201; și familia 211-212; și femeile 213-215; filosof-medic 182-183, 194, 201; și Herodot 183, 187, 215, 261; și imanența 185-186, 190-192; îndoieli asupra existenței lui Leucip 37-38; și materialismul atomist 103; și Menoiceus
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
229 Lucrețiu - ceea ce nu se știe despre el 251; și atomismul 263-265; antiplatonician 274-275; și bordelul 290; calomniat 251-254, 256-257, 290-291; și cinetica 267; și clinamen-ul 265-266, 268; și cuplul ataraxic 290-291; și dorințele naturale și necesare 196; și edificarea sinelui 281; enciclopedic 269-271; epicurian 223, 251, 269, 310, 313-314; și gândirea tragică 258-259, 268-269, 282, 283, 285; hedonist 283, 285-286; și imanența 274; și iubirea 253-254, 287-291; și libertinajul 255-256, 287; și marea 229-230; materialismul 253, 255, 257, 262-263; Memmius
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Myia 214 Nausiphanos din Theos 80 Nikidion 214 Parmenide 23, 27, 50, 53-54, 102 Perictione 214 Philodem din Gadara - și banii 221, 233-234; biblioteca sa 14-15, 22, 221-222, 225, 228-229, 240-241, 311; și Cicero 248; și declivitatea 243; și edificarea sinelui 230, 240; epicurian 228-229, 234; și epicurismul campanian 234-235; și estetica 240-243; și modul de viață 226; și moartea 236-237; și muzica 221, 240-242, 244, 311; opera regăsită 220-221; origini 225, 234; și Piso 222-223, 233-234, 242, 248; și poezia
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
310 Malebranche 13 Montaigne 174, 182, 310 Sade - ateismul neliniștit 190; și materialismul 266 Spinoza 18 III. Moderni Bataille - ateismul neliniștit 190 Bentham 64 Bergson - și Lucrețiu 264-266 Canguilhem 193 Deleuze - ateismul liniștit 18, 142, 189-190, 270-271 Foucault - și edificarea sinelui 297-298, 303; și râsul 70 Freud 88, 196 Heidegger 54 Lyotard 19 Mill 64 Nietzsche - creștinism și platonism 12; filosofie și terapie 182; și râsul 70; și sublimul 281; și trupul 18, 31, 171, 173 Schopenhauer 182 IV. Lucrări citate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Venus Libertate absența libertății 266-267; la Anaxarh 79; la Antiphon 87, 91, 94-96; și bani 87, 113; binele suveran 58, 119; la Aristip 113-116, 119; și cetățenie 213-214; și declivitate 267; la Diogene 78, 134; și dorință 196; și edificarea sinelui 95-96; la Epicur 213-214; și eumetrie 114-115; și merit 166; îngrădită de legea civilă 91; la Philodem 234-235; prezervată 234-235; stânjenită de dorințe zadarnice 197; contra supunerii 94; știrbită 95, 112, 119; și voință 286-287 Materialism abderitan și atomist 40-41
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a te descurcă cu emoțiile tale și ale altora. A doua direcție -Modelul Reuven Bar-On acesta stabilește componentele inteligenței emoționale pe care le grupează în cinci domenii: 1. Domeniul intrapersonalacest domeniu al inteligenței emoționale cuprinde ceea ce noi numim în general ’’sinele nostru’’. El determina modul cum ne percepem sentimentele, cât de mulțumiți suntem de noi înșine și de ceea ce facem în viață.. Succesul în acest domeniu înseamnă că suntem capabili să ne exprimăm sentimentele, să trăim și să muncim în mod
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
importantă Filosofia, 1932. 2. Rezultă că, În spațiul sacru al comunicării, celălalt este chiar mai important decât propria persoană. O astfel de Înțelegere fundamentează o etică bazată pe un nou principiu moral: principiul alterității privilegiate (sau „al privilegiului Celuilalt În raport cu Sinele”Ă. Această mișcare teoretică este un „drum care duce de la existență la existent și de la existent la celălalt de lângă noi.29” 3. Elementele acestei concepții ce revoluționează etica În societatea comunicațională pot fi rezumate astfel: asumarea propriului destin aparține ontologicului
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și În fața Infinitului, căci este infinit responsabil: „Unicitatea Eului, este faptul că nimeni nu poate răspunde În locul meu”215. Fără a nega multe dintre valoroasele sugestii levinasiene, precum rolul responsabilității În constituirea identității conștiinței morale, sau privilegiul Celuilalt În raport cu egoismul Sinelui, ca moment esențial al vieții morale, vom conchide că argumentarea filosofului francez În ceea ce privește raportul libertate responsabilitate ridică câteva obiecții de principiu: 1. Nu poate fi vorba de responsabilitate dacă omul nu dispune de libertate: constrângerea anulează, de regulă, responsabilitatea. Responsabilitatea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
modalitatea subtilă prin care, departe de a constitui o "problemă" (de rezolvat), această "mereu la îndemână deschidere spre improvizație și creație"46 a tinerilor mestizos le permite acestora - și a fost și cazul, exemplar, al Selenei - o continuă reinventare a sinelui cultural, cu impact major asupra granițelor simbolice de-a lungul cărora au loc aceste manifestări inovatoare. Nimic nu ilustrează mai elocvent această "identitate liminală [...] plină de creații lingvistice"47 decât pronunțarea numelui artistei tejana în trei feluri diferite, precizează González
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
în procesul de obținere a consensului, din partea unei comunități la care visăm, în privința sensurilor (culturale) pe care le-am ales să (inter)medieze sau chiar inoveze actul de comunicare în care ne-am angajat. Astfel, la intersecția, la interfața dintre sinele nostru (cultural) și celălalt se află doar acest teren discursiv al negocierii sensurilor (culturale), în timp ce dincolo (sau dincoace?) domnește misterul. Acestui "mister" Campbell eșuează să îi păstreze, cum spunea poetul nostru național, "corola", iar întreprinderea sa critică, așa cum observă Hill
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
caracterizată tot după Mucchielli prin: 1. refuzul participării la viața socială normală; 2. refuzul societății și al valorilor sale; 3. marea capacitate de adaptare la realitate și încrederea în sine; 4. un narcisism morbid înțelegînd prin asta o centralizare asupra sinelui, cu satisfacții permanente de sine, admirarea de sine, supraestimarea; 5. intoleranța la frustrare, asociată cu nevoia de putere, de forță; 6. agresivitatea, afirmarea de sine și hipogenialitatea; 7. egocentrismul etic ca sistem de valori în universul delincventului constituit prin: a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pozelor sau afișelor, folosirea unor cuiere sau a unor banale cuie în perete, utilizarea etajerelor sau rafturilor exterioare și a altor aspecte care ar personaliza spațiul de locuit care, în orice societate, reprezintă forme de manifestare ale personalității, extensii ale sinelui. Modelul de civilizație adoptat de instituția penitenciară românească are cîteva caracteristici importante: 1. spații largi, dar prost compartimentate, predominînd suprafețele administrative, militare și de securitate; 2. birocratizarea excesivă a administrației; 3. aderarea la gigantism (lansarea de proiecte-mamut, aplicate în tot
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]