2,658 matches
-
epocii în care am trăit. Rămân simple însemnări făcute cu gândul de a fi de folos unora, atunci când eu voi fi plecat din lumea aceasta. Am mai spus și repet că am fost și rămân, până voi închide ochii, un singuratic cam fără voia mea și poate aș greși căutând să aduc părerile mele asupra atâtor oameni ce i-am cunoscut. Nu am nici talent de scriitor ca să pot îndrăzni pe această cale. De multe ori am fost întrebat de unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cale de întoarcere, mă duc la altă firmă.» Sunt 60 de companii care se ocupă cu astfel de tranzacții. Se «varsă» în altă parte. Dar, în firma noastră, există un Minister de Externe independent. Eu sunt un fel de lup singuratic. Cu toate că am birou și telefon, nu sunt decât un simplu angajat. Nu primesc salariu de la firmă. Nu am nici asigurare de sănătate, nici nu-mi plătesc asigurarea socială pentru pensie. Primesc 35% din comision. Restul de 65% intră în contul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nimic. În general nu sunt o persoană cheltuitoare. Citeam cărți, scriam lucrări. Locuința mea era bine poziționată, deoarece aveam cinci biblioteci în apropiere. Puteam să împrumut cărți fără nici o problemă. Făceam jogging de la o bibliotecă la alta. Duceam o viață singuratică, dar singurătatea nu mă deranja. Presupun că majoritatea oamenilor nu ar suporta asta. Pe atunci citeam Kafka, Nadja, romane suprarealiste. Mă duceam la sărbătorile universităților. Citeam revistele pe care le publicau, mi-am făcut prieteni cu care puteam vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
eram pasionat de Nietzsche și Kierkegaard, însă treptat interesul meu s-a îndreptat spre filosofia orientală, în special Zen. Am citit diverse cărți de Zen și încercam să o practic de unul singur acasă, e genul de practică numită «lupul singuratic Zen». Partea cu abstinențele din cultura Zen nu prea am înțeles-o. Apoi - cronologic vorbind, cam odată cu angajarea - am devenit interesat de budismul esoteric Shingon, în special Kukai. Mă urcam pe muntele Kōya, în vacanța de vară mergeam în Shinkoku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu un profet, ci o persoană care ar fi știut să elimine orice îndoială în legătură cu credința budistă. Știa să interpreteze. Oricât ai încerca să pătrunzi scripturile vechi, nu reușești. Dacă ești autodidact, nu spun că te poți considera un lup singuratic, dar ajungi să dai o interpretare personală distorsionată. Nu așa. Trebuie să progresezi printr-un antrenament adecvat, pas cu pas, până la înțelegerea corectă. După ce treci de un pas, trebuie să te oprești, să reexaminezi și să-ți dai seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Ce are-a face, omul lui Dumnezeu... înțelegi-mă omule... ce are-a face. A[LECU] Ce are-a face? Este că numai acolo pot să-mi aflu pacea pierdută a inim e mele... în muri negri // cu durerea mea, singuratic cu pustiul minții mele! Amicul meu, tu nu poți ști ce sufăr. De ți-aș spune că-s înamorat ar fi o profanare... [ȘTEFAN] Știu... știu... adori... te topești... Nu iubești, iubirea e prea profană. A[LECU] Ascultă! Fără frază
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dăruit amicului mort o lacrimă. FELICE Mai bine n-aș fi spus nimica din toate astea. HISTR[IO] Nu, copilul meu, mai bine-i așa. Te mai vezi o dată bătrân și copt pentru mormânt, ți se face și calea mai singuratică, mai pustie; mulți amici te părăsesc, se despart de tine; nu -i plâng pe acei din straiele negre însă pe amicii necredincioși trebuie să-i plâng. (se scutură) Mi se pare că s-a făcut prea frig, nu? FELICE Da
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
presărând în lung și-n lat frunze și păsări, și aceste modele, culoarea, strălucirea molatică umpleau camera cu o atmosferă luxuriantă. Un perete de sticlă întins pe întreaga lungime deschidea priveliștea unei suprafețe de grădină pe care se iveau copaci singuratici, mici ronduri de flori, și covoarele parcă se continuau în peluzele de iarbă, mănunchiurile de crengi, frunzele și păsările din model devenind în grădină copaci și flori adevărate. Covoarele de mătase mă acaparaseră de tot. Erau splendide. Niciodată nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
înainte, așa că această alternativă la război, cel puțin în varianta secolului XX, nu mai era de actualitate. I-am făcut cu mâna și ne-am dus în pavilionul nostru, unde aveam și noi treabă până peste cap. Ca un păsăroi singuratic, Peter Schumann, unul dintre marii răzvrătiți ai teatrului lumii veacului XX, își vedea de treabă, îndemnând oamenii să accepte că războiul este o oroare care trebuie eradicată. Mă gândesc adesea la el, mai ales când joc pe maidane sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și rămăseseră pe întuneric din cauza unei pene de curent. — Să nu crezi că există pe lumea asta vreo fantezie despre care o femeie adevărată să nu știe, reluă Delfina. Adevărați revoluționari, asta eram, se gîndi Roja. Nu doar niște răzvrătiți singuratici de neluat în seamă. Simțeam că am fi putut să luăm oricînd puterea din mers, națiunea nu s-ar fi opus, eram deja destul de populari. Delfina își ridicase crupele de pe colacul veceului și acum declanșa jetul de apă izbăvitor care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
evrei. Afacerea cu ei este foarte profitabilă (plătesc la „livrare“) și este Întotdeauna aceeași: persoane dispărute. Iar rezultatele sunt și ele cam Întotdeauna aceleași: un cadavru aruncat În Landwehr Canal prin „amabilitatea“ Gestapo-ului sau a SA-ului; o sinucidere singuratică Într-o barcă cu vâsle pe Wannsee sau un nume pe o listă de condamnați trimiși Într-un KZ, adică Întrun lagăr de concentrare. Așa că instantaneu mi-a displăcut avocatul ăsta, un avocat german. I-am zis: — Ascultă, Herr Doktor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
probabil o să apară nu peste mult timp. Nu puteam să-i Învinovățesc pe nici unul dntre ei. Să-ți pierzi Încă un fir de păr pentru un cap care deja s-a pierdut pare multora deloc potrivit. Împărțindu-mi serile tăcute, singuratice, cu o sticlă prietenoasă, am Încercat adesea să-mi imaginez ce s-o fi Întâmplat cu ea: accident de mașină, vreo formă de amnezie, poate; o cădere emoțională sau mentală; o crimă pe care o comisese și care impunea imediata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
deocamdată, pus În chestiune. Întrebându-se și Întrebându-și partenerul dacă răufăcătorul vede totuși acțiunea sa ca binefăcătoare, femeia răspunde mai decisă decât soțul: „e convins că faptele sale sunt bune”. Și adaugă, apoi, Întrebarea: „Nu este fiecare spirit solitar, singuratic?”. Soțul repetă, În loc de răspuns: „Da, chiar așa, nu este solitar fiecare spirit?”. Adevăratul răspuns va veni, Însă, curând, tot din partea soției, după ce vom Înțelege autointerogația pe care o provoacă soților Întrebările persoanei a treia, personajul de carte: „Acești doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a-și pacifica autenticul nihilism Înnăscut s-a dovedit a fi un proces nesfârșit, complicat și tulburător. La bine și la rău, nihilismul rămânea energica forță spirituală din spatele creației sale, din spatele originalității și a stilului său. Și-a menținut vie singuratica luptă: ca scriitor, ca artist, ca filosof bufon ce-și bătea joc de filosofie, ca apatrid solitar cu o mască de Buster Keaton și, desigur, ca seducător. Mereu, avocatul diavolului. Scriitoarea Marta Petreu remarca Într-un riguros și strălucit eseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
poetului antic Ci Yin. Unori, recităm împreună versurile. Și astfel, prieten drag, la Podul Cocorului Cafeniu Îți iei adio de la vest Cețurile din mijloc de april și florile din pomi dispar, Până când în imensitatea albastru-verzuie Umbra îndepărtată a pânzei tale singuratice nu se mai vede, Doar la marginea cerului fluviul curge. În fiecare dimineață, când marea trezește orașul, tânăra Yunhe și tânărul Yu Qiwei își fac apariția pe țărm, umăr lângă umăr. Miroase vag a pește stricat și apă sărată. Fluturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
panoul de lemn pictat de mână pe care scria „Artizanat indian“, liceul - Căminul indienilor - unde lucrase ca suplinitor voluntar până când disperarea o alungase: imaginea se îndepărtă de ea, ostilă. Pe porțiunea întinsă și pustie de la est de Rosalie, un bărbat singuratic, de-o vârstă cu fratele ei, îmbrăcat cu o haină prea subțire și o șapcă - Go Big Red - își croia drum prin troienele de la marginea drumului. Se întoarse și mârâi când trecu pe lângă el, respingând intruziunea. Sutura șoselei centrale o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
imediat la acceptare plină de recunoștință. Întoarsă în sala de așteptare, văzu opt bărbați de vârstă mijlocie, îmbrăcați în flanelă, care stăteau într-un cerc, măturând pământul cu ochii lor lenți. Dinspre ei se auzea un murmur - vântul tachinând perdelele singuratice ale unei ferme. Sunetul se înălța și cobora în valuri. După câteva clipe, înțelese: un cerc de rugăciune, pentru altă victimă, adusă imediat după Mark. Un serviciu penticostal improvizat, care să ajungă acolo unde bisturiele, medicamentele și laserele erau neputincioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o vagă senzație de greață. Fără importanță. Ziceați că aici toată lumea e rudă cu toată lumea. Dar cum rămâne cu familia Schluter? Ea se uită pe fereastră, la o stradă care se umplea treptat de trupuri în mișcare. Tatăl era cam singuratic. Joan Swanson avea niște rude în Hastings. Dar, ce să zic, ea era genul de persoană care credea că Judecata o să vină mâine după-masă, la patru și un sfert. Și nimeni dintre cunoscuții ei nu era dispus să facă vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar încetase să mai fie. Singura care ar putea să-l ajute. Nevoia lui de ea o sfâșia în bucăți, mai mult decât propria-i senzație de neajutorare. Femeile îl consolară multă vreme. Îi arătară străzile, casele, arțarul de zahăr singuratic pe care îl plantase el în pustiul peluzei, scobitura din stânga garajului pe care o făcuse în urmă cu opt luni. Karin se ruga ca unul dintre vecini să iasă afară ca să-i salute. Dar toate ființele vii se ascundeau în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se făcuseră nevăzuți, parcă intraseră în pământ. După ce a plecat poliția, au apărut iarăși. S-au găsit și urmele de aterizare. Apoi există perechea aceea, el negru, ea albă, care au fost răpiți din mașina lor noaptea, pe un drum singuratic, de niște ființe ciudate. Ele au vorbit telepatic cu ei - prin transmitere de gânduri, adică - și cei doi nu și-au putut aminti decât sub hipnoză că fuseseră supuși unor examinări medicale. Dimineața s-au trezit din somn la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nimic. Și să nu-i zică el țărănoi prietenului vostru, că În fond și la urma urmelor e tot din Valahia, tot „cantacuzin” ca și el, și să nu-ți zică ție ardelean tâmpit că i-ai arătat un copac singuratic și i-ai spus că parcă e din Claude Lorrain, deși se ascunde În asta un soi de logică a busolei, nord și sud. Greu de contrazis o busolă. Sătul de atâta piper mâncat În această zi de toamnă, campionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
interesat să afle pe unde umblu- deci implicit pe unde umblă scrisorile. Aveam o bănuială în ceea ce privește scrisorile. Am căutat numărul unui anume Stephen Baldring, care locuia în Highgate. M-am temut că nu îi voi găsi numărul, din moment ce era un singuratic, dar am avut noroc. Era acolo. I-am explicat ce doresc și am aranjat o întâlnire pentru a doua zi. M-am dus la culcare după o lipie cu humus și o bere pe care am luat-o de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ați lingușit în vreme ce-i urați. Să vă ia naiba, în aerul cristalin al iubirii vă văd la fel de vinovați. (Îi curăță unul cîte unul, pe toți.) Ah, că tare a mai fost licoarea ta, Cupidon! Mă văd cum sînt, un prinț singuratic. Un tiran peste un popor absent. Fericiți cei ce mor de dragoste! Își înfige sabia în burtă și moare și el.) (Aplauze furtunoase, curtenii, Prințul, Prințesa, ies. Prințul după ce agață sabia în cui. Regele și Regina se ridică, pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Nimkin: în timp ce se bălăbăne atârnat de capul dușului, de cămașa cu mâneci scurte a tânărului pianist mort e prins cu un bold un bilet - cămășile lui Ronald stăruie cel mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari pentru el, cu mâneci scurte, cu reverele apretate și călcate atât de strașnic, de-ai fi zis că-s veste antiglonț... Și Ronald însuși, cu mădularele atât de strâns prinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei case. Din fumul gros, un copac singuratic răsare asemeni unei năluci. Agățate de ramuri, acum biete cioturi retezate, minuscule căciulițe flutură jalnic în bătaia vântului asemeni unor frunze albe pătate cu lacrimi rubinii. De-o bucată din ceea ce fusese trupușorul unui nou-născut spânzură un capăt de cămășuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]