3,912 matches
-
Începu să pășească în sus și în jos în mod evident stimulat. Se întoarse brusc către Hedrock: ― Știi unde am fost? Am... DAR SE OPRI. MUȘCHII FEȚEI I SE CONTRACTARĂ CONVULSIV. ÎN CELE DIN URMĂ IZBUTI SĂ AFIȘEZE UN ZÎMBET SINISTRU: \ AH NU, N-AI DE UNDE SĂ ȘTII. DAR NICI N-O SĂ SCOȚI NIMIC DE LA MINE. NU CĂ AR CONTA DE FAPT, DAR... RĂMASE ȚEAPĂN LOCULUI ȘI-L PRIVI FIX PE HEDROCK. BRUSC SE RĂSUCI PE CĂLCÎIE, URCĂ SCARA ȘI DISPĂRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
măsură proprietățile, dar sub nici un cuvînt și nici o împrejurare să nu dezvălui cuiva că sînt proprietățile noastre și nici să nu începi reconstruirea lor pînă într-o lună sau pînă cînd nu primești instrucțiuni noi. Termină pe un ton destul de sinistru: ― Trebuie să ne acceptăm pierderile fără prea multă zarvă. Din fericire mîine e o Zî de Odihnă. Oamenii nu vor fi în atelierele și birourile lor. Dar nu uita... Listele... să fie... gata la șase! Și cu o mișcare bruscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unde doreau să-l facă să creadă că se află, n-avea habar. Trupul i se odihnea comod în ceea ce ar fi putut să fie un sicriu de forma trupului. Comparația îi aduse prin toți nervii un fel de gîdilitură sinistră, dar el izbuti să potolească această nervozitate. Stătea calm, hotărît, rece și-și rumega intențiile, privind această lumină. Atîrna în bezna de deasupra lui sau ― gîndul i se păru ciudat ― invers, privea în jos la ea? Lucrul nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a intrat în camera Moașei, extrem de mândru de trofeu] lui, sub privirile pline de ură ale Arhivarului. Ghinionul acestuia nu s-a oprit aici; întîmplător, fiindcă și eu eram convins că bufnița fusese prinsă în cătun, în noaptea următoare cântecul sinistru nu s-a mai auzit. Mulțumită, Moașa a dat ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul să fie dus în biroul ei. Avea un singur punct slab Moașa, pe care și-l ascundea cu grijă. Se temea să nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
luat barca și am plecat în cătun. Ros de gelozie, mă răzbunam ducîndu-mă la Marta care nu-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai departe, în timp ce vântul șuiera sinistru printre trestii și o salcie a fost trăznită sub ochii mei. A doua zi îmi trecuse înverșunarea. Poate și fiindcă acum cerul era senin, iar pescărușii țipau în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am încremenit. Pe fotoliul de răchită al Bătrânului se afla, într-adevăr, un individ, iar acel individ nu era nimeni altul decât Arhivarul! Câteva clipe am rămas năucit de surpriză. Îmi vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrînul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-și caute mereu cuvintele, cu toate că folosea limbajul cel mai simplu. Ieșeam, tocmai, și am auzit zgomot. Când am văzut inscripția, cum să vă explic, am crezut că e o farsă. Dar el a scos un geamăt ciudat și chiar sinistru s-ar putea spune. ÎȘI SCARPINĂ CAPUL. ― După părerea mea, operația trebuie să fie dureroasă. Firește, am intrat. Împinseseră o ușă și se găseau în pragul unei odăi luminoase, dar mobilată sărăcăcios. Un om mititel, scurt și gros, stătea culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trai mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor, mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat satul românesc tradițional de acel element denumit generic talpa țării.” Nu a fost pentru nimeni o surpriză apariția în peisajul editorial bârlădean al celui de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bucovinean. În comparație cu prezența permanentă a autorului în sat ca părtaș la întâmplări autentice, prezența mea în satul natal, mai ales în perioada 19501989 a fost sporadică, întâmplătoare și aproape nesemnificativă, pe motiv că n-am dorit să revăd aceleași figuri sinistre cocoțate în fruntea satului, care mă ostracizaseră în 1950, expulzându-mă din sat tocmai la vârsta de aur a unei tinereți clocotitoare și a unei energii pe care voiam s-o dăruiesc în întregime satului minunat în care crescusem și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vreo urmă de casă și de gospodărie „la hotar”, dar când trec uneori prin sat și văd casa părăginită, cu pereți crăpați, gata de prăbușire, cu gardurile căzute și cu bufnițe care ies noaptea să vâneze și să-și exercite sinistrul lor cântec, mă cuprinde tristețea și mă întreb de ce s-a zbătut acel om și n-a beneficiat de odihna nopții ca un gospodar, așa cum se considera? Fac apel la Biblie, care spune: „Nu adunați comori pe pământ unde moliile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și un tricou simplu sub hanoracul militar de culoare verde. Avea o mitralieră M16 agățată de umăr, cu patul înfășurat cu bandă adezivă neagră. Maggie nu putu să se hotărască dacă firescul scenei o făcea mai mult sau mai puțin sinistră. Imediat ce se dădu jos din mașină, Maggie încercă să se orienteze. La prima vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau ca niște suburbii americane transpuse în mijlocul Arabiei prăfuite, toate casele având acoperișurile roșii și gazoanele bine cunoscute. La un capăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
animației de mai devreme: restaurante și baruri închise noaptea. Auzi ecourile agitației dintr-un bar. — Localul lui Mike, spuse el, auzind la rândul lui zgomotul. A fost bombardat, dar turiștilor le place și așa. Continuau să șerpuiască pe străduțe înguste, sinistre, unde fiecare intrare boltită sau arcuită ducea la un magazin sau la un birou; viață modernă, sculptată în piatră antică. — Am ajuns. Cineva cu care să alergi. —Ăsta e numele? — Da. A devenit o instituție a Ierusalimului. Toți renegații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în apropierea râului Mississippi (Acest râu este slăvit prin niște cântece și versuri execrabile în care motivul prevalent este unul ce încearcă să-l impună ca surogat al noțiunii de tată. În realitate, râul Mississippi este o apă înșelătoare și sinistră, ale cărei bulboane și curenți revendică multe vieți în fiecare an. Nu am cunoscut niciodată pe cineva care să se hazardeze să-și bage un deget de la picior în apele lui cafenii și poluate, care spumegă de scursura canalelor, resturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe aici ca să-mi ruinezi investiția. Cu cercelu’ ăla arăți ca un poponar. Oamenii o să creadă că-i un bar pentru d-alde ăștia. Pleacă de aici! — Oamenii nu pot să facă o asemenea greșeală. Asta-i neîndoielnic cel mai sinistru bar din oraș. N-ai vrea să cumperi un crenvurșt? Darlene veni la ușă. Ian privește cine-i aici! Ce face biata ta mamă? — O, Doamne! râgâi Ignatius. De ce m-a condus Fortuna tocmai în locul acesta? — Hei, Jones! strigă Lana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
își va da seama că se afla printre spectatori un suflet înrudit. Ignatius se uită spre cei câțiva bărbați cu priviri goale care ședeau în local. Era limpede că domnișoara O’Hara trebuia să-și arunce perlele în fața unui grup sinistru de porci, asemenea acelor bătrâni ramoliți și libidinoși care se dau la copii în sălile de cinematograf la matinee. Într-o parte a micii scene, o orchestră formată din trei muzicanți începu să cânte Tu ești steaua mea norocoasă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
apropiat din secolul XXI. Și, deși legile globale vor scoate în afara legii utilizarea lor pentru agresiune, guvernele perfide ar putea viola această interdicție. Sectorul privat și liderii lumii trebuie să colaboreze pentru a proteja drepturile cetățenești globale de pericolul exploatării sinistre a sistemelor robotice. TITLU DE ȘTIRI DIN VIITOR: 2027 Tribunalul hotărește: taberele care folosesc cu forța mâna de lucru a roboților sunt ilegale ------------------------------------------------------------------- Ar trebui totodată, să luăm în considerare modul în care instinctul de supraviețuire al roboților inteligenți ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cinci minute nimeni nu a avut de rostit nici un cuvânt, Însă toată lumea radia de parcă era ceva care le stătea pe limbă și chestia aia li se părea amuzantă. De la această stare bizară erau pe cale să treacă la un impas aproape sinistru când „Dansul Zânei Fondantelor“ s-a auzit din nou. Armanoush a verificat ecranul: număr privat. A Închis telefonul, lăsându-l să vibreze. Și-a arcuit sprâncenele și și-a țuguiat buzele Într-un gest de genul „nu contează“ spre Matt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
implorându-ne să le dăm știrea, spuse Ken prefăcându-se În glumă foarte entuziast. — Ba nu, o vor fura, zise Kitty disperată. — Kitty, ai fost la morgă săptămâna asta? — Nu. — De ce? — Săptămâna trecută am filmat un cadavru exhumat; a fost sinistru. — Oamenilor le place să vadă crime. Continuă! — M-am săturat! — Idei de reportaje, idei de reportaje, crime bune, crime oribile... o să te simți mai bine. Pentru că suferința altora e mereu o lecție de umilință, suferința altora e bună. Ne face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a intrat în camera Moașei, extrem de mândru de trofeul lui, sub privirile pline de ură ale Arhivarului. Ghinionul acestuia nu s-a oprit aici; întâmplător, fiindcă și eu eram convins că bufnița fusese prinsă în cătun, în noaptea următoare cântecul sinistru nu s-a mai auzit. Mulțumită, Moașa a dat ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul să fie dus în biroul ei. Avea un singur punct slab Moașa, pe care și-l ascundea cu grijă. Se temea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
barca și am plecat în cătun. Ros de gelozie, mă răzbunam ducându-mă la Marta care nu-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai departe, în timp ce vântul șuiera sinistru printre trestii și o salcie a fost trăznită sub ochii mei. A doua zi îmi trecuse înverșunarea. Poate și fiindcă acum cerul era senin, iar pescărușii țipau în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am încremenit. Pe fotoliul de răchită al Bătrânului se afla, într-adevăr, un individ, iar acel individ nu era nimeni altul decât Arhivarul! Câteva clipe am rămas năucit de surpriză. Îmi vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrânul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă, după care se lingea pe buze și plescăia, se muta pe celălalt fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tipul freamătă teii răcoroși, am pleoapele grele, dacă aspidistra ar vrea, iată, Îți dăruiesc viața etc. Iată niște rezultate“. Număr nopțile, sună sistrul... Moarte, victoria ta Moarte, victoria ta... Dac-aspidistra ar vrea... Din inima zorilor (ah, inimă) tu albatros sinistru (dac-aspidistra ar vrea...) Moarte, victoria ta. Freamătă teii răcoroși, număr nopțile, sună sistrul, pupăza-acum mă pândește. Freamătă teii răcoroși. „Mai sunt și repetiții, n-am reușit să le evit, pare că se complică prea mult programul. Dar și repetițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
au murmurat că aș fi un mag. Ei, și? Doctorul Dee, dintr-un renume ca ăsta, prosperă. Am fost să-l vizitez la Mortlake și tocmai cerceta o hartă. N-a spus decât ceva vag, bătrân diabolic ce e. Fulgerări sinistre În ochii lui vicleni, mâna osoasă care-i mângâia bărbuța de țap. — E un manuscris al lui Roger Bacon, mi-a spus, și mi-a fost Împrumutat de Împăratul Rudolf al II-lea. Cunoști Praga? Te sfătuiesc s-o vizitezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]