19,058 matches
-
ghișeului - cu mușchi surprinzător de slăbiți - și l-am Înlocuit pe Otto la intrare. La jumătatea rândului i-am distins vocea. — Sascha, Îmi spuse, Învârtind cheile și caseta cu țigări În mâini (ca de obicei, nu avea poșetă), tot În slujba lui Apollo? M-am prefăcut surprins și m-am Încheiat la sacou, jenat dar bucuros că o revedeam. Am schimbat câteva vorbe fără rost; cele mai multe se adunau În contul meu deja supraîncărcat. Apoi am Întrebat-o dacă ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-un măr, am luat la rând anunțurile. Poate că ceva „muncă decentă pentru un funcționar cu diplomă“ m-ar ajuta să acopăr celelate luni de chirie. Sau mi-ar ajunge venitul promis de către Schultheiss, dacă aș accepta „o adevărată slujbă germană“ la fabrica de bere? Trei stații mai târziu, am coborât. Văzduhul era albastru ca flacăra de la aragaz, platforma, goală. De data aceasta la recepție era altcineva, o tânără care arăta vag bolnavă și vlăguită. Cu o eșarfă În jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asta. Și o parte din mine, poate nu tocmai cea mai frumoasă, o condamna pe Dora pentru că trata Încrederea cu atâta lejeritate. Iarna trecută ne-am Întâlnit din nou la Paris Bar. Trebuie să fi fost prin ianuarie, pentru că la slujba de pomenire la care am participat Între Crăciun și Anul Nou - pentru Molly Beese, „asul zborului“, care s-a sinucis cu doi ani În urmă - m-am Întâlnit cu femeia pe care Anton avea impresia c-o văzuse pe vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care am participat Între Crăciun și Anul Nou - pentru Molly Beese, „asul zborului“, care s-a sinucis cu doi ani În urmă - m-am Întâlnit cu femeia pe care Anton avea impresia c-o văzuse pe vasul acela cu turiști. Slujba a fost o treabă jalnică, cu fețe posace și văluri murdare. Femeia stătea lângă mormânt, Însoțită de o persoană pe care n-o recunoșteam, În timp ce eu tremuram cu Anton În ultimul rând, sub o umbrelă exasperantă, care arăta ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întoarce la părintele său neclintit. — Ce balon drăguț, i-am zis, uitându-mă atent la maică-sa. Nu era cumva... Era greu de spus. Și mai indicat, să nu Întreb. Dacă era aceeași femeie pe care am văzut-o la slujba de pomenire a lui Molly Beese, situația necesita tact. Mama băiatului Îmi făcu cu mâna cu o expresie neutră, apoi Îl luă pe acesta de mână. Poate nu voia să arate că mă cunoaște. — Azi e ziua lui Axel. Întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toate acestea din senin, fără nici un alt motiv decât că, exact când să pornească bietul om spre casă, a început să ningă. Între timp, eu mă gândesc în sinea mea dacă, în caz că moare tata, va trebui să-mi iau o slujbă după școală și în zilele de sâmbătă și dacă, în consecință, voi fi obligat să renunț la patinaj și la Parcul Irvington - să renunț la patinajul alături de șiksele mele înainte de-a fi apucat să schimb o vorbuliță cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întrebându-mă în sinea mea și ce anume să-i răspund când o să mă-ntrebe ce-am pățit cu mijlocul feței (o mai veche accidentare la hochei? Am căzut de pe cal în timp ce jucam polo călare după ce fusesem la biserică, la slujba de duminică dimineața - mâncasem prea mulți cârnați la micul dejun, ha, ha, ha!) - încât vârful patinei mele atinge marginea lacului un pic mai devreme decât îmi planificasem și mă trezesc bușindu-mă ca un bolovan de pământul înghețat bocnă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
umbrelă pentru vreme ploioasă - și ar trebui să-i vezi pe porcii ăia cum îl mai terorizează! Și vreau să zic că-s porci adevărați, meseriași! Cine crezi că a convins băncile să înceapă recrutarea de negri și portoricani pentru slujbele din orașul ăsta și să trimită salariații de la personal să ia interviuri candidaților din Harlem? Să facă treaba asta elementară? Porcul ăsta, doamnă - pe nume Portnoy! Vrei să ai de-a face cu porcii, atunci vino la mine la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sau să fi fost exact cât trebuia, fix numărul de cuvinte pentru care era făcut? Drept? Nedrept? Eu, unul, nu v-aș fi putut spune asta atunci și nu pot nici acum. Ce este mai puțin nedrept, să ai o slujbă care-ți cere să recurgi la numai trei cuvinte, sau una care-ți cere trei sute de mii? Într-o seară, după ce am trecut pe la tejghea ca să-mi iau bunătățile - preferința mea se îndrepta, invariabil, către suc -, mi-am dus tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe care le-a văzut. Se simțea apatică și Îngrijorată, gândindu-se la trenul pe care trebuia să-l prindă În gara Victoria, la ouăle tari și pâinea de alaltăieri, care o așteptau jos. Mai bine n-aș fi acceptat slujba asta, se gândi ea, preferând acum, când sosise momentul plecării, coada pe scările de la Shaftesbury Avenue și veselia forțată a așteptărilor lungi În fața ușii agentului. Ridică jaluzeaua și se simți o clipă uluită de viteza cu care trecu un stâlp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
după bilet. Vru să se Întoarcă spre el și să-și exprime recunoștința cam așa: „Ar fi un vis să stau tot drumul pe canapelele acestea moi, să dorm pe pat, să uit că tocmai plec să Încep o nouă slujbă, să-mi Închipui că-s bogată. Nimeni, niciodată, n-a fost atât de bun cu mine cum ești dumneata“, dar cuvintele precedente și vulgaritatea suspiciunii ei zăceau ca o barieră de clasă Între ei. — Dă-mi poșeta dumitale, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fi putut fi dr. Czinner, care Încerca să se Întoarcă la o viață conștientă după cinci ani În care stătuse Îngropat, croindu-și drum pe după catedre, expunându-și transparența În fața tablei și a elevilor nedisciplinați, ghemuit În capelă, la o slujbă În care cel viu nu crezuse niciodată, cerându-i lui Dumnezeu, În discordanta mulțim de oameni răsuflându-i alături, să-l elibereze prin binecuvântarea Lui. Și uneori era ca și cum o fantomă s-ar fi putut Într-adevăr Întoarce la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
chestie - să fii rudă tocmai cu femeia care mi-a luat mie interviul! Fiică? Nepoată? — De fapt, nu sunt chiar rudă, spuse Janet Pardoe. Sunt companioana ei. — Mai bine. Degetele domnului Savory Îi cuprinseră mai ferm brațul. — Caută-ți altă slujbă. Ești prea tânără. Nu-i șănătos. Câtă dreptate aveți! spuse Janet Pardoe, oprindu-se pentru un moment pe culoar și Întorcând spre el ochii ei strălucind de admirație. Domnișoara Warren scria o scrisoare, dar Îi văzu trecând. Își pusese planșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bagajul și plecă. Nimic din ce trăise n-o Îndreptățea să Înțeleagă În câtă singurătate Îl abandonase. „Am o singură ocupație.“ Era o confesiune care Îl Înspăimântase, pentru că nu fusese Întotdeauna așa. Nu crescuse cu ideea de a avea o slujbă singură și nici nu se obișnuise cu așa ceva. Viața lui fusese cândva luminată de multitudinea Îndatoririlor sale. Dacă se născuse cu un spirit asemănător unei vaste Încăperi goale, acoperită cu Însemnele unei case sărăcite, cu pereții zgâriați, tapetul sfâșiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și-n josul scărilor agenților. Într-o cabină de sticlă aflată pe malul unei mări cenușii, o femeie Îl făcea cu ou și cu oțet pe cel de lângă ea, În timp ce un clopot suna, anunțând ora ceaiului sau a intrării la slujba religioasă. — Wasser, șopti doctorul Czinner. — Ce doriți? Ea se aplecă asupra lui și Încercă să-i vadă fața. — Wasser. — Să chem pe cineva? El nu o auzi. — Vreți ceva de băut? El nu-i răspunse, ci repetă fără Încetare Wasser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sărmanilor ei părinți. Eu nu m-am amestecat. Nu-i rău pentru o fată, dar nevastă-mea a considerat că n-ar strica s-o vedem, așa că am invitat-o aici. Ne-am gândit că, poate, i-am găsi o slujbă mai bună pe lângă noi. Se Înscriseră Într-un sens giratoriu, pe după un polițist miniatural ce sta pe o cutie și dirija circulația, după care urcară o colină. Sub ei, Între un bloc bizar și gol și un stâlp de telegraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a fost o ușurare. Ziua de Crăciun În Megève este ca decupată din Crăiasa zăpezii. Ninsoarea abundentă căzută peste noapte făcea ca orășelul să arate de parcă fusese scufundat În cremă Chantilly, biserica oferind privirii o turlă ca o bezea. După slujba religioasă Încântătoare, eu și Hunter am cumpărat ciocolată caldă din piața centrală și apoi am mers acasă și ne-am petrecut cea mai mare parte a după-amiezii relaxându-ne În bazinul cu apă fierbinte de pe terasa cabanei. Îți mulțumesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să discutăm despre toaleta mea? Pentru Înmormântare? 19tc "19" Înmormântarea la care să vezi și să fii văzuttc "Înmormântarea la care să vezi și să fii văzut" — Ce loc magnific În care să fii mort, spuse, abia șoptit, Lauren. O slujbă de Înmormântare fastuoasă la biserica Saint Thomas, imensa construcție gotică de la intersecția dintre Fifth Avenue și 53rd Street, ținută de către un preot care se Întâmplă să fie sosia lui Orlando Bloom, este un motiv suficient pentru ca până și cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și nici nu ți-a dat prin minte să întrebi. La tipografie țipă după prima pagină, iar opțiunile tale sunt: Să-i suni pe părinți și să-i întrebi ce culoare era. Sau să refuzi așa ceva și să-ți pierzi slujba. Aceasta este cea de-a patra putere. Presa. Și, pe vremea când am făcut eu facultatea, ăsta era singurul subiect al examenului final de la cursul de etică. O întrebare unde nu era loc de doar și poate. Eu am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de mucava ornate cu frunze de palmier și festonate cu curelușe policrome. În timp ce se uită în oglindă, răsucește tubul auriu până iese din el un ruj roz. Și, din spatele ei, zic: Dar nu cumva eu însemn ceva mai mult decât slujba pe care o am? Poate că nu sunt cine știe ce prădător bidimensional care profită de o situație interesantă. Nu-mi dau seama de ce, dar îmi vine în minte Nash. Poate că am observat cartea de la bun început, zic, pentru că am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spune, vă rog, la cine e cartea? zice Mona. Și tipul zice îmi pare rău. Nu se poate. Număr - 1, 2, 3... Sigur că oricui i-ar plăcea să se joace de-a Dumnezeu, dar pentru mine asta e o slujbă cu normă întreagă. Și număr - 4, 5... În secunda următoare, lângă pupitru își face apariția Helen Hoover Boyle. Zâmbește până când bibliotecarul își ridică ochii din calculator, apoi își răsfiră degetele pe care stau înghesuite inele sclipitoare. Zâmbește și zice: — Tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din experiență. Se privește în oglinda retrovizoare și-și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între arătător și degetul mare, și zice: Poate că n-ar trebui să-ți spun, dar asta a fost prima mea slujbă adevărată. Dar acum am parcat lângă o rulotă mâncată de rugină care zace în mijlocul unei parcele de iarbă uscată, presărată cu jucării de plastic. Helen își închide trusa cu un zgomot sec. Se uită la mine, care stau pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe băț și sorbet din pahare de hârtie. Totul e plin de praf. Cineva o calcă pe Helen pe picior; se trage înapoi, zicând: — Am impresia că, oricâți aș omorî, tot nu e de-ajuns. Hai să nu discutăm despre slujbă, îi zic. Pe jos se încolăcesc o mulțime de cabluri groase, negre. În întunericul de dincolo de lumini sunt generatoarele pe motorină. Miroase a motorină, a prăjeală, a vomă și a zahăr pudră. Este ceea ce se numește distracție în zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tot, mare cât un balon meteorologic de cristal, lumina preface în oglinzi pereții înalți. Lumina ne proiectează umbrele în spate, pe podeaua de lemn. Aceasta este sala de bal de o sută paruzeci de metri pătrați. Eu am rămas fără slujbă. Mă caută poliția. Apartamentul meu pute. Mi-a apărut poza în ziar pe o pagină întreagă. Toată ziua am stat ascuns în boscheții de la intrare, așteptând să se lase întunericul. Pentru ca Helen Hoover Boyle să-mi spună la ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de-o noapte. Să ne închipuim cum trec pe lângă noi curentele și modele, ștergându-se în ceața trecutului. Să ne imaginăm lumea din ce în ce mai înghesuită și disperată cu fiecare secol care trece. Să ne imaginăm cum se schimbă religiile, locuințele, dietele, slujbele, până când nimic din toate astea nu va mai avea nici o valoare. Să ne imaginăm cum ar fi să călătorești prin lumea întreagă până ce te plictisești de fiecare centimetru pătrat. Să ne imaginăm emoțiile, iubirile, urile, dușmăniile și victoriile, repetate iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]