2,620 matches
-
Yemen, Abdullah Al-Sallal. Dintre învățămintele dobândite atunci și aprofundate mai apoi, în anii de slujbă în MAE și în misiuni diplomatice ale României în țări ale Orientului Mijlociu, sussemnatul nu poate să nu mărturisească, acum și în scris, cu aceeași smerenie și sinceritate, câteva dintre gândurile și faptele personale enunțate în titlul de mai sus. II. Momente ale diplomației române la care am participat personal 1. În automobilul în care mă aflam și eu, ca traducător pentru vizita din aprilie 1964
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
lumina supranaturală ce se revarsă din înalturi, se întrevede și în didahiile acestui prelat cu un sentiment absolut al valorilor morale. Construcția unei predici urmează un plan riguros. După introducerea în subiect sau textul și formula de adresare (plină de smerenie și umilință creștină), vine exordiul (având ca punct de pornire anumite imagini din realitatea înconjurătoare ori unele principii și maxime evanghelice), tratarea (în care se face uneori loc tâlcuirii alegorice) și, în fine, încheierea. Între legendă și istorie, între real
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
s-au pus bazele învățământului superior, în schimb teatrul („capiștea dumnezeilor elinești”) îi apare lui, suflet evlavios, ca o ispită păcătoasă; tot așa, unele apucături ale femeilor, portul franțuzesc, obiceiurile noi sunt năravuri rele, oploșite acolo unde nu mai există smerenie. În felul lui, e un moralist, presărându-și însemnările cu „învățături”, așa cum face, pentru fiul său, în Cuvânt pentru fiul Toma. Cutremurat de atâta necredință câtă dospește în juru-i, el vede în orice cataclism sau dezastru semne ale mâniei cerești
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
creștine: vlădică (sl. vladika), popă (sl. popu), călugăr (gr. kalogeru), stareț (sl. starci), duh (sl. duhu), rai (raj), iad (sl. jadu), sfânt (sl. svetu), mucenic (muceniku), moaște (mosti), jertfă (zretva), slujbă (sluzba), molitvă (molitva), pomană (pomenati), hram (hramu), taină (tajna), smerenie (smerjenje), milă (milovati), utrenie (utro), vecernie (vecer).61 Evoluția creștinismului în secolele VII-X Evoluția vieții spirituale (religioase) a populației autohtone din stânga Dunării, în ultimele trei secole ale mileniului I, s-a desfășurat într-un context politic și etno-demografic fluctuant. Prăbușirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apoi răbdarea, asceza, fiindcă dacă n-avem asceză, n-avem rugăciune curată, poate numai cea a buzelor, care e abia e prima treaptă; dacă n-avem rugăciune, n-avem dragoste; dacă n-avem dragoste, nu tronează în inima noastră nici smerenia, etc. Deci, dacă nu avem asceză, nu avem putere duhovnicească. Apoi să evităm pricinile și să fugim de locurile unde am mai păcătuit, căci „nefiind fructul de față, nu l poftim des”<footnote Sf. Ioan Scărarul, op. cit., cuv. 3, cap
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
devenim robii acestora. Sfântul Ioan Carpatinul, sintetizând remediile contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare duhovnicească) putem să-i punem și noi celui rău curse și lațuri mai mari și mai înfricoșate: rugăciunea, cântarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulțumirea și ascultarea cuvintelor dumnezeiești<footnote Ioan Carpatinul, Capete despre mângâiere, cap. 51, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 139. footnote>. Dar, în relevarea remediilor, cel mai mult insistă Părinții pe rugăciune. Și mai
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
legi falice mai era în măsura să răspundă exigențelor unor vremuri pe care le simțea în schimbare. Adormi în timp ce privea basorelieful ciudat de pe tavanul chiliei sale și întrebîndu-se cine va fi fost cavalerul care împărtășise o asemenea soartă crudă. 7. Smerenie până la lacrimi! Fiindcă numai o imensă smerenie poți simți, după ce ai întrezărit viziunea cuprinzătoare a fratelui Ustin, căruia de-acum nu poți să-i spui altcumva decât Mântuitorul. Anii pe care i-ai petrecut lângă el te pun în încurcătură
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
răspundă exigențelor unor vremuri pe care le simțea în schimbare. Adormi în timp ce privea basorelieful ciudat de pe tavanul chiliei sale și întrebîndu-se cine va fi fost cavalerul care împărtășise o asemenea soartă crudă. 7. Smerenie până la lacrimi! Fiindcă numai o imensă smerenie poți simți, după ce ai întrezărit viziunea cuprinzătoare a fratelui Ustin, căruia de-acum nu poți să-i spui altcumva decât Mântuitorul. Anii pe care i-ai petrecut lângă el te pun în încurcătură pentru că, deși au fost îndelungați și binecuvântați
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la scaunul pe care stătea el va fi una dintre Marii. Printre călugări erau destui heterosexuali, iar presupunerea că arma Mariilor avea să se întoarcă în cele din urmă și împotriva stăpânilor ei era o chestiune de logică și de smerenie. Ouăle! Dumnezeule, trebuie să ajung la Ouă! Bărbatul privi la fața Mariei, congestionată încă din cauza grabei cu care urcase scările. Și de ce nu, Doamne!? De ce nu? Poate că ăsta e semnul divin al grației Tale, poate că asta ai vrut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mod bizar. - Clonele nu sunt necredincioase. Nu trebuie să le confundăm cu cei O Mie de Voluntari. În ele e sădit un trecut religios cu o vechime milenară pentru unele planete. Pur și simplu au uitat calea umilinței și a smereniei pentru o vreme. Cum poate și Abația a uitat-o... Plătim cu toții tribut aceluiași păcat. - Vrei să spui că bestiile acelea care au distrus Abația, care au înrobit mii de planete și au masacrat familiile nobile, cred în Dumnezeu, fără
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
al cărei echilibru interior se răsfrângea și asupra celorlalți, punând lucrurile în ordine și iradiind siguranță și stabilitate. Oare ce-ar fi zis clonele dacă ar fi știut care era sursa meditațiilor ei despre caracterul efemer al civilizației lor, despre smerenia pe care trebuiau să o aibă în fața unei istorii atât de năvalnice încît îi ridicase din somnul care coborâse peste ei pe Vechea Terra, cu multe milenii în urmă? Se ridică hotărâtă să rezolve cea mai urgentă dintre problemele pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dibăcie îi vom transforma după vrerea Domnului Dumnezeului nostru. - Dar de ce vrea El să-i schimbe pe oameni din moment ce noi suntem copiii lui? Nu de noi ar trebui să aibă grijă, apărîndu-ne de tot ce e străin și bucurîndu-se de smerenia noastră? - Asta, copiii mei, e o taină prea mare ca s-o înțelegeți acum. Vă pot spune doar că Domnul Dumnezeul vostru nu s-a temut niciodată mai tare decât o face acum, zise Zuul, lăsând mătcile de pe Z să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ucenicul va ignora acest avantaj, spunând că un text e doar un text, o înșiruire de cuvinte, sipet aurit pentru o credință adevărată, a cărei esență rămâne însă inexprimabilă. - Sârguința, băiete, stă la baza tuturor lucrurilor. Amestecată cu tot atâta smerenie, ea formează lutul cel bun din care sunt plămădiți cei mai aleși frați ai noștri, rosti Abatele de parcă ar fi fost o mașină de dictat, încercînd să-l facă pe candidat să înțeleagă că victoria îi era încă departe. Nici măcar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și întrebători. - Să nu îndrăznești să-mi răspunzi că Domnului îi este frică de ambele extreme! Tânărul înghiți în sec, mișcîndu-și spasmodic mărul lui Adam. - Cred că Dumnezeu e mai mult decât cuvinte și noi trebuie să ne judecam cu smerenie locul. Natura sentimentelor Lui nu poate fi nicicum confundată cu trăirile noastre. Domnului îi este frică pentru lucrarea Lui ultimă, pentru Omul căruia i-a jertfit atâția fii. Starețul își îngustă privirea, cugetând la cuvintele pronunțate cu o stranie însuflețire
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și vouă de hac, eliminând dependența lumii civilizate de aroganța cu care o tratați de generații! Apoi am descoperit ceva ciudat... Se pare că zeții sunt condiționați din naștere întru îmbrățișarea unei religii. Minunat, Doamne! Căile tale mă umplu de smerenie! - Citesc pe fața ta, popo, o satisfacție inexplicabilă. Dumnezeu și sfântul ăla al vostru... - Augustin... - Mă rog! Nu v-au învățat ei oare căile pe care le poate lua religia? Ați uitat exemplul istoric al Sfintei sârguințe a învățăturilor materiale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
apoi răbdarea, asceza, fiindcă dacă n-avem asceză, n-avem rugăciune curată, poate numai cea a buzelor, care e abia e prima treaptă; dacă n-avem rugăciune, n-avem dragoste; dacă n-avem dragoste, nu tronează în inima noastră nici smerenia, etc. Deci, dacă nu avem asceză, nu avem putere duhovnicească. Apoi să evităm pricinile și să fugim de locurile unde am mai păcătuit, căci „nefiind fructul de față, nu l poftim des”<footnote Sf. Ioan Scărarul, op. cit., cuv. 3, cap
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
devenim robii acestora. Sfântul Ioan Carpatinul, sintetizând remediile contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare duhovnicească) putem să-i punem și noi celui rău curse și lațuri mai mari și mai înfricoșate: rugăciunea, cântarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulțumirea și ascultarea cuvintelor dumnezeiești<footnote Ioan Carpatinul, Capete despre mângâiere, cap. 51, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 139. footnote>. Dar, în relevarea remediilor, cel mai mult insistă Părinții pe rugăciune. Și mai
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
recunoașteți? Aș vrea să vă spun altceva înainte de a ne despărți. Și mă adresez acum acuzatorilor mei. Mai întâi, aflați că sunteți la fel de singuri ca mine, dar mai demni de milă ca mine, deoarece sunteți singuri în haită. Numai prin smerenia limitelor putem scăpa de singurătate, or voi sunteți prea orbi și prea turbați ca să pricepeți asta! Voi nu mai sunteți în stare decât să strigați împreună o orbire care vă face singuri. Tristă soartă vă pregătiți. Apoi, vă lăudați că
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
apoi răbdarea, asceza, fiindcă dacă n-avem asceză, n-avem rugăciune curată, poate numai cea a buzelor, care e abia e prima treaptă; dacă n-avem rugăciune, n-avem dragoste; dacă n-avem dragoste, nu tronează în inima noastră nici smerenia, etc. Deci, dacă nu avem asceză, nu avem putere duhovnicească. Apoi să evităm pricinile și să fugim de locurile unde am mai păcătuit, căci „nefiind fructul de față, nu l poftim des”<footnote Sf. Ioan Scărarul, op. cit., cuv. 3, cap
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
devenim robii acestora. Sfântul Ioan Carpatinul, sintetizând remediile contra ispitelor, ne spune că, dacă nu dormim (în sensul de nelucrare duhovnicească) putem să-i punem și noi celui rău curse și lațuri mai mari și mai înfricoșate: rugăciunea, cântarea, privegherea, smerenia, slujirea aproapelui, mila, mulțumirea și ascultarea cuvintelor dumnezeiești<footnote Ioan Carpatinul, Capete despre mângâiere, cap. 51, în Filocalia, vol. IV, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 139. footnote>. Dar, în relevarea remediilor, cel mai mult insistă Părinții pe rugăciune. Și mai
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
sau ajutor în vremuri de restriște, ca aceea de care aveau parte israeliții în Vechiul Testament, ci este o izbăvire spirituală și eshatologica: „...cetatea noastră este în ceruri, de unde îl și așteptăm că Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va preschimba trupul smereniei noastre făcându-l asemenea cu trupul măririi sale...” (Fil 3,20-21). „Mântuitorul nostru Hristos Isus... a nimicit moartea și a adus la lumină viață și nemurirea...” (2Tim 1,10), iar creștinii sunt îndemnați să trăiască „în cumpătare, dreptate și evlavie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de mult? Dacă nu, cu strigătul lui Rancé: Malheur à vous qui riez! (dincolo de rigorismul moral al spusei și care amintește de Kant!). Cristos nu a râs niciodată, adevărat, dar nici nu a condamnat râsul. Căci râsul e bucurie și smerenia e participare, și în afara participării creștinismul e neant. De aceea începe el cu o nuntă. Că râsul trebuie să fie cumpătat, e altceva. Toate au a fi cumpătate (cuminți) și nu numai în creștinism, fie măcar și în forma dialogală
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de selectare a celei mai adecvate orientări pentru studiul de caz respectiv. Fațetele multiple Munca creativă este întotdeauna un demers cu multiple fațete. Prezentarea unei fațete atribuite fie creatorului, fie cercetătorului este un factor variabil. Dar păstrăm în minte cu smerenie că orice fațetă pe care o evidențiem își datorează existența unei acțiuni sau afirmații proprii creatorului și constituie prin urmare un aspect de a cărui prezență, probabil, creatorul a fost, de asemenea, conștient. Vom avea posibilitatea să observăm că unele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a eului spiritual .......................................................... 161 Sănătate și boală. Somă și psihic. Alienarea condiției umane (depresia, anxietatea - aspecte ale depersonalizării).................................................................................................... 166 Egocentrismul psihologic, orgoliul, invidia, egoismul moral - alteritatea, altruismul, spiritul empatic .............................................................................................................. 170 Responsabilitate, seriozitate, simț al datoriei - iresponsabilitate, superficialitate .............. 179 Recunoaștere, remușcare, smerenie, căință („lacrimi” ale eului moral) ..................... 182 Păcatul, pedeapsa și iertarea .................................................................................. 186 Conformism, oportunism atitudinal .................................................................... 189 Respectul față de sine Însuși - deprecierea de sine, culpabilitatea, umilința ................. 190 Recunoștință - nerecunoștință, ingratitudine .................................................. 194 Sentimentul libertății umane ........................................................................................ 195 Autocontrolul conduitei: răbdarea, amînarea, renunțarea - exces ale
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
conștiinței proprii. * „Un lucru serios e o adevărată bucurie.” (L.A. Seneca) Pentru că „lucrul serios” cuprinde În el o frumusețe morală: cea a temeiniciei sau a conștiinciozității, derivate dintr-un respect față de sine al celui care l-a realizat. Recunoaștere, remușcare, smerenie, căință („lacrimi”ale eului moral) „Cea mai mare rușine e cea pe care n-o vede nimeni: rușinea ta de tine Însuți.” (N. Iorga) Este știut că de tine Însuți nu te poți ascunde: mai devreme sau mai tîrziu trebuie
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]