2,424 matches
-
nurorile se află în conflict mereu; p. 6, r. 28 30 : „o ceapă, un usturoi ș-o bucată de mămăligă rece din poliță sunt destul pentru o nevastă tânără ca tine” privarea de la alimentele „mai bune” pe care o impune soacra nurorii are ca scop o așa zisă economisire, inutilă de fapt; această afirmație nu face decât să-i sublinieze avariția ; Textele suport sunt cele din ediția de Opere, apărută la Editura Minerva, București, 1970, sub îngrijirea lui Iorgu Iordan și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
sau lexical. 45 p. 7, r. 11-12 : „peste câteva zile, cărăușii sosesc, și tânăra nevastă, văzânduși bărbățelul, mai uită din cele necazuri!” sentimentalismul tinerilor căsătoriți, îndrăgostiți, care își dau putere unul altuia pentru a trece peste necazurile cotidiene; r. 26 : „soacra huzurea de bine” calitatea vieții soacrei după căsătoria băieților; lipsa ei de implicare în treburile gospodărești îi dădea o stare extatică de bine, îi asigura o viață fără probleme, bucurânduse și savurând rezultatele planurilor sale; p. 8, r. 33 34
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
11-12 : „peste câteva zile, cărăușii sosesc, și tânăra nevastă, văzânduși bărbățelul, mai uită din cele necazuri!” sentimentalismul tinerilor căsătoriți, îndrăgostiți, care își dau putere unul altuia pentru a trece peste necazurile cotidiene; r. 26 : „soacra huzurea de bine” calitatea vieții soacrei după căsătoria băieților; lipsa ei de implicare în treburile gospodărești îi dădea o stare extatică de bine, îi asigura o viață fără probleme, bucurânduse și savurând rezultatele planurilor sale; p. 8, r. 33 34 : „Vai săracul omul prost Bun odor
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cu ușurință de către ceilalți ; p. 10, r. 10-11 : „cea mai tânără găsi acum prilej să-i facă pe obraz” nu numai binefacerea dă satisfacții, ci uneori și răzbunarea; nora cea tânără încercă să refacă un oarecare echilibru acțional plătindu-i soacrei cu aceeași monedă; r. 25 : „să vă faceți moarte-n popușoi” chiar dacă minciuna nu e „propovăduită” în mediul rural, de multe ori e soluția multor probleme; în acest caz, nora cea mică recomandă mai mult o stare de neutralitate, indiferență
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de a critica defectele prin intermediul cuvintelor acide sau a gesturilor, toate încărcate 75 de ironie ascuțită; de multe ori, această ironie s-a dovedit moralizatoare; VOL. II POVESTE p. 9, r. 9 11 : „nevasta lui (...) era cam proastă; dar nici soacră-sa nu era tocmai hâtră” ironizarea transmiterii pe cale genetică a unor trăsături nu tocmai lăudabile, dar și a necazului omului ce s-a pricopsit cu ambele pe cap; p. 10, r. 14 15 : „de-oi găsi mai proști decât voi
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mai îndeaproape, între cei doi legându-se o strânsă prietenie. Frecventează împreună Junimea, unde I. Creangă începe să citească din creațiile proprii (și unde devine, în curând, punct de reper prin anecdotele și pildele sale). Debutează în Convorbiri literare cu Soacra cu trei nurori. 1876. M. Eminescu recomandă Ministerului Instrucțiunii manualele lui I. Creangă, care se vor introduce „în mod obligatoriu” în școli. 26 mai. Raport elogios al poetului privind lucrarea Povățuitoriu la cetire prin scriere după sistema fonetică, avându-l
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
7 „Domnul...”.......................................... ....................................................9 „Răspopă, dar în suflet țiind tot la diaconie” ..................................................... ....19 „Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin ” .................................................27 „De-acu nu-i mult pân’ departe!” ..................................................... ..................35 Arta de a trăi, în Scrierile lui I. Creangă ...............................,,.................... .......43 Soacra cu trei nurori ( poveste ) ..................................................... .................44 Capra cu trei iezi ( poveste ) ..................................................... ....................46 Punguța cu doi bani ..................................................... ...............................48 Dănilă prepeleac( poveste ).................................................... .........................49 Povestea porcului............................................. ..........................................52 Povestea lui stan pățitul.............................................. .................................53 Povestea lui harap-alb ..................................................... ............................56 Fata babei și fata moșneagului.......................................... ................................62 Ivan turbincă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de el... De altfel intriga opoziției, mai mult sau mai puțin fățișă, a cărei conducător secret era Paulus Fabius Maximus era probabil foarte complexă și variată. Se pare că asemenea opozanți erau și în casa imperială: Marcia, soția lui Fabius; soacra Fabiei, Atia minor, matertera Caesaris, al cărei tată M. Atius Balbus, era direct înrudit, pe linie maternă, cu Pompeius Magnus; însăși Iulia, fiica lui Augustus, în spatele căreia se afla Scribonia, mama repudiată, luată de la Augustus în 40 î.H. în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
manuale, toți aceștia nu au încetat să poarte stigmatul "dosarului nesănătos" o piedică de netrecut pentru orice promovare profesională? Mass-media oficială îi amestecă deliberat printre dezaxații și escrocii acestei vârste inaugurale, care își fac partide în bucătărie cu nevasta și soacra. Față de toți aceștia, Iliescu și ai lui par a fi singurii care știu despre ce e vorba. Cu aplombul anilor interminabili în care stătuseră prin prezidii și conduseseră tot felul de ședințe, de ministere și de comisii, ei arătau, se
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pe aproape, după trei ore de vorbăraie, ai putea extrage ceva despre cum se fac cozonacii, care nuanță de ruj de buze te prinde mai bine, cum se scot petele de pe o rufă, ce a mai făcut mătușa Catinca, că soacra lui Axinte nu se împacă cu nora deloc, că o linguriță de miere de allbine luată pe inima goală face piciorul mic, că un măr se mănâncă numai la ora 5 după amiază, că o cură de slăbire este valabilă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pus trei condiții: prima - să fie orfan, să n-aibă părinți care să ne ceară cămașa miresei, a doua - să fie chipeș și învățat, a treia - să-l cheme Nicos.” Mama, care turna cafele, ridicase ochii mirată: „De ce Nicos, mamă soacră?” „Să nu ne pomenim că-l strigă pe ibovnic prin somn sau când or apuca-o durerile facerii.” „Care naștere, bunico?“ se trezise și ea întrebând, când intra pe ușă. Amândouă babele au sărit la ea cu o energie nebănuită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de fum, se simțea fericit. Nu-i mai era rușine. Era un simțământ care-i depășea înțelegerea. Va vorbi cu ea, mai întâi cu Sofula. Se ridică în grabă și plecă să-și caute soția. Tânărul Nicos fu trezit de soacră-sa când umbrele copacilor erau lungi. Pe drum, aproape de palatul exaporitului Mavrocordat, Nicos se întâlni cu un fost coleg de școală și se bucură când îl văzu. Voia să împărtășească și altuia bucuria lui; îi povesti de norocul lui, de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mama e de neam domnesc. Este, cine poate spune altfel? Dar doamna Maria, noră-sa, cine e? Știu eu? Judecă și dumneata: taică-său, negustor de abale din Rusciuc. Și crezi că se pot răbda una pe alta, nora și soacra? Evlavioasa doamnă Maria nu poate păși cu pace în Mitropolia țării pentru că a ctitorit-o ruda soacră-sii, vodă Constantin Șerban Cârnul. Nu poate și nu poate. Atunci ctitorește ea, din bruma de bani ai lui vodă, o biserică, Biserica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Știu eu? Judecă și dumneata: taică-său, negustor de abale din Rusciuc. Și crezi că se pot răbda una pe alta, nora și soacra? Evlavioasa doamnă Maria nu poate păși cu pace în Mitropolia țării pentru că a ctitorit-o ruda soacră-sii, vodă Constantin Șerban Cârnul. Nu poate și nu poate. Atunci ctitorește ea, din bruma de bani ai lui vodă, o biserică, Biserica Doamnei. În fiecare duminică, vodă cu frații și cu maică-sa și cu tot alaiul merg la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cucernice să se întâlnească chiar în fața porților curții domnești. Și atunci vodă intră curtenitor alături de soața lui, care se uită grijulie în jur s o vadă toți, boieri și prostime, că ea, doamna, intră prima, lăsând-o la urmă pe soacră-sa. — Ei, n-o fi chiar așa, domnia ta. — Ba este chiar mai rău, că Șerban în tinerețe, eh, nu prea a fost sfânt. Și, după capul doamnei Maria, mama este vinovată de păcatele lui Șerban. Acum n-o iartă pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Slobozie în mahalaua Broștenilor să adune leuștean ca să frece ușorul casei. Jupâneasa Marica, torcând la lumina puțină a lumânărilor sau mai degrabă a vetrei cu jeratic, că deși ziua crescuse era tot frig și ea și fetele și mai ales soacră-sa Stanca nu se lăsau duse la culcare decât când toropeala le înmuia cu totul, se uită mustrător la fete: — Dacă s-a învoit taica să vă spună basme, nu se cuvine să răsăriți în vorbă. Da, da’ fără căpcăuni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lângă gaură... — Și? întrebară fetițele în cor. — O învăță mă-sa să-și pună un văl gros, nici maramă, nici ștergar, și să nu și-l dea jos până nu i-o pune vlădica pirostriile pe cap. Zis și făcut. Soacră-sa, mieroasă, că era moldoveancă, „hai Ruxăndiță, dăți matale vălul jos, că aici-i Moldova nu-i Stambul și nu trebuie să-ți ferești ochii ca la turci.” Dar Ruxandra, nu și nu, cică îi este rușine. La cununie tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atunci când tușa Anca vorbea de văduva lui Șerban Vodă spunându-i doamna Maria. O să fac eu toate treburile țării ca taica? Eh, Doamne ferește, cum o să pot face eu așa ceva... Când am intrat în neamul lor am lăsat-o tot pe soacră-mea, pe Stanca, să tragă ițele sau cel puțin așa i-am făcut pe toți să creadă. Aprigă femeie, dar a greșit tușa Ilinca - doamna Elina, cum îi spune Constantin. A greșit, și de asta știe doar ea, Marica. L-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
De fapt îi spuseseră așa încă înainte de asta, după steaua albă pe care o purta în frunte, semn că era pursânge englezesc, prăsilă din armăsarii aduși de naș Dinu. Cum s-a născut Ilinca, a apărut pe cer altă cometă. Soacră-mea Stanca era cu maica mare în drum spre Ierusalim, așa că nu a avut cine cobi, cum că ar fi cine știe ce semn rău. Era toamnă. Era și asta frumoasă, dar pâclele lui noiembrie și ploile n au lăsat-o să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Când terminăm cu zestrea Mariei, mă gândeam să mergem la mânăstire, la Dintr-un Lemn, să punem să urzească, iar noi să țesem la gherghef scoarțe oltenești, își spuse maica mare gândul între două înghițituri de cafea. — Cam greu, mamă soacră, răspunse doamna Marica, învăluind-o pe Stanca într-o privire grijulie. Aud că vodă - așa-i spunea doamna Marica bărbatului ei când vorbea despre el de față cu slugile - vrea să-i dea lui beizadea Radu isprăvnicia zugrăvirii mânăstirii de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oftă și, cu privirile în podea, îngăimă: — Cum să fie? Bălăceanului, om cuminte de altfel, i-a luat Dumnezeu mințile de cum s-a însurat cu nepoată mea Maria, fata răposatului Șerban, frate-meu. Credea că împăratul de la Viena și cu soacră-sa or să-l facă domn în Țara Românească. Vise... Mitropolitul nu mai moțăia, deschisese ochii mari a mirare, marele spătar Mihai ridicase capul surprins și el să audă vorbindu-se așa despre Șerban Vodă și neamul lui. — Ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care ne fuseseși nun s-a strămutat cu toate ale lui aci la noi lângă Bălașa, lumina ochilor săi. — Și aci a răposat, lăsându-i Bălașei toată averea... — Vorbești cu păcat, naș Dinule, pentru că socrul meu a lăsat testament pentru soacră-mea, pentru Bălașa și danii pentru ctitorii. — Iar averea Bălașei... sau și Bălașa a lăsat diată? — Bălașa încă nu a făcut sorocul și umblă vorba că mi-aș însuși ce nu este al meu. Toată averea din foaia Bălașei și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
subțire ca un lujer. Un boboc de floare minunată care s-a înălțat și s-a deschis în preajma mea, umplând cu râsul ei odăile Mogoșoaiei. Avea treisprezece ani când s-a însoțit cu mine și degeaba țigăncile mamii și ale soacrei mele o învățau cum să fie nevastă, ea le lăsa în voia lor și se așeza în foișor cu Alexăndria sau cu snoavele despre Chir, nepotul împăratului Midiilor. Citea, citea, silabisind cu glas tare și râdea, râdea în hohote. Odată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu se afle ce fac ei aici și la casele noastre. Jaful de pe lume. Despoaie odăile și pun totul în care. Câțiva turci și argați de-ai lui naș Dinu. Atât am reușit, să o scot pe Măriuța și pe soacră-mea, visterniceasa Maria, să le ducă cineva la Snagov. — Și Constantin? După câte înțeleg, nevastă-sa Anița era la Mogoșoaia cu Dinuț. — Păi atunci să vină popa, să plecăm la drum cum se cuvine. Domnitorul mazilit se îmbrăcase luxos ca și cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după plăceri, adorând toaleta, radiind de forță și de sănătate? Naturile puternice nu sunt create pentru a fi închise. Și apoi, cum să reziști rugăminților, lacrimilor unei solicitante atât de încântătoare, lacrimi anunțând furtuna, însoțite de mustrările tăioase ale unei soacre mai exigente decât fiica sa? Bolnavul, silit să se ridice, se târî secătuit de puteri la toate balurile, la toate seratele. Aproape că muri de această grea îndeletnicire; din fericire, postul veni să-i ofere ceva odihnă. Acest devotament ar
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]