1,992 matches
-
politică, dincolo de miza sexului, sunt foarte rare. Printre ele Elisabeta cea Mare a Angliei și Margaret Thatcher, ale căror funcții publice și politice sunt în afara sexualității lor! Însă femeile slabe, femeile-obiect își vor folosi sexualitatea pentru a fi la conducere social-politică. Există o relație profundă între sexul docil al unor femei și spiritul de autoritarism al mai marilor zilei. Dacă ești autoritar nu poți fi docil. Docilitatea sexului (adică sexul care se lasă sedus), compensează spiritul rigid și nesupus al unui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a fi în politică. Astfel sexul și politica sunt în complementaritate de relații. Pentru că sufletul și spiritul erau în Antichitate ceva vizibil, scânteietor, manifest, cotidian, fără a avea reprezentarea modernă de invizibile ale umanului, preocuparea de sine și o viață social-politică armonioasă erau imperative filosofice și morale ale fiecărui cetățean. Numai în acest fel s-a putut naște politica (politeia) interesată de sine și de sufletele celor guvernați. Politica s-a născut în perioada antică ca o formă de gestionare a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ea se află în punctul de întâlnire dintre sine, suflete și deciziile care le privesc pe acestea! Epoca modernă a dus la exact opusul ideii de politică: dispreț față de sine; dispreț față de sinele celorlalți; ignorarea preocupărilor spirituale și culturale; clivaj social-politic; sărăcire a generațiilor și îndoctrinare intelectualist-politică. Politica din ultimele două secole s-a dovedit o "antipolitică", adică o mașină distructivă a statului modern ce disprețuiește omul prin tratamentele pe care i le aplică, prin practicile impersonale și fără de viață ale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
87. În concepția istoricului american pouvoir-savoir e interpretat ca "sistem dominant" sau "ideologie dominantă", prezente în discursul "de stânga" al anilor '60. Foucault a vrut să spună cu totul altceva prin putere-cunoaștere. Și anume că toate acele lupte și adversități social-politice, diverse forțe sociale, care acționează imprevizibil, modificând balanța între două sau mai multe grupuri deja formate, creează, într-un mod transformant (pentru societate și cunoaștere), ansamblul putere-cunoaștere. Puterea- cunoaștere nu are o direcție prestabilită. Puterea-cunoaștere nu funcționează după principiul marxist
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
structurilor mafiote din cadrul universităților și din cadrul administrației politice ar fi bine să o înțelegem în complexitatea ei publică. Așa cum a precizat Freud, raporturile de putere exercitate ierarhic de la "superior" (universitarii, politicienii) la inferior (ceilalți) creează pentru cei din primul plasament social-politic o anume pulsiune psihică criminală, manifestată prin atacuri mârșave, care sunt constituite nu atât pe raporturi deschise de confruntări de forțe între actorii sociali, cât prin minciuni și calomnii 89. Sistemele de putere (civice și politice!) pot fi distruse în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Impotență a exercitării puterii, impotență a unei perspective asupra puterii. Puterea nu e scop, ci funcție! E dinamică, e mod de a fi în adevăr și e mod de a exercita dreptatea. Cunoașterea e putere în anumite condiții și condiționări social-politice și pentru anumite condiții de existență, diferite de cele anteriore, deși pare ceva hilar și paralel cu "lumea reală", ceva "defazat" în ochii masei de ignoranți "intelectuali". Așadar puterea-cunoaștere este rezultatul luptelor de idei și de programe social-politice, rezultatul a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și condiționări social-politice și pentru anumite condiții de existență, diferite de cele anteriore, deși pare ceva hilar și paralel cu "lumea reală", ceva "defazat" în ochii masei de ignoranți "intelectuali". Așadar puterea-cunoaștere este rezultatul luptelor de idei și de programe social-politice, rezultatul a două, trei generații de schimbări ideatice, tehnologice, științifice. Această paradigmă putere-cunoaștere se afirmă, cel mai vizibil și tonal, în cartea A supraveghea și a pedepsi: Nașterea închisorii (1975), dar numai din perspectiva tehnicilor de supraveghere și a posibilităților
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
proces difuz, circular, și imprevizibil al spiritului uman, că ea nu se exercită într-o singură direcție, de la elite la popor sau viceversa. Puterea reprezintă un proces circular, mutual și difuz, un proces imprevizibil prin care oamenii participă la viața social-politică. Autoritățile exercită putere doar acolo unde au un fond epistemic și moral. Această concepție despre putere nu înseamnă că factorii de intervenție politică nu încearcă să "colonizeze" puterea prin subordonarea puterilor și cunoașterilor civililor în scopurile lor. Acești factori politici
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
rămâne o vizibilitate deschisă prin reflecțiile lui Foucault, care, în esență, se întemeiază pe problematica kantiană: cum deținem sau posedăm... puterea? De altfel, este chiar invers. Nu noi deținem puterea, ci ea ne posedă pe noi spre acțiuni și fapte social-politice, spre... devenirea istoriei. Puterea este un drept pozitiv, un control asupra forței și al controlul însuși asupra forțelor exterioare, ceea ce conferă posibilitatea instituirii unui regim (social-politic). Privilegiile (acele drepturi sporite conferite de regimul social- politic anumitor oameni care s-au
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Nu noi deținem puterea, ci ea ne posedă pe noi spre acțiuni și fapte social-politice, spre... devenirea istoriei. Puterea este un drept pozitiv, un control asupra forței și al controlul însuși asupra forțelor exterioare, ceea ce conferă posibilitatea instituirii unui regim (social-politic). Privilegiile (acele drepturi sporite conferite de regimul social- politic anumitor oameni care s-au distins prin ceva remarcabil) primesc o conotație negativă și întrețin conflictul social modern în momentul în care sunt conferite, în mod arbitrar, unei clientele social-politice, fără
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
regim (social-politic). Privilegiile (acele drepturi sporite conferite de regimul social- politic anumitor oameni care s-au distins prin ceva remarcabil) primesc o conotație negativă și întrețin conflictul social modern în momentul în care sunt conferite, în mod arbitrar, unei clientele social-politice, fără nicio relevanță cu meritele acesteia. Printr-o distribuție partizană a privilegiilor, o putere politică arbitrară și partizană nu poate institui în societate decât un regim ticăloșit, arbitrar și partizan; o luptă a diverselor categorii socio-profesionale pentru... privilegii. Cu excepția lui
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
drept pozitiv, iar orice deviere de la acestea nu înseamnă altceva decât violențe, agresiuni, contra-puteri. Prin violență, puterea nu mai este putere ci o contra-putere; rezistența față de ea însăși, erodarea forței sale, absența controlului. Contra-puterea este pretutindeni unde se exercită represiune social-politică asupra libertăților și drepturilor garantate de către dreptul internațional și de documentele constituționale. Oricum puterea nu este în violență, nu este în agresiuni, nu este în brutalitatea fizică și nici în atacuri perfide prin intermediul cuvântului. Puterea-cunoaștere este forma instituțională a cunoașterii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
violență, nu este în agresiuni, nu este în brutalitatea fizică și nici în atacuri perfide prin intermediul cuvântului. Puterea-cunoaștere este forma instituțională a cunoașterii despre om și a discursurilor ce analizează existența acestuia și funcțiile lui într-un mecanism de control social-politic. Raporturile complexe ale puterii, despre care vorbea Foucault, se susțin prin raporturi, la fel de complexe, ale cunoașterii din cadrul instituțiilor moderne, iar orice câmp de cunoaștere implică unul al puterii social-politice. Cunoașterea modernă și funcționalitatea ei social-politică sunt precum niște săbii cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
analizează existența acestuia și funcțiile lui într-un mecanism de control social-politic. Raporturile complexe ale puterii, despre care vorbea Foucault, se susțin prin raporturi, la fel de complexe, ale cunoașterii din cadrul instituțiilor moderne, iar orice câmp de cunoaștere implică unul al puterii social-politice. Cunoașterea modernă și funcționalitatea ei social-politică sunt precum niște săbii cu două tăișuri sau ca o relație circulară, mutuală între cei care creează cunoaștere și cei care exercită putere prin intermediul ei. Prin cunoaștere poți tăia, dar la rândul tău poți
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
într-un mecanism de control social-politic. Raporturile complexe ale puterii, despre care vorbea Foucault, se susțin prin raporturi, la fel de complexe, ale cunoașterii din cadrul instituțiilor moderne, iar orice câmp de cunoaștere implică unul al puterii social-politice. Cunoașterea modernă și funcționalitatea ei social-politică sunt precum niște săbii cu două tăișuri sau ca o relație circulară, mutuală între cei care creează cunoaștere și cei care exercită putere prin intermediul ei. Prin cunoaștere poți tăia, dar la rândul tău poți fi tăiat de ea. Poți obține
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Nietzsche etc.) au contestat acțiunile înguste ale politicienilor, au fost mai degrabă alături de o sferă civică, decât de una politică. Cunoașterea și puterea modernă apropie intelectualii de politicieni. Puterea-cunoaștere nu este un obiect antropologic, ceva gata- făcut, ci un fenomen social-politic, constituit din "procesele și luptele ce o traversează" și "care determină formele și domeniile posibile ale cunoașterii"95. Foucault, însă, exagerează sau supralicitează funcția puterii-cunoaștere în societățile noastre, atunci când afirmă că aceasta determină formele și domeniile posibile ale cunoașterii. De ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
determină formele și domeniile posibile ale cunoașterii"95. Foucault, însă, exagerează sau supralicitează funcția puterii-cunoaștere în societățile noastre, atunci când afirmă că aceasta determină formele și domeniile posibile ale cunoașterii. De ce? Pentru că există cunoaștere în afara cunoașterii oficiale/oficializate. Pentru că acțiunea puterii (social-politice), de cele mai multe ori, nu atinge toate domeniile de cunoaștere autentică, de cunoaștere dezinteresată; domenii ce sunt prezente, la un moment dat, într-o societate, chiar dacă la periferia discursului oficial. Este doar o iluzie că întreaga cunoaștere a unei societăți se
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu atinge toate domeniile de cunoaștere autentică, de cunoaștere dezinteresată; domenii ce sunt prezente, la un moment dat, într-o societate, chiar dacă la periferia discursului oficial. Este doar o iluzie că întreaga cunoaștere a unei societăți se dezvoltă în raport cu puterea social-politică, iar orice posibilitate independentă de cunoaștere ar fi determinată de jocurile puterii-cunoaștere ale instituțiilor social-politice. Ceea ce pot face instituțiile este să se reformeze. Ar fi în folosul lor să se plaseze într-un spațiu social al neutralității în disputele dintre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un moment dat, într-o societate, chiar dacă la periferia discursului oficial. Este doar o iluzie că întreaga cunoaștere a unei societăți se dezvoltă în raport cu puterea social-politică, iar orice posibilitate independentă de cunoaștere ar fi determinată de jocurile puterii-cunoaștere ale instituțiilor social-politice. Ceea ce pot face instituțiile este să se reformeze. Ar fi în folosul lor să se plaseze într-un spațiu social al neutralității în disputele dintre doi sau mai mulți oameni. Ele nu pot fi pe principiul stalinist! elemente de represiune
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lui Foucault despre raporturile puterii-cunoaștere provine și din ipostaza sa de mare luptător, al doilea după Nietzsche, împotriva marelui mit occidental, cum numea gânditorul francez antinomia platoniciană cunoaștere-putere. Cu toate că societatea modernă este una politizată și docilă cunoașterilor disciplinate de către instituțiile social-politice, există multiple posibilități de a crea cunoaștere în afara puterii politice, iar multe forme și conținuturi de cunoaștere scapă acțiunii limitate a Politikului. Cunoașterea-putere este valabilă doar în cadrul instituțiilor și mecanismelor social-politice, unde este modelată de norme și directive corespunzătoare intereselor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
este una politizată și docilă cunoașterilor disciplinate de către instituțiile social-politice, există multiple posibilități de a crea cunoaștere în afara puterii politice, iar multe forme și conținuturi de cunoaștere scapă acțiunii limitate a Politikului. Cunoașterea-putere este valabilă doar în cadrul instituțiilor și mecanismelor social-politice, unde este modelată de norme și directive corespunzătoare intereselor unui grup uman dominant, și nu unei forme coextensive și echilibrate de guvernare ce vizează societatea în ansamblul ei. Deciziile factorilor din instituții nu se pot exercita în afara unor drepturi civice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
manifestă încă prin închidere, costrângere, normativizare, modelare sau prin forme stilizate de interdicții, cunoașterea dezinteresată se manifestă mai mult prin deschidere, exterioritate, relații, forme de acces, libertate de creație și de exprimare. Ceea ce eu numesc cunoaștere dezinteresată este dincolo de sofisticările social-politice ale unei cunoașteri impuse, este dincolo de ceea ce Foucault numea "formidabilul postulat" ("orice vizibil este enunțabil"). O cunoaștere deschisă ca o alternativă la cunoașterea-putere sau la cunoașterea oficială și acreditată cu adevărul. De cele mai multe ori, cunoașterea instituțională și aparatul discursiv de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ideea de putere politică. Însă în lumea (intelectuală) modernă acest lucru nu se întâmplă decât ca o utopie posibilă. Iluzia că "în spatele oricăror cunoașteri ceea ce se află în joc este o luptă de putere"98 ne conduce într-un joc social-politic al intrigii, unde orice cunoaștere ar avea în ea o luptă de putere, iar cunoașterile s-ar afla într-o competiție înverșunată pentru putere. Istoria se află în avangarda puterii... Dar nu toate cunoașterile dezvoltă putere. Numai acele cunoașteri de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istorico-politice. Dacă politica nu poate exista fără cunoaștere, fără un plan de acțiune, ceea ce implică apelul la cunoaștere, nu este valabilă și reciproca. Dimpotrivă, cunoașterea poate exista și chiar există dezinteresat fără politică, ca un univers-paralel cu lumea "de puteri" social-politice. Politikul intervine în cunoaștere; intervine în controlul cunoașterii, doar atunci când anumite cunoașteri le consideră eficiente, utile în strategiile și în luptele sale dintre cele mai abjecte și anti-civice sau doar atunci când alte cunoașteri i-ar "periclita" statutul și aparatul intelectual
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
coextensivă puterii, efectul ei primar! Este posibilă o putere dincolo de polaritatea pe care o implică, dincolo de rezistența la aceasta? Ar putea exista o putere ce nu se adresează rezistenței, ci convingerii, argumentelor raționale și formulate în acord cu o evidență (social-politică, istorică)? Astfel puterea își schimbă regimul de funcționare, transformându-se dintr-o bestie magnifică într-un om rațional, om care ne reprezintă sub masca raționalismului și a liberalizărilor moderne. Însă omul rațional poate deveni, prin condiții istorice, o bestie magnifică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]