3,862 matches
-
începînd din iunie 1940 rămîne singura țară liberă de pe Bătrînul Continent unde se pot refugia numeroși conducători socialiști provenind mai ales din țările Europei Centrale și Orientale (Polonia, Cehoslovacia), precum și, într-o mai mică măsură, din Italia. O parte din socialiștii italieni își găsesc, de asemenea, refugiu în Elveția, organizîndu-se într-o Federație Socialistă Italiană, puternic anticomunistă, aflată sub conducerea lui Ignazio Silone. În timpul anilor precedenți, socialiștii germani și austrieci au putut să se refugieze în Franța și în Marea Britanie, dar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Orientale (Polonia, Cehoslovacia), precum și, într-o mai mică măsură, din Italia. O parte din socialiștii italieni își găsesc, de asemenea, refugiu în Elveția, organizîndu-se într-o Federație Socialistă Italiană, puternic anticomunistă, aflată sub conducerea lui Ignazio Silone. În timpul anilor precedenți, socialiștii germani și austrieci au putut să se refugieze în Franța și în Marea Britanie, dar, evident, numai aceasta din urmă le-a putut asigura primirea începînd din 1940. Alegerile sînt mult mai importante pentru socialiști în țările lor de origine. Într-
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
lui Ignazio Silone. În timpul anilor precedenți, socialiștii germani și austrieci au putut să se refugieze în Franța și în Marea Britanie, dar, evident, numai aceasta din urmă le-a putut asigura primirea începînd din 1940. Alegerile sînt mult mai importante pentru socialiști în țările lor de origine. Într-un singur caz, în Danemarca, social-democrații rămîn la putere pînă în 1942, ducînd o politică de negociere, încercînd să protejeze populația împotriva ocupantului. Însă această orientare trebuie abandonată începînd din noiembrie 1942. Constrîns la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în Țările-de-Jos, unde o minoritate încearcă totuși pe o scurtă perioadă să ducă o existență legală pe lîngă ziarul "Het Volk"; experiența demonstrează rapid zădărnicia unei asemenea politici și imposibilitatea unei existențe organizate fără garanția puterii în funcțiune, ceea ce majoritatea socialiștilor olandezi refuză. La începutul războiului, iluzii analoge sînt de asemenea răspîndite în Belgia prin puternica personalitate a lui H. de Man care, la 28 iunie 1940 îndeamnă pe militanții din POB să "intre în cadrul unei mișcări de resurecție națională...", să
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
va fi destul de puternică pentru a submina privilegiile claselor avute și a înlocui șomajul prin muncă". Totuși, în ciuda personalității semnatarului său, acest Manifest nu suscită decît un număr limitat de ralieri, recunoscînd erorile comise de POB în anii precedenți; majoritatea socialiștilor belgieni precum și Tinerele Gărzi socialiste se angajează în lupta împotriva nazismului. Trebuie schimbată tactica și înlocuit fostul POB, desconsiderat de apelul președintelui său, din iunie 1940: la sfîrșitul aceluiași an se constituie, de asemenea, Mișcarea Socialistă Belgiană, transformată în 1942
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
1940: la sfîrșitul aceluiași an se constituie, de asemenea, Mișcarea Socialistă Belgiană, transformată în 1942 în Partidul Socialist Belgian* care, angajat în Rezistență, deja își face planuri de viitor. În Franța 4, tentativele de raliere la noua ordine, întreprinse de socialiști, vor merge cel mai departe. Cu multe nuanțe, numeroși socialiști vor colabora o perioadă cu regimul de la Vichy și vor gusta din plăcerile otrăvite ale Colaborării. Să-i amintim aici pe Adrien Marquet și Marcel Déat care, este adevărat, au
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Socialistă Belgiană, transformată în 1942 în Partidul Socialist Belgian* care, angajat în Rezistență, deja își face planuri de viitor. În Franța 4, tentativele de raliere la noua ordine, întreprinse de socialiști, vor merge cel mai departe. Cu multe nuanțe, numeroși socialiști vor colabora o perioadă cu regimul de la Vichy și vor gusta din plăcerile otrăvite ale Colaborării. Să-i amintim aici pe Adrien Marquet și Marcel Déat care, este adevărat, au rupt relațiile cu SFIO în 1933. Primul va fi ministru
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nu fără greutate, la scopul propus, adică la putere, aceasta întîmplîndu-se abia în martie 1944, cînd va deveni ministru al Muncii și Solidarității Naționale. Paul Faure, Charles Spinasse, Jean-Baptiste Séverac, Ludovic Zoretti, Paul Rives, Compère-Morel, majoritatea grupului parlamentar: tot atîția socialiști cunoscuți pe care pacifismul antebelic îi conduce la diverse tentative de înțelegere cu regimul de la Vichy, începînd cu 1940. Unii dintre ei au fost influențați de H. de Man, printre aceștia și Marcel Déat, fără îndoială cel mai cunoscut: ei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
împiedică să ofere, de asemenea, ajutor Rezistenței. Au existat și alte cazuri similare, la fel de complexe, dar mai puțin vizibile, iar pentru o bună parte din acestea, istoria încă se mai scrie. Este sigur însă că, într-o mare măsură, numeroși socialiști au dus o politică de expectativă, dacă nu de colaborare și de complezență față de Statul francez și chiar de ocupantul nazist. Toți vor plăti scump, o dată cu Eliberarea. Dacă ar fi, într-adevăr, inutil să minimalizăm criza trăită în acești tragici
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
rețea în Nord, face să apară în octombrie 1940 "L'Homme libre" și leagă contacte cu cei din Rezistența belgiană. În același timp, Christian Pineau începe să pună pe picioare mișcarea Libération-Nord cu ajutorul lui Robert Lacoste și a numeroși militanți socialiști și sindicaliști. Grupări se formează, de asemenea, la Lyon și la Toulouse, îndeosebi plecînd de la foștii militanți, provenind dintr-o dizidență a SFIO Partidul Socialist Muncitoresc și Țărănesc* care a avut o existență efemeră din 1938 pînă în 1940. Dacă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în 20.000 de exemplare. Totuși, această regrupare, încununată de succes, a socialismului italian reușește cu greu să țină piept Partidului Comunist Italian, mult mai bine instalat. Divergențele există între cele două organizații, în special în legătură cu viitoarea formă de guvernare, socialiștii pronunțîndu-se hotărît pentru Republică, în timp ce pentru comuniști această chestiune se află pe un plan secund. Alta este situația socialiștilor proveniți din țările Europei Centrale și Orientale: majoritatea refugiaților germani care și-au părăsit țara în 1933 au venit mai întîi
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
piept Partidului Comunist Italian, mult mai bine instalat. Divergențele există între cele două organizații, în special în legătură cu viitoarea formă de guvernare, socialiștii pronunțîndu-se hotărît pentru Republică, în timp ce pentru comuniști această chestiune se află pe un plan secund. Alta este situația socialiștilor proveniți din țările Europei Centrale și Orientale: majoritatea refugiaților germani care și-au părăsit țara în 1933 au venit mai întîi în Franța, dar situația acesteia din 1940 îi va constrînge să plece în Anglia, unde se vor structura în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
germani care și-au părăsit țara în 1933 au venit mai întîi în Franța, dar situația acesteia din 1940 îi va constrînge să plece în Anglia, unde se vor structura în mai multe grupări. Același lucru se întîmplă și cu socialiștii austrieci, de asemenea refugiați la Londra, și în Statele Unite. Totuși, grupări clandestine cu forțe limitate, expuse unei severe represiuni, există în aceste două țări, iar în cadrul luptei clandestine împotriva nazismului au loc un anumit număr de contacte și chiar de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
există în aceste două țări, iar în cadrul luptei clandestine împotriva nazismului au loc un anumit număr de contacte și chiar de acțiuni comune cu comuniștii: în octombrie 1943, reprezentanți ai tuturor forțelor Rezistenței din Austria constituie un Front în care socialiștii sînt foarte activi. Situația este la fel de dramatică și în Polonia, parțial ocupată de sovietici, care suprimă toate organizațiile socialiste, arestînd pe militanții acestora: astfel, cei doi conducători ai Ligii Poloneze, H. Ehrlich și V. Alter, refugiați în Europa Orientală în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în 1943. În ceea ce privește partea Poloniei ocupată de naziști, situația sa este mult mai gravă, în special, după cum se știe, pentru evrei. Militanții muncitori sau aparținînd pur și simplu unor organizații democratice sînt în mod nemilos prigoniți. În ciuda acestei duble represiuni, socialiștii, avînd circa 20.000 de membri, continuă lupta clandestină pe baza unui Program pentru populația poloneză, elaborat încă din 1941. Dimpotrivă, social-democrația cehoslovacă se află în plină criză după evenimentele de la München, între conducătorii săi mai vechi, adesea tentați de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
discuții. Problema este pusă în termeni diferiți în cazul Ungariei și României, cel puțin la începutul războiului, în măsura în care forțele comuniste au fost pînă atunci nesemnificative, contrar Bulgariei, unde Partidul Comunist a cunoscut o oarecare popularitate. În sfîrșit, în Iugoslavia, dacă socialiștii au putut să influențeze sindicatele, rolul politic al social-democrației a fost întotdeauna slab. În general, forțele socialismului sînt relativ limitate în Europa Centrală și Orientală; în Europa de Vest, cu toate dificultățile pe care le cunosc unele din partidele sale, secțiunile unei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
eliberatoare. În țările vecine, ei au cucerit poziții de forță mult diferite de acelea din 1933 cînd, doar în Cehoslovacia exista un partid comunist puternic. Tot acest proces ale cărui consecințe se vor vedea în anii 1945-1948 se desfășoară în detrimentul socialiștilor. Aceștia nu prezintă oare un handicap prin absența unei organizații internaționale? Trebuie să recunoaștem totuși că în timpul acestor patru ani, rolul ISM este mai redus dacă acest lucru este posibil decît în perioada Primului Război mondial. În iunie 1940, C.
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de război, nu vrea să facă nimic din ceea ce ar putea deranja această orientare și înțelege să-și impună ferm controlul asupra întregii activități socialiste străine. Conform cu cele spuse de Huysmans, orice discuție relativă la conduita de război întreprinsă de socialiștii străini a fost considerată drept o "gravă atingere adusă poziției de lider a Partidului Laburist". Singura concesie la care se ajunge, nu fără greutate, este crearea unui Comitet Consultativ Internațional pe care el îl prezidează. În schimb, Huysmans se află
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Laburiștilor, însărcinat cu probleme internaționale, William Gillies. În cadrul acestui comitet, cei doi oameni politici apără orientări divergente: în timp ce Huysmans dorește să mențină cu orice preț activitatea ISM, Gillies își concepe misiunea cu totul altfel. Este vorba despre a canaliza activitățile socialiștilor din exil în beneficiul politic al Partidului Laburist și de a face în așa fel încît aceștia din urmă să nu poată întreprinde nimic susceptibil de a îngrădi efortul de război britanic. Cei doi se înțeleg totuși asupra unui punct
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
al Partidului Laburist și de a face în așa fel încît aceștia din urmă să nu poată întreprinde nimic susceptibil de a îngrădi efortul de război britanic. Cei doi se înțeleg totuși asupra unui punct esențial: îndepărtarea de la convorbiri a "socialiștilor din țările dușmane", adică a germanilor și austriecilor, aflați în număr mare la Londra. Această discriminare percepută ca o insultă de către cei interesați se va resimți începînd cu mijlocul anului 1943, cînd orice relație oficială este întreruptă între Partidul Laburist
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
SPD și SPÖ. Acest simplu fapt indică limitele extreme ale internaționalismului socialist, dacă nu chiar dispariția sa de facto: în contextul războiului, sentimentele naționaliste sînt pe deplin dominante. Această stare de spirit i-a fost reproșată în 1945 de către anumiți socialiști germani lui Camille Huysmans pentru care acest ostracism "aproape de înțeles" din partea unui cetățean belgian era "inacceptabil" venind de la președintele ISM5. Această voință de control a întregii activități socialiste internaționale exprimată de Laburiști, această imposibilitate de menținere a unui internaționalism minimal
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Huysmans. Regăsim aici francezi (Louis Levy), austrieci (Oskar Pollak), polonezi, germani și membri ai stîngii laburiste precum Harold Laski. Însă această inițiativă necontrolată nu este pe placul Laburiștilor care decid să publice propriul lor buletin de informații internaționale, destinat numai socialiștilor din țările aliate. În aceste condiții, activitatea ziarului "International socialist forum" se încheie brusc, fiind complet marginalizat, rămînînd fără nici un rezultat. În sfîrșit, acest scurt tablou al vieții socialiste internaționale din timpul celui de-al Doilea Război mondial ar fi
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
brusc, fiind complet marginalizat, rămînînd fără nici un rezultat. În sfîrșit, acest scurt tablou al vieții socialiste internaționale din timpul celui de-al Doilea Război mondial ar fi incomplet dacă nu ar fi menționată și existența Grupului de la Stockholm. Compus din socialiști germani, suedezi și norvegieni, acesta vrea să "contribuie la reactivarea unei cooperări socialiste internaționale". El pledează pentru susținerea mișcării socialiste internaționale din țările învinse, în favoarea unei Internaționale cu adevărat europene, depășind chiar acest cadru geografic: viitoarea organizație trebuie să se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
înainte de sfîrșitul războiului, ei încep să acționeze. Între 3-5 mai 1945 are loc la Londra, la inițiativa acestora, o conferință în care sînt reprezentate partidele din Belgia, Franța, Italia, Islanda, Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Palestina, Spania, Polonia, Cehoslovacia, precum și Liga poloneză. Socialiștii germani și austrieci nu sînt însă invitați, fiind dați la o parte. Laburiștii au o mare greutate politică asupra acestei reuniuni în cursul căreia importante dezacorduri apar în legătură cu SFIO, în ceea ce privește finalitatea scopurilor propuse: în timp ce pentru francezi este vorba despre "definirea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ISM, căpătînd o semnificație diferită și mult mai actuală la sfîrșit de război și cu care toată lumea nu poate fi decît de acord, mai există încă divergențe asupra problemelor imediate: în timp ce Laburiștii, sprijiniți și de alte partide, în special de socialiștii polonezi, insistă asupra culpabilităților colective a poporului german, declarîndu-se partizani ai dezmembrării Germaniei și ai rectificării frontierelor sale, delegații SFIO sînt în mod vizibil mult mai moderați în condamnarea lor, pronunțîndu-se în favoarea creerii unei zone de securitate în Ruhr, Renania
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]