28,739 matches
-
câteva luni în armată, dăduse de veste că va veni într-o permisie, îmbrăcat la patru ace verzi, să moară cartierul, nu alta, dar, deși era parolist de felul lui, s-a întors în coșciug. Venise însoțit de vreo zece soldați, la ceas de noapte. Deși sosirea îi fusese secretoasă, cei de pe scara blocului se chiorau, care mai de care, de zor, de după perdele, ca să vadă cum urcă Ucu pe umeri de soldați la etajul al doilea. Pentru că nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întors în coșciug. Venise însoțit de vreo zece soldați, la ceas de noapte. Deși sosirea îi fusese secretoasă, cei de pe scara blocului se chiorau, care mai de care, de zor, de după perdele, ca să vadă cum urcă Ucu pe umeri de soldați la etajul al doilea. Pentru că nu mai aveam loc la fereastră, am ieșit pe scara blocului și, când am fost prins de urechi de un nene care era civil de tot, am explicat faptul că merg în fața blocului, după pisicuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
merg în fața blocului, după pisicuța noastră dragă rătăcită, ușernică rău, că tare mai mieuna, de nu putea dormi cartierul din cauza asta. Pe când tocmai îi explicam asta civilului care uitase mâna pe urechea mea, văd sicriul urcând la etaj, pe umerii soldaților și, pentru că urechea nu avea de gând să scape din menghină, unde nu m-am proptit o dată în bojoci și am strigat așa de tare Ucuuuuuu!!! încât toți vecinii au ieșit afară, pe casa scării, într-o clipită, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în care civilul lipit de urechea mea a devenit, brusc, mare iubitor de Z, începând să mă mângâie părintește pe creștet. Iar mama lui Ucu, ieșită și ea în prag, a început să strige disperată: "Criminalilor, mi-ați omorât băiatul!" Soldații au intrat cu Ucu în apartament, în vreme ce eu, ca și cum ar fi trebuit să preiau de la Ucu încă o parolă, i-am urmat, deși zâmbetul în draci al civilului îndrăgostit de mine îmi spunea imperativ că asta nu era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca și cum ar fi trebuit să preiau de la Ucu încă o parolă, i-am urmat, deși zâmbetul în draci al civilului îndrăgostit de mine îmi spunea imperativ că asta nu era cea mai bună decizie a vieții mele. Atunci când doi dintre soldați s-au așezat la cele două capete ale sicriului, în timp ce mama lui Ucu zicea, plângând în hohote, că trebuie să-l vadă, civilul cu zâmbetul de împrumut i-a spus că una ca asta nu se poate, ordin de la superiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai prost decât eram, și i-am spus omului că musai trebuie să-i suflu lui Ucu un secret pe care îl aștepta de mult, dar asta, știți cum e, numai între patru ochi, așa că ar face bine să ia soldații un pic pe loc repaus, la bucătărie, de pildă, până când eu îi voi șopti secretul. Dar civilul de ce, Dumnezeu, stăteau soldații sub porunca lui? nu și nu, că Ucu n-are chef de secrete, că trebuie să se odihnească, piciule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îl aștepta de mult, dar asta, știți cum e, numai între patru ochi, așa că ar face bine să ia soldații un pic pe loc repaus, la bucătărie, de pildă, până când eu îi voi șopti secretul. Dar civilul de ce, Dumnezeu, stăteau soldații sub porunca lui? nu și nu, că Ucu n-are chef de secrete, că trebuie să se odihnească, piciule drag chiar așa îmi spusese panarama de civil, piciule drag că este obosit, că numai oamenii mari și cu mintea întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
asta, unde nu a început să strige din nou, să bocească așa cum n-a mai auzit nicicând cartierul nostru, "Ucule, Ucule, copilul meu drag, te-au omorât criminalii! Și-acum, tot ei, nenorociții, nu mă lasă să te văd!" Un soldat mai mintos a găsit calea de a mă scoate din casă, rugându-mă frumos să-i fac rost de un pachet de țigări, pentru că am figură de copil isteț și este sigur că pot rezolva misia asta și la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru că am figură de copil isteț și este sigur că pot rezolva misia asta și la ceas de noapte. M-am dat dus fără tragere de inimă, dar, la întoarcere, trăgând delicat cu urechea la ce vorbeau aproape șoptit trei soldați ieșiți la aer, prin preajma blocului, am priceput că Ucu fusese ciuruit fără milă, "făcut piftie", zicea unul, aproape plângând, că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de gloanțe, neputincios, și n-o putea ajuta cu nimic pe mama lui care voia să-l vadă. Dimineață m-am sculat cu josu-n sus, eram pornit rău, și, când am bătut la ușa lui Ucu, a ieșit, întrebător, un soldat, care mi-a zis ceva în genul "colonelul a dat ordin să nu intre nimeni" și a rămas apoi mască, atunci când eu am zis că-mi bag picioarele în colonelul lui și m-am strecurat pe lângă, ajungând chiar în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ucu mâna la gură, ca să-i tacă tranca, așa de tare l-am mușcat de picior, încât a urlat de parcă l-ar fi călcat acceleratul. Noroc de colonel care, cu tact, ne-a făcut pe toți să ne calmăm, iar soldatul care mă păcălise seara, cu țigările, și-a mai încercat încă o dată norocul, încercând să mă scoată din apartament, nu înainte de a căpăta recompensa colonelului "liber o zi și-o noapte, dacă mă scapi de el" iar eu, intrând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
țigările, și-a mai încercat încă o dată norocul, încercând să mă scoată din apartament, nu înainte de a căpăta recompensa colonelului "liber o zi și-o noapte, dacă mă scapi de el" iar eu, intrând în jocul lor, am acceptat invitația soldatului, care mă ruga să-i arat orașul. Orașul i l-am arătat până la poarta doamnei Valy, care, curioasă, a vrut să afle ce și cum e cu Ucu, "vecinul nostru". Atunci am văzut că ochii soldatului, lipiți de doamna Valy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lor, am acceptat invitația soldatului, care mă ruga să-i arat orașul. Orașul i l-am arătat până la poarta doamnei Valy, care, curioasă, a vrut să afle ce și cum e cu Ucu, "vecinul nostru". Atunci am văzut că ochii soldatului, lipiți de doamna Valy, jucau ca două flăcări care n-aveau de gând să se stingă cu una cu două, și i-am spus că nu există nimeni mai nimerit pe lume decât prietenul meu soldat, ca să-i povestească toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vremea parolelor lui Ucu, și mi-am dat seama că rezolvasem dintr-un foc mai multe ecuații, cum începusem să pricep, la școală, că se numesc lucrurile complicate ale vieții. Fiecare în parte a ținut să-mi spună două secrete. Soldatul m-a rugat să nu suflu o vorbă despre nimic, doamna Valy mi-a mulțumit pentru ocazia de a afla adevărul despre Ucu și tot fiecare în parte a ținut să-mi strecoare în buzunar ceva bănet, răsplata doamnei Valy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
buzunar ceva bănet, răsplata doamnei Valy fiind, evident, mult mai consistentă decât a cătanei, care avea să-i mărturisească, se vede, multe de tot, căci abia a doua zi de dimineață, pe când Ucu se pregătea să plece definitiv de-acasă, soldatul și-a arătat fața, sub ploaia de "dumnezeii și bisericile mă-tii de dezertor, că nici atunci când e vorba de moarte, la o adică, nu uiți de curve", ploaie pe care colonelul a aruncat-o nemilos asupra sa, în vreme ce soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
soldatul și-a arătat fața, sub ploaia de "dumnezeii și bisericile mă-tii de dezertor, că nici atunci când e vorba de moarte, la o adică, nu uiți de curve", ploaie pe care colonelul a aruncat-o nemilos asupra sa, în vreme ce soldatul, pleoștit rău, părea că nu se sinchisește de acest potop, ba chiar a avut puterea să-mi facă și cu ochiul, dându-mi a-nțelege că doamna Valy a știut să-i aprecieze cum se cuvine mărturisirile complete. Străluceau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că nu se sinchisește de acest potop, ba chiar a avut puterea să-mi facă și cu ochiul, dându-mi a-nțelege că doamna Valy a știut să-i aprecieze cum se cuvine mărturisirile complete. Străluceau ca în filme căștile soldaților care-l purtau pe umeri pe Ucu, iar mașina în care l-au așezat tot din filme părea că e. Cu steagul pe piept l-au urcat pe Ucu în mașină, iar soldații, mai mulți, aveau acum și puști, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mărturisirile complete. Străluceau ca în filme căștile soldaților care-l purtau pe umeri pe Ucu, iar mașina în care l-au așezat tot din filme părea că e. Cu steagul pe piept l-au urcat pe Ucu în mașină, iar soldații, mai mulți, aveau acum și puști, ca la război, și n-ar fi mișcat din geană nici dacă i-ai fi atins cu ceară topită. Numai confidentul doamnei Valy părea mai puțin pus în priză, de obosit ce era. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
uitase cu drag mâna pe urechea mea, s-a repezit spre fanfară, care, deodată, a băgat la greu sunete de trombon grav și trompete jalnice, de nu se mai auzea nimic din toată spovedania-bocet a mamei... Și-atunci când, lângă groapă, soldații au slobozit în aer, în onoarea lui Ucu, mai multe gloanțe, mama lui Ucu n-a mai apucat să strige decât un singur "Nenorociților!", a căzut ca secerată, spre bucuria vizibilă a colonelului, care a dat ordin scurt ca "mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spital și să se bucure de toate îngrijirile". Iar eu am rămas ultimul lângă Ucu, după ce au aruncat tot pământul peste el și i-au așezat crucea la cap, dar nu i-am spus nimic despre Valy și amicul lui, soldatul mărturisitor, însă mi-am dat seama că Ucu s-a prins de fază, pentru că, la sfârșit, mi-a spus cam așa: "Asta e viața, piciule, prietenul meu e de milioane, Valy știe o mie și una de parole, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să dau colțul spre strada mea, mi-a ieșit în cale doamna Valy, m-a însoțit câțiva pași, m-a îmbrățișat pe furiș, în vreme ce îmi strecura iarăși ceva în buzunar. N-am putut rezista ispitei și am întrebat-o dacă soldatul s-a mărturisit bine. Doamna Valy mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane se mai înfiripă pe lume, s-a întristat brusc și, ținând lacrima în cumpănă, mi-a spus ca unui prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ucu, post-mortem, prin mine, stăpânul parolelor. Târziu, foarte târziu, când Ucu a putut fi dezgropat, lângă oasele lui plăpânde și aproape toate putrede, cutremurându-mă, am văzut și multe, multe gloanțe ruginite și mi-am adus aminte de spovedania acelui soldat, care zicea disperat că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un cadavru plin de gloanțe, pentru că eu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
23 August". Deodată, pe domnul acela tovarăș l-a apucat invidia, atunci când a văzut că un pici poate da niște răspunsuri atât de foarte bune, alt motiv pentru care s-a uitat înnegurat la doamna, a făcut stânga împrejur, ca soldații aceia care au venit la sărbătoarea cu steag și gloanțe trase în aer, a lui Ucu, și dus a fost. Iar doamna, subtilă și ea, știind că eu nu aveam niciodată nevoie de laude, nu mi-a mai zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu slujea ca vasal nici unui senior) era însă puternic infuzată de accente romantice: sedus de gesturi teatrale, scriitorul vroia, pur și simplu, să sfârșească în chip deopotrivă violent și memorabil. Astfel s-ar explica și discursul său de rămas-bun către soldați, pe care spera a-i convinge să inițieze o lovitură de stat (din fericire, militarii se mulțumeau să-l ironizeze pe orator). În scrierile sale, Mishima teoretizase și apărase o doctrină a extincției, pe care o numise "nihilism activ" și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că respect legea". Ceea ce, în cele din urmă, s-a și întâmplat. Epilog (aparent, fără nici o legătură cu cele înfățișate anterior): la scurtă vreme după bombardamentul atomic asupra orașului Nagasaki, genocid care a condus la capitularea necondiționată a Japoniei, entuziaștii soldați americani ajunși în zonă organizau, cu largul concurs al autorităților nipone, un concurs de frumusețe, intitulat "sugestiv" Miss Atomic Bomb. Fuji-san ga mieru... Este greu să exiști ca individ în Japonia. Haruki Murakami În Omul din castelul înalt, celebrul roman
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]