3,003 matches
-
întrebă Louise, cu chipul răvășit. - Se va vindeca. În cealaltă cameră, Rateau privea pânza, în întregime albă, în mijlocul căreia Jonas scrisese, cu litere foarte mici, doar un singur cuvânt, ce putea fi descifrat, dar care nu știai dacă trebuie citit solitar sau solidar. PIATRA CARE CREȘTE Mașina coti cu greu pe drumul de argilă clisoasă. Farurile luminară în noapte, de o parte a șoselei, apoi de cealaltă, două barăci de lemn acoperite cu tablă. Lângă cea de-a doua, pe dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
discutat prietenii lui Hariga asemenea teme, ar fi avut răbdare sau pasiune pentru astfel de controverse ? Autenticitatea portretului Simonettei ? Exagerat de circum specți, chiar asupra existenței înseși, cândva, a unui asemenea model ? Cosimo devenea cu anii tot mai extravagant, ursuz, solitar. Fericit să asculte răpăitul ploii, să primească descărcarea de ape a cerului „vertical, drept în creștet și pe umeri“. Îl îngrozeau, însă, fulgerele și tunetele, se ghemuia într-o manta, să nu le vadă și să nu le mai audă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încântător și excentric, cu un respect religios față de tot ceea ce producea natura „fie din fantezie, fie din întâmplare“, iubitor al animalelor și peisajelor aspre, accidentate. De obicei neatent în conversație, sărind de la una la alta. Bucuros de lungile sale plimbări solitare și de o „uluitoare cordialitate“. Povestitor colorat, îi făcea pe ascultători să se tăvălească de râs sau îi surprindea prin observații de o neobișnuită bruschețe... Dacă membrii grupului Hariga n-ar găsi printre ei nici unul care să-i semene, ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spaimele și așteptarea. Oasele se lungesc, palide baghete muzicale. Legănare confuză. Mă gândesc la Simonetta Vespucci, la trecutul fastuos, la Sia, la trecutul apropiat și tulbure, din care s-a născut monstrul prezent, al complicităților și disperării. Sunt iarăși copilul solitar, amuțit, sub mascarada celor vârstnici. Nu reușesc să opresc trecerea timpului sau să-l fac să curgă, în sfârșit, în favoarea mea, să sparg nesimțirea vârst nicilor. Tot mai subțiat, orbit, cu capul în pământ, împins de la spate. Oglinda restituie, ore
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
când el începea să facă parte din grup ! În bătaia luminii din fereastră, chipul ei se lungește. Batjocura sau doar o schimonosire dureroasă îi dislocă trăsăturile. Tensiu nea întinde fiecare fibră, ascuțind unghiurile, încrucișându-le ; hașură de riduri, rânjet. Beatitudine solitară, de parcă ar fi atins marginea lumii, a zilei, miezul sângeriu, de unde pornesc toate. Apogeul invizibil al zilei, marți, miercuri ; aceeași oră și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid prăbușite
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fiul nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte. Mâinile lungi până la genunchi ar caracteriza pe cei curajoși și cinstiți ? Părul crescut și zburlit ar fi semnul fricosului ? Solitar avid de comunicare și acord ? Apatic sau abrupt sau amețit în pustiul din jur și în bătălia cu sine, interceptând excesiv apelurile și replica celor de care nu se deosebește poate decât pentru că el încă își caută locul ? Inoportun și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
suc al stinsei sale viețe Gândiri de-o nobilă, naltă răscoală: Întoarcerea la fire și dreptate. Noi nu-l pricepem... o-ncercăm adese Dar n-o putem. Făcuți suntem După asemănarea-acelui mare Puternic egoist, carele singur Îmbrăcat în mărirea-i solitară Ridică-n cer înnourata-i frunte. În van voim a reintra, -n natură, În van voim a scutura din suflet Dorința de mărire și putere, Dorința de a fi ca el în lume: Unici, Și această dorință, {EminescuOpIV 89} Temeiu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și mii de nalte brațe Ducând peire - țări înmormîntează. Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie, care capăt n-are - Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă - ce simțiri o să ni-nspire - Indiferentă, solitară - mare! {EminescuOpIV 182} CUM OCEANU-NTĂRÎTAT... Cum oceanu-ntărîtat turbatu-i! Răcnind înnalță brațele-i spumate, De nori s-acață, -n bolta lumei bate Până furtuna-l reîmpinge-n patu-i. Sălbatecul! -Van fulgeri fricoșate Apără cerul... El încredințatu-i Că bolta cea albastră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe gânduri, deveni curând bigotă; Cum se-ntîmplă, din Phrinee deveni călugăriță. Limba-i îmblă, ascuțită ca la vechea-i protectriță - 240Poiata afurisește și ograda poliglottă. Și atunci găinăreasa de căderea-i se îndură: Despărți găinărimea cu viață immorală De chilia solitară a puicuței, ce își spală A trecutului păcate prin asceza cea obscură. Ea căta societatea părințelului Chirilă, A claponului lugubru cu humorul lui de bute; El iubește-n ea ideea frumuseței cei trecute, În matroana desflorită vede încă pe copilă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. ( El se urcă în luntre și îi dă drumul pe mare) Se-nsenină. S-aude glas de corn. REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor... în cârduri veniți genii șăgalnici Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie, Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie, Și zimbrii zânei Dochii, pe frunți cu stemă mare, 290Și voi, cai albi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Prin norii cei negri sburau spăriet, Mânați de gigantul cu barb-argintoasă, Ce vântul în două despică frumoasă. Văzîndu-l pe tânăr înnalță toiagul. O aspră privire i-aruncă moșneagul, Cumplit amenință, în arc se coboară 100Și piere în doma-i înalt solitară. Se-ntunecă iarăși, în fulger năzare Vedenii uimite palatul cel mare; Năzare bătrânul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când. O spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atîta l-am iubit, Dac-ai aflat în calea ta vr-un solitar din când în când, Care De-adîncul meu amor atâta de nemărginit Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când. Nu! Ai trecut din mâini în mâni prin toți acei oameni de rând, Tu, trupul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un tren pierdut.. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste revitalizări. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. Ia-ți întâi cârje, și după aceea schiuri. Într-un mare învins se zbuciumă atât misticul cât și belicosul. Resemnarea anulează atât certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii nici pom lăudat, dar nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și pentru valul de fum, direcția nu are nici o importanță. Admirația dar și invidia sunt bune pentru a menține talentul în starea de funcționare. Durerea este mută, bucuria - flecară. Kafka - un mesia pe dos, a strâmbat lumea și a plecat. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste relativizării. Nu te bucuri de milioanele muncite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de vești negrăite. În magazinul de șmecherii ai împroșcat din trompetă alergând amorțirile, Verdele Împărat era epuizat în vopsele iar aburul înjunghiat solitar, spre asfințit, l-ai împins către mine să am mâinile ocupate cu umbrele tale; ai reprogramat cronometrul și am clacat răsturnat în valuri... pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în două volume. M-am apucat în silă de Camus. Numele îmi trecuse pe la urechi în cenaclu, dar nu-mi spunea mare lucru. Am citit destul de distrat "Nuntă la Tipasa", apoi o povestire în care cineva trebuia să aleagă între solitar și solidar, alta în care unui ins prins de sălbatici i se umplea gura cu sare... Ultima și cea mai lungă povestire se numea "Căderea". Se petrecea la Amsterdam și evoca obsesiv canalele semicirculare și porumbeii acestui oraș cețos, care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
întreaga viață a fost un cicloid, pendulând între extreme: "Vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru"12. Frapa combinația de modestie și (hiper)conștiință a valorii sale: "Acest amestec straniu, de sfială și trufie, îl făcea susceptibil, iritabil, solitar. Toată atitudinea sa în societate, ca și în literatură părea a zice: "noli me tangere"13. Știa perfect cine este: "Eminescu nu este un vanitos mărunt, de felul celor care abundă în lumea literelor, are însă un sentiment înaintat despre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
unui copil, spiritul-corp are nevoie de timp pentru a se familiariza treptat cu lumile din jurul său - cea fizică, cea spirituală și alte lumi la care doar spiritul pur are acces liber. Zeci de ani de disciplină strictă și de practică solitară schimbă profund corpul și mintea acestor „astronauți cosmici”. Cei mai avansați pustnici reușesc chiar să trăiască din „vânt și rouă”, adică doar cu aer și apă, căci își iau vitalitatea numai din aceste două surse. În starea cea mai profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cel de-al doilea cartier roșu din Amsterdam, cu curve la-ndemână dacă ești prea leneș ca să traversezi Damrak-ul. Deși eu nu-s, așa că Îi fac repede vânt lui Bladesey și mă duc În explorare. Preacurvirea temeinică este o activitate solitară. Îi prea frig să port pantofi, mai ales din ăia care se pun ușor În picioare, da tresă te-nțolești când te duci la curve și nu ține să te lași agasat ca dracu de șireturile unor ghete mai Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iar ochii ăia mirați Îl fac să pară mai distrus ca oricând. Uite, hai să ieșim daci. Cu toții suntem puțin matoli. Hai să mergem pânla masoni, insist eu. Ne Împleticim afară În viscol, iar Inglis e deja departe, o siluetă solitară care merge anevoios prin zăpadă pe Leith Walh. — Haide mă Peter! țipă Gus. — Dă-l În măsa de poponar, zice Gillman. — Homo Împuțit! țipă Ray după el. — BĂIAT DE RAHAT CA O GAGICĂ! zbiară Gillman, punându-și mâinile În jurul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pentru că sunt considerate a fi purtătoare ale sufletelor (mai ales pentru adepții metempsihozei). În vechile mitologii, păsările sunt personaje importante (de exemplu, vulturul lui Zeus). Din această pricină sunt preferate în actul divinatoriu păsările puternice, de pradă, cele cu deprinderi solitare și carnivore. În spațiul românesc, cele mai cunoscute păsări cu valențe divinatorii rămân cucuveaua (cântecul ei în apropierea unei case este încă socotit un semn prevestitor de moarte), ciocănitoarea, corbul și cioara (mai ales în previziuni meteorologice). Cocoșul prevestește ceasul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
întâlnită mai ales pe șelful de gheață. Este de departe specia de focă cea mai bine reprezentată numeric de pe Glob (cu un efectiv estimat la peste 30 milioane indivizi - unele estimări urcă această cifră chiar la 75 milioane). Sunt animale solitare, în perioada împerecherii ele trăind în mici familii (și nu în colonii mari ca alte specii de foci). În ciuda numelui pe care îl poartă, se hrănește în proporție de 90% cu krill, crabii doar completând la nevoie dieta. Principalul dușman
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
greutate de până la 540kg, fiind al doilea mare prădător antractic, după balena ucigașă. Se hrănește cu pinguini, cu pui de focă mâncătoare de crabi, cu krill (în proporție de 40%), cu pești, calmari și diverse nevertebrate. Este tot o focă solitară, trăind doar în mici familii în perioada împerecherii, fiind atașată în special șelfului de gheață. Foca Ross (Ommatophoca rossii) este una dintre cele mai puțin cunoscute specii de foci, fiind în același timp cel mai mic reprezentant al pinipedelor antarctice
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
care se crează la nivelul segmentului abdominal al esofagului odată cu creșterea presiunii abdominale. Reglarea deglutiției Calea aferentă a reflexului de deglutiție este constituită din fibrele senzitive ale următorilor nervi micști: trigemen, glosofaringian și vag. Impulsurile sunt conduse la nivelul tractului solitar. La nivelul bulbului și a porțiunii inferioare a punții se găsesc neuronii motori care controlează deglutiția. Calea eferentă este reprezentată de fibrele motorii ale nervilor trigemen, facial, glosofaringian, vag și hipoglos. Prima porțiune a esofagului primește fibre eferente din nucleul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
Hz. Acești neuroni sunt cei care determină practic nivelul activității simpatice cu impact cardiovascular. Aria vasodilatatoare A1, situată anterolateral inferior în bulb, inhibă direct aria C1. Aria senzitivă A2, situată posterolateral în bulb și pontin inferior (în vecinătatea nucleului tractului solitar), trimite impulsuri de la nervii IX și X spre ariile C1 și A1. Aferențele spre centrii cardiovasculari bulbo-pontini provin de la periferie și de la structuri nervoase superioare. Hipotalamusul modulează centrii bulbo-pontini pentru integrare în răspunsuri mai complexe. Hipotalamusul posterolateral are efect excitator
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]