28,122 matches
-
dar cred că e foarte posibil să simpatizez cu ea considerând-o o eroare sau, cu alte cuvinte, să înțeleg ce vrea să spună această eroare. 2 Soția lui Jean Mouton. 3 Câțiva ani după aceea a fost arestat, împreună cu sora lui; ea a făcut cincisprezece ani de închisoare. El, trimis la Canal, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. în 1963 s-au exilat la Londra, unde am avut plăcerea să-i avem aproape de noi în cursul șederii noastre acolo. 4 Fiica
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
o notă apărută în săptămânalul ieșean "Era nouă": "Cu ocazia Concertului Eminescu, comitetul studențesc a pus în circulație o întreită edițiune fotografică a unui portret al regretatului poet, de pe când era în vârstă de 19 ani. Studenții au găsit la sora lui Eminescu un asemenea exemplar, de pe care pictorul Brand a desemnat figura în mărime naturală și apoi de pe acest portret s-au scos copiile fotografice. Deși lucrarea d-lui Brand este foarte exactă, totuși reproducerea artistică nu poate fi niciodată
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
editorii Șaraga fiind cu neputință" (foto. 5)9. Deci, Ion Scurtu cunoștea fotografia originală (cu vesta albă) prin intermediul volumului Scrisori către Cornelia Emilian și fiica sa Cornelia, editat de Frații Șaraga din Iași, unde portretul poetului este alături de acela al surorii sale, Henriette, dar nu comentează nici încadrarea portretului în medalionul oval și nici culoarea vestei, asortată cu haina, de la fotografia pe care o reproduce el în fruntea romanul Geniu pustiu. Revenind, amintim că fotografiile executate de Bernhard Brand 10, s-
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
Sorin Lavric În seara zilei de 16 septembrie 1955, o fetiță de 11 ani, pe nume Alexandra Noica, împreună cu fratele ei, Răzvan Noica, a cărui vîrstă era cu doi ani mai mare decît a surorii, și alături de mama lor, Wendy Noica, se vor urca în Gara de Nord din București în Orient Expressul ce mergea la Viena. De aici vor ajunge la Londra, lăsînd în urmă o țară care intrase pentru multe decenii sub teascul regimului comunist
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
care a locuit pe timpul domiciliului forțat - acestea sunt episoadele livrești cele mai pregnante din curprinsul cărții Alexandrei Noica-Wilson. Pozele de la sfîrșitul volumului, inedite pentru cititorul român, ne arată succesivele ipostaze ale vieții filozofului: la moșia din Chiriacu alături de Wendy, Adina (sora lui) și Grigore (fratele mai mare), la Sinaia alături de Mihail Polihroniade, și apoi cîteva fotografii făcute în cursul călătoriilor sale în Occident: lîngă fiul îmbrăcat în sutană de călugăr (fratele Rafail), apoi alături de Wendy și de Alexandra. În concluzie, cartea
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
adevăr, fiind împărțită nu în acte sau scene, ci în scurte părți aparent autonome, volumul reconstituie secvențial viața poetului, focalizând câte un moment sau câte un personaj dintre cei apropiați: Localul familial, Familia Popescu - Fiul - Cristian Popescu - Poet, Tatăl, Mama, Sora, Proces cu mătușa, Nașterea Poemului Popescu, Teatrul lui Popescu, Apocalipsa - dragostea lui, Spovedania unui îndrăcit, Ospiciul, Moartea lui din flori. în Filmul lui Popescu, rola cinematografică se derulează invers și complet, de la o moarte anticipată către o naștere universală, de
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
mătușa, Nașterea Poemului Popescu, Teatrul lui Popescu, Apocalipsa - dragostea lui, Spovedania unui îndrăcit, Ospiciul, Moartea lui din flori. în Filmul lui Popescu, rola cinematografică se derulează invers și complet, de la o moarte anticipată către o naștere universală, de factură burlescă: "SORA: La început, la televizor e beznă. Pâlpâie așa, doar o luminiță departe, undeva. O lumină ca de candelă la care se vede, parcă, sămânța lui Popescu. Da: suntem chiar sub pământ. Sămânța lui se dezvoltă și crește. Repede. Repede. Carnea
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
acolo, din raiu lui, de pe plai. Venind bătrân, încovoiat, cu părul și barba albe ca spuma laptelui. Ținând-o așa, din nuntă în nuntă.[...] MAMA: își lipește fața, pe dinăuntru, de geamul televizorului și rămâne așa, uitându-se în gol. SORA: Chipul lui nu se mai șterge de pe ecran. Nici ziua, nici noaptea." Odată cu Un tramvai numit Popescu, poetul Cristian Popescu reintră în circuitul literaturii contemporane. într-o altă formă, poezia lui se reinventează și se actualizează. Aflat abia la început
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
neomenie. Ce dificilă e această ultimă compoziție în banalul și în realismul unui "fapt divers" cu care ne înmărmurește Ion Fiscuteanu! îngeri triști nu mai există, iar ultimul dintre ei a murit. Totuși o ființă i-a fost aproape, o "soră" înger și ea, personaj-cheie, cheie neorealistă, jucat cu studiată simplitate și finețe în imperceptibile nuanțe, de minunata Luminița Gheorghiu... Filmul s-a sfârșit. Pe ecran se prelinge parcă la nesfârșit lunga distribuție, cu mulțumirile aferente, iar publicul belgian copleșit, rămâne
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
pe care l-am alcătuit în primul rând pentru ca, la începutul anilor '90 ai libertății noastre recâștigate și într-o țară liberă - Portugalia - să pot așeza pe copertă și tricolorul nostru alături de steagurile celorlalte țări, de astă dată cu adevărat "surori" - prin intermediul, așadar, al acestui Dicționar, am pătruns, către sfârșitul anului 2007, în lumea fascinantă și nebănuită a paremiologiei.
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
adevărul. Volumul Litere și filozofie este o antologie alcătuită din principalele eseuri pe care autorul le-a publicat în paginile Convorbirilor literare în ultimii ani. Volumul vine în prelungirea cărții Cu fața spre trecut (Editura Vergiliu, 2005), un fel de soră mai mare și voluminoasă a volumului de față. Ce conține acest nou volum ne spune chiar autorul în prefață: "În felul lor, și demersurile acestea, ca și cele din cartea precedentă, reprezintă, în principal, un protest față de așa de pretutindeni
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
fost delocalizate, lectorii naționali ai volumului sunt primii care cunosc identitatea reală a personajelor, prin investigațiile prefațatoarei - Monica Pillat, care și-a făcut o datorie din aducerea cărții la îndemâna lectorului nostru. Așadar, Pia Pillat era fiica marelui poet Ion Pillat, sora lui Dinu Pillat, familia Pillat, îndeaproape înrudită cu Brătienii, ea însăși de nobilă tradiție patriotică fusese tocmai deposedată de toate bunurile ei, de vechi și așezați moșieri, oameni de carte și bărbați politici. Moartea, în anul 1945, a poetului, îl
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
e împinsă în față: "Glicinele, pe care le culege de pe rețeaua gardului de sîrmă sau de pe zid sînt dulci prin definiție. Noi nu le-am gustat încă, dar numele lor ne spune că sînt dulci. Glicinele au gust de glicerină" (Sora Glyceria). Sau acest răsfăț al miresmelor angelice într-o joculară montură literară: "Parfumeria s-a umplut de îngeri. îngerii par fumul unui rug: parfumul unei rugăciuni în ger. îngerii au aripi pectinate, nestașnice ca niște branhii care transformă aeru-n parfum
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
adunat, - nu la congres, - strâns acolo, după niște firimituri. îmi place ce scrie pe ușile grele ale marilor lăcașuri. Așa, am stat aproape un ceas, citind ce scria pe Poarta germană, istorică, Luther... Dragi Păsări, (cuvânta Sfântul) Prea bunele noastre surori, "Dumnezeu vă ține în viață, fără ca voi să semănați și să secerați vreodată, El vă dă și izvoarele și pâraiele unde să vă potoliți setea, vă dă și coline și munți, în care vă adăpostiți și arbori înalți în care
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
grav bolnav de plămâni (și se va sfârși la scurtă vreme), dar cu o mare dorință de afirmare intelectuală, din ce în ce mai diminuată. Căsătorit cu mult mai tânăra Sophie, are mare pasiune pentru fiica lor Yvonne (numită simplu Ivona de către Vica Delcă). Sora Sophiei, Margot, stă și ea în casa profesorului Mironescu, până se devotează lui Sandu Geblescu, fără a se căsători cu el, fugit în străinătate în 1947, pentru că fusese implicat în regimul politic de până atunci. În preajma profesorului stă, ca un
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
într-un anumit fel, atunci el nu poate exista decît în același fel. De pildă, toți știm că stînga nu poate avea sens decît în raport cu dreapta, cu alte cuvinte că mîna stîngă e stîngă numai pentru c-o pun în raport cu sora ei geamănă, mîna dreaptă. Dacă acum îmi scot din minte noțiunea de dreapta, automat noțiunea de stînga își pierde înțelesul. Altfel spus, fiecare cuvînt își trage semnificația din relația complementară cu celălalt. În planul înțelegerii, unul fără altul nu poate
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
articolul Dincolo de osanale, dincoace de istericale) atinge subiectul cel mai arzător al lumii literare de astăzi: ecourile stîrnite de Orbitorul lui Cărtărescu, cu reacții variind de la ofrande encomiastice la respingeri bășcălioase și disprețuitoare. Ioana Pârvulescu, Mihai Iovănel, Sanda Cordoș, Simona Sora, Paul Cernat, Marius Chivu, Vladimir Tismăneanu, Lidia Bodea, Alex Ștefănescu, Cosmin Ciotloș și Ciprian Măceșaru se perindă cu toții în articolul lui Dan C. Mihăilescu, într-o suită sugestivă de nume ce-și rostesc pe rînd opiniile pe marginea romanului cărtărescian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
a fi mulțumit,/ Te scrutează atîtea priviri de sticlă,/ Atîtea capete de beton.// Știi exact ora Terrei,/ Cui să-i spui?/ Nici nu mai poți plînge.// Ești ultimul trecător prin ani/ Care mai simte gustul pîinii,/ Mireasma vîntului.// încîntarea este soră/ Cu vinul din Arcadia.// Pînă acum ai trecut/ de trei ori styxul,/ Iei drumul de la capăt/ De fiecare dată" (De la capăt). Sufletul e cuprins de vertij. Se instalează o halucinație pe materia civilizației care se-nchide în cerc vicios: Voi
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
ucideți metafora, zborul lăuntric,/ Suspinul crinului, cugetul stîncii.// Cu o singură corolă, jur,/ Primăvara poate porni" (Impuls). Ori: "Privighetoarea încearcă/ Să întemeieze clipa/ încă o dată,/ Tu stai rezemat de un paltin/ Și taci" (Imagine). Ori: " Mi se părea că ești soră/ Cu o mimoză știută numai de noi/ Din Grădina botanică" (Pe străzile Clujului). Uneori extazul e umbrit de o neliniște ce-i accentuează luminozitatea (Stare, Nehotărîre, Numai brazi etc.). încheiem citînd cîteva imagini detașabile: "Moartea crește în trupul meu/ Cum
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
-B. - Da, meniurile franțuzești. Când era Sfântul Dumitru, venea, probabil, la el un "cuisinier" francez care făcea grozăvii. Și bunica era o femeie foarte elegantă și ea, fata lui Nicolae Jipa, și era o originală, în felul ei. Celelalte două surori nu i-au semănat, au fost altfel, am să vă spun îndată despre ele. Atâta vreau să vă spun, ca să înțelegeți personalitatea ei. Când a împlinit optzeci de ani, și-a invitat doamnele, prietenele ei, era membră în consiliul de
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
un învățământ umanist și artistic. Z.D.-B. - Da. Este același pe care l-am făcut și eu ulterior, dar, bineînțeles, într-un chip mai modern. Pentru că atunci fetele se pregăteau pentru gospodărie. Noi ne pregăteam pentru cariere. A doua soră, draga mea tanti Zoe, era de-o smerenie, de-o blândețe, de-o bunătate și de-o credință rar întâlnite. A fost măritată cu un bărbat foarte bogat și casa lor a devenit casa mea de naștere, casa mea părintească
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
rar întâlnite. A fost măritată cu un bărbat foarte bogat și casa lor a devenit casa mea de naștere, casa mea părintească. T. S. - De ce? Z.D.-B. - Pentru că la bunica, în casa lor foarte frumoasă de pe Ionescu-Gion, de pe Columbelor, sora mai mare a lui tata se căsătorise și ea și era cu soțul acolo. Și fratele lui mai mic, colonelul Dumitrescu-Jipa, era tot acolo. Nu mai puteau intra încă doi locatari. Și atunci tanti Zoe a spus: eu nu am
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
aceea nu aș mai putea să intru. Cred că mi s-ar face rău. Aveam o grădină splendidă, în spatele casei. Acolo mi-am petrecut viața, până m-am căsătorit, la 29 de ani. T. S. - Să revenim la mătușa dvs., sora bunicii. Z.D.-B. - La tanti Zoe, draga de ea. A doua soră. Prima soră în ordinea nașterii. A treia era Elvira, nașa Elvirei, sora mea. Tanti Zoe, după moartea soțului ei, a trăit ca o sfântă. N-a scos
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
rău. Aveam o grădină splendidă, în spatele casei. Acolo mi-am petrecut viața, până m-am căsătorit, la 29 de ani. T. S. - Să revenim la mătușa dvs., sora bunicii. Z.D.-B. - La tanti Zoe, draga de ea. A doua soră. Prima soră în ordinea nașterii. A treia era Elvira, nașa Elvirei, sora mea. Tanti Zoe, după moartea soțului ei, a trăit ca o sfântă. N-a scos doliul până la moartea ei. A umblat în negru. Drumurile ei erau la biserică
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
o grădină splendidă, în spatele casei. Acolo mi-am petrecut viața, până m-am căsătorit, la 29 de ani. T. S. - Să revenim la mătușa dvs., sora bunicii. Z.D.-B. - La tanti Zoe, draga de ea. A doua soră. Prima soră în ordinea nașterii. A treia era Elvira, nașa Elvirei, sora mea. Tanti Zoe, după moartea soțului ei, a trăit ca o sfântă. N-a scos doliul până la moartea ei. A umblat în negru. Drumurile ei erau la biserică, unde se
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]