5,168 matches
-
al chemării la partea de bucurie finită, la partea de libertate a fiecăruia de a-și consuma bucuria sa, de a trăi cu ardoare, de a cânta. Vinul e viu și nu-i urâtor de bine dacă cel care îl soarbe nu amenință, nu dușmănește, nu se prăbușește în neant. Vinul cu aroma și gustul iubirii bate numai la poarta inimii prietenoase în care cântă dragostea și viața-i pasăre zburând. Dintre toate vinurile noastre, cele ce-s topite din metale
VINURILE „PRINCIPESA MARGARETA”, VINURILE POEZIEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371002_a_372331]
-
plantat în 2007, la Segarcea, în viile de la doar douăzeci și cinci de kilometri de Craiova. De culoarea aurului, ori rubinii sau purpurii închis, aceste vinuri cu miros de flori și gust subtil ierbaceu, pe lângă plăcerea ce-o fac acelora care le sorb și se înaripează în zbor de libertate și dragoste, ori se inundă de vis și poezie, au și un bun folos caritabil, deoarece o parte din câștigurile obținute prin vânzare se distribuie la FundațiaPrincipesaMargareta a României. Vinurile „Principesa Margareta”sunt
VINURILE „PRINCIPESA MARGARETA”, VINURILE POEZIEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371002_a_372331]
-
romanciera o dă la sfârștul capitolului al XVI-lea (în ordine, al V-lea - ultimul - capitol cu visele) și care sună așa: „Realitatea a făcut-o să înțeleagă că rătăcirile ei nocturne nu duc nicăieri. Mai mult decât atât, îi sorbeau ființa. Trebuia să se detașeze ??? Nu mai putea lăsa trecutul să-i înlănțuiscă prezentul și să-i zădărnicească viitorul. O să pășească înainte.“ Ultimul capitol - al XX - lea - al romanului ne-a prilejuit un comentariu pe care dorim să vi-l
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
vede de treburile ei, însă din timp în timp se mai hlizește într-o oglindă ovală agățată în spatele său și-și mai corectează machiajul țipător, spre deosebire de muncitor care intră gata machit. În fața ei, o ceașcă aburindă de cafea din care soarbe la răstimpuri egale,rostind de fiecare dată: ,,E delicioasă!’’ Afară de cei doi protagoniști, mai avem posibilitatea să auzim gândurile lor sub forma unor replici înregistrate pe bandă sau casetă, astfel că în anumite momente, deși se privesc în tăcere, de
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
grăsanul?... Fugi de aici că ăsta nu e bun de nimic. MUNCITORUL: De unde știi că nu e bun de nimic? SECRETARA: Treaba mea de unde știu. MUNCITORUL: Bine, atunci se poate? SECRETARA: Ce să se poată? MUNCITORUL (arătând spre ușă):...? SECRETARA (soarbe din cafea): ... MUNCITORUL: E delicioasă, nu alta. SECRETARA: Corect. MUNCITORUL: Se poate? SECRETARA: Nu, că e ocupat. MUNCITORUL: Cu cine? SECRETARA: E ditamai comisia: Și Stancu, și Pancu, și Dumitru, și Caramitru, și Nae, și Gaie, și Vlae, și e
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
mai de aproape și mai adevărat pe artiștii Traian și Valeria Ilea, mai cu seamă că întâlnim în persoanele lor doi cântăreți de muzică populară cu o conversație necrezut de caldă, naturală, omenoasă. Din ce plaiuri de patrie și-a sorbit sevele spiritului dovedite a fi aliajul primordial al zidirii unice pentru fiecare artist unit în aproape toate cazurile cu particularitățile locale ale așezării natale, Traian Ilea? Sunt născut pe 8 octombrie 1959, la poalele munților Apuseni, mai precis în satul
TRAIAN ŞI VALERIA ILEA. CONTRA CELOR CE COMBINĂ CÂNTECELE CU NIMICUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369892_a_371221]
-
2016 Toate Articolele Autorului M-am risipit mereu, dar nu regret nimic din ce am dat în dar, sau am pierdut în viață, atâta vreme cât, în universu-mi mic , mă bucur când respir o nouă dimineață. Mă-ncânt privind vrăjit imaculații zori, sorbindu-le-nsetat mirabila răcoare, de tinerețea lor se-mbată ai mei pori și propriu-mi sfârșit un început îmi pare. Nu pot pleca acum, mai am atâta rost, mai e rod necules, ce-nfrigurat așteaptă să nu mai rătăcesc prin locuri
M-AM RISIPIT MEREU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369957_a_371286]
-
cărările în vis vegheate, Cu glas de muză când trimiți în soapte Iubirea-n vis pe aripi fermecate. Când soarele mijește printre gene Să te găsesc în orice stropi de rouă, Parcă pierduți din ale nopții trene Să-i pot sorbi cu mâinile-amândouă. Referință Bibliografică: Iubire Nemuritoare / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1993, Anul VI, 15 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
IUBIRE NEMURITOARE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369982_a_371311]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > GLASUL LUMINII Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Din glasul tău de cer, eu sorb lumina Născută din ecoul de-nceput, Ce-a despărțit finitul și eternul, Când noaptea-n zi s-a prefăcut. M-ai adunat în palme din țărână Și-ai frământat încet plămada mea, Să mă asemăn cerului fără risipă, Prin focul
GLASUL LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369989_a_371318]
-
mocnit și durut, Astâmpără-mi dorul de noi, cutremură-mi ființa, Să curg albastru în infinit peste geamătu-ți mut. Să ne iubim cu patimă sub ploaia cea deasă, Să îți tremur în palme când tu prin mine colinzi, Să-ți sorb fiorii când pieptu-ți sânii mi-apasă, Cu pajiștea udă să tremur când tu mă cuprinzi. S-atingem cerul cu clocotul din valsul iubirii, Să curgem din extazuri astrale lacrimi fierbinți, Să ne-așezăm, storși de vlagă, pe pragul menirii Și
UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370051_a_371380]
-
Suflet la ofertă", pe care autoarea Angelina Nădejde le oferă celor dragi și prietenilor îndrăgostiți de universul poetic, în cartea cu „grămezi de suflet", scrise cu pana gândului înmuiată în călimara inimii, spre a rămâne în sertarele sufletului care le soarbe cu privirea, am avut revelația unui popas pe câmpul sentimentelor mele, identificându-mă în trăiri conceptuale ce duc la nașterea poeziei. Emoțiile cu care au fost scrise, vibrează în lectura trăirilor și simțirilor transpuse în pagină, stilistic și plastic printr-
MARIA FILIPOIU DESPRE POEZIA ANGELINEI NĂDEJDE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370031_a_371360]
-
fost zăpadă-n iarnă, dar astăzi m-ai topit Și-n lacrimi de iubire, tot azi ți-am înflorit, Îți strâng săruturi calde din fiecare ram Și mă îmbrac în șoapte, să simt cum mi te am. Esența primăverii o sorb de prin petale Și mângâierea ta mi-e rază de la soare, Parfumul mă îmbie să gust ca o nebună Roua ce o păstrezi, fermecător pe gură. Azi nu-ți sunt eu, cea rea sau poate bună Ci doar o simplă
PRIMA ZI DE PRIMĂVARĂ de ANA SOARE în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370073_a_371402]
-
ieșire, auzind totuși cum infirmierul-gardian de lângă ea care ne supraveghease tot timpul, un individ masiv făcut pentru astfel de profesie, îi spuse scurt să îl urmeze. Am părăsit închisoarea-spital, am tras puternic aer în piept, m-am uitat în sus sorbind din ochi seninul cerului, după care m-am urcat în mașină extrem de ușurat. Mădălina murise. Punct și de la capăt. *************************** Am luat hotărârea s-o iau pe centura orașului în care se afla penitenciarul-spital. Conduceam încet, relaxat. Femeia stătea pe marginea
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
izvorul ce curgea prin mine era o lacrimă ce izvora din tine. Să știe cei ce admirau în mine, viața că uneori eram doar lacrima ce-ți mângâia obrazul dimineața, și-apoi se strecura ușor pe buza ta ce o sorbea cu dor. Sau, poate am să scriu numai o poezie ce va rămâne veșnic... tânără și vie, în care noi vom fi nemuritori sădind etern în suflet emoții și fiori. Referință Bibliografică: NeMuritori / Ana Soare : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NEMURITORI de ANA SOARE în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370072_a_371401]
-
Lasă-mi liniștea să mă mângâie pe frunte, Ajută-mă să merg drept, peste-a vieții strâmbă punte. Usucă ploaia ochilor stinși, ce obrajii îi inundă Și-nvăluie-mi ființa c-o lumină caldă,nudă. Doamne, Din pocalul timpului-naripat din clepsidră, Am sorbit licoarea sorții, cu gust de aguridă. Ca un somnambul am pășit pe promontoriu... Prăbușindu-mă în mare...vis albastru, iluzoriu. Doamne, Aruncă-mi speranța să se-nfășoare de-a mea mână, Și scoate-mă din adâncul tulbure al întunericului... Spre
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]
-
pielița de fruct respiră rouă când se simt priviți dezmierd de buze hulpav mă înfrupt ce rai ți-s sânii ei mă amăgesc cerșind săruturi și priviri vorace blândețea mâinii când îi asupresc stârnește simțuri trupul să-ți îmbrace *** regăsire soarbe gura lăcomită sân cerșind-o de sub ie susură a bucurie adiere molcomită vorbe dulci spuse-ntr-o doară ars sub sărutări obrazul ochii-și potolesc necazul sub atingerea ușoară mi te dărui, cad veșminte șoaptele devin tăceri asupriți de mângâieri
IUBIREA (PARTEA A II-A) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370098_a_371427]
-
mine Dorințe vii. Și să nu-mi fie rece, Când vântul serii, în rafale, trece, Să mă-nvelești, iubitul meu, cu tine. Și-așa îmbrățișați să stăm, iubite, Precum îndrăgostiții din pictură Când, temători, săruturile-și fură Și-apoi își sorb privirile topite. În ploaia despletită și rebelă, Ne-ajunge, dragul meu, doar o umbrelă. Referință Bibliografică: ÎN PLOAIE / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Rîșnoveanu : Toate
ÎN PLOAIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370092_a_371421]
-
Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Purificare Când te privesc sunt răscolit de febre, erup și mă cutremur în extaz, se-nveselește brusc orice necaz, se luminează-adâncile-mi tenebre. Pătrund în codrii tăi sorbind răcoare și-ascult vrăjit al păsărilor cânt, mă culc în iarba-ți verde și mă-ncânt de susurul zglobiilor izvoare. Când glasul ți-l aud sângele-mi fierbe, ca-n tinerețe sar orice pârleaz și nopți la rând stau lângă
PURIFICARE DE-AR FI POSIBIL... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370104_a_371433]
-
Lary nu s-a putut cununa civil. De cununie religioasă nu aveau nevoie. Erau ei înșiși Zei care puteau binecuvânta popii, dacă aceștia ar merita. După o masă bună, nu tocmai românească ceea ce ar înseamnă ultra îmbelșugată, stăteau la taclale sorbind o cafeluță „melintaroma!” Aroma îndoielnică, sau cine știe ce altă cauză, o face pe Mary să exclame: - Mă doare capul ! - Ai numărat cumva găinile lui Năstase, sau ouăle lui? Mary își pune pe frunte un șervet muiat în apă. - Mă doare. Nu
MILENIUL 4 SĂNĂTATE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370236_a_371565]
-
aripi și zbor.” „Singurătatea poetului de cursă lungă”conturează destinul zbuciumat dar atât de sensibil al poetului: „stau pe o piatră de gând și ascult tăcerea din versuri.” Menirea poetului este: „Cale lungă, are poetul călcând pe lumina ce vine sorbind mierea cuvântului din țâța unei albine.” „Poeții nu mor niciodată,” „ci se-torc în cuvinte” și se așează la „Cina cea fără de taină” sau se refugează în „Gara poeților; „când prin noapte buzunărită de scaieți trece un tren de cuvinte
COMOARA DE PE PUNTEA VIEȚII, DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370307_a_371636]
-
Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când iubești Când iubești, alergi robit cu sufletul, șuvoi de raze în despletire spre ființa care în adânc răsare pân’ la zâmbet, pân’ la contopire. Când iubești, îi sorbi ființa prin atingere, privire, nesătulă apropiere, prin îmbrățișarea așteptată ca o sărbătoare, necesară mângâiere. Când iubești, săruți lumina, fiecare colț de gând, de piele, răsuflare, te avânți în labirint de treceri, înfrunți umbre, semne de întrebare, Când iubești, aștepți cât
CÂND IUBEŞTI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370335_a_371664]
-
au întors străbunii Într-o aprigă furtună, Au descins pe coama lumii, Oful lor ca să ni-l spună! Țara noastră-i cotropită De prea mulți ce vor s-o rupă, S-o mănânce ca pe-o pită, Și s-o soarbă ca pe supă. S-au făcut stăpâni aice Lupii lumii și hiene Ș-au venit ca s-o despice Și să-i toarne foc în vene Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună Pe cai negri ca tăciunii
IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370354_a_371683]
-
un cioc de cocor Desparte-mi în silabe cuvântul dor Spunându-i poetei că încă nu mor. Și smulge-mi din suflet acele candori Păstrate legate cu ațe și sfori De-mi lasă în rouă covorul de flori Să-și soarbă lumina în ceasul din zori! Nu-mi frânge apusul căzut în ogor, Ci lasă-mi sărutul să zboare ușor Să-ți mângâie trupul răstignit pe sol Pierdut în gândul înconjurat de stol Și lasă-mi în urmă în coșul cu
SĂ ARZI!... de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370359_a_371688]
-
odihnă pe pătură. Parcă nu mai aveam chef de pescuit. Mie mi se făcuse somn și tare m-aș fi strecurat în brațele lui Morfeu, așa cum eram întins comod pe pătură. Nu aceeași părere o avea și partenera mea, care sorbea tacticos dintr-un pahar de pepsi din lada frigorifică. - Ce zici, nu vrei să ne mutăm sub pini, o aud vorbind în șoaptă la urechea mea, în timp ce-și plimba alene degetele răsfirate prin părul meu. Poate este mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
15 mai 2015 Toate Articolele Autorului Când, regăsit, te retrăgeai spre soare, Mă perindam prin raze de mătase, Îmi porunceam să fiu cea iertătoare, Raționam cu adevăruri luminoase. Un crez divin, din timpuri, mă -nseta Și părăseam fântâni nepărăsite, Să sorb o miere-amară, ca a ta, Privire dulce, dar nedumerita. Îmi retrăgeam din ochi cei scăpărici, Și-i aruncăm cu tot cu cer-nainte, Să mă privești, ca pe un licurici, Ce-ți luminează-n zi, printre cuvinte. Cuvinte țări, din salbe și
CAND, REGASIT... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370388_a_371717]