9,106 matches
-
și o anumită abilitate practică -, ci mai ales mentală. „A dobândi yarragh înseamnă, la Van Morrison, să ai o percepție a cântecului ca lucru în sine, cu propriul creier, propria inimă, propriii plămâni, limbă și urechi. Cu propriile lui dorințe, spaime, voință și chiar idei." Căutarea acestui misterios instrument-sunet reprezintă, în viziunea lui Greil Marcus, particularitatea creației lui Van Morrison: „Muzica lui poate fi ascultată ca o încercare de a se supune yarragh-ei, ori de-a obliga-o să i se
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
de acest lucru și-l subliniază cu onestitate: „orice încercare de a sintetiza opera lui Morrison ar fi o fraudă." El adoptă criteriul momentelor magice, al „iluminărilor", al clipelor când sacrul izbucnește din profanul unei existențe în care amărăciunea, disprețul, spaima, beția au atins abisul, pentru a reveni de acolo cu o forță unică. Nimeni nu știe când se produce incandescența, nimeni nu știe cât va dura. Ca în cazul oricărui mare creator, imprevizibilul pare a fi principala combustie a creației
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
oferă Dumnezeu. Nu este vorba de a face o alegere între o tabără sau alta, ci de a păstra o neutralitate care revendică virtutea creștină cardinală: iubirea față de aproapele tău. Drumul parcurs până la acest adevăr desprins din Scripturi traversează spațiul spaimei, ezitării, chiar refuzului pentru fiecare călugăr în parte. Este una dintre temele principale ale filmului, redescoperirea sensului misiunii apostolice pentru fiecăre dintre ei și în final împăcarea cu ceea ce va urma. În cazul de față „turma” este alcătuită din membrii
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
pijamale. Nu mi-am imaginat când am venit în Israel că vom ajunge să trăim într-un război continuu", spune clujeanca. De când au început bombardamentele, oamenii sunt instruiți ce să facă în situații de alarmă, unde să se adăpostească, dar spaima îi împiedică să iasă din casă. Situația este una dramatică în condițiile în care fiica sa este bolnavă și, de teamă, nu pot merge la medic. "Azi trebuie să merg cu Maya la doctor, e puțin bolnavă și efectiv mi-
Cum trăiește o româncă stabilită în Israel teroarea bombardamentelor by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/57270_a_58595]
-
Sorin Lavric Pe oameni îi poți împărți după felul cum reacționează în fața neființei: cu spaima că-i va înghiți nimicul, cu bucuria că se vor cufunda în marele-i eter, cu preocuparea de a-i converti golul în ecuații sau cu atenția absorbită de nuanțele ei lexicale. Din prima categorie fac parte oamenii comuni, din
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
Gothenburg din Suedia și l-a pus la pământ. În ajutorul copilului au sărit mai mulți oameni de pe stradă, care s-au chinuit timp de 20 de secunde să ia câinele de pe micuț. Imaginile tulburătoare, în care copilul țipă de spaimă, au fost surpinse de un trecător. Din fericire victima nu a suferit răni grave. La noi, stăpânul unui rottweiler, care a mușcat un copil de cap în anul 2009, a fost condamnat la 6 luni de închisoare cu executare. Copilul
Un rottweiler s-a năpustit asupra unui copil în Suedia - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/57451_a_58776]
-
clopoței... Bătaia răsună din ce în ce mai poruncitoare... Cei dinăuntru încropesc un fel de apărare. Dar nimic nu poate rezista năvalei. Cei de-afară sunt gata-gata să răzbească. Și răzbesc... Pitită sub masă, mireasa privește speriată scena, știind ce o așteaptă. Tremură de spaimă sau de plăcere, cu ochii ațintiți spre ușă, cu nasul ei cârn scos în afară și cu groaza simulată a răpirii; cu părul pieptănat țeapăn în sus, strâns într-un coc strălucitor de perle și rubine —, giuvaeruri, care, foarte ciudat
Mireasa răpită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6216_a_7541]
-
și de tunele subterane... Nici nu-ți vine să crezi; noi, care, rostind cele patru silabe, ca patru caicuri plutind în Bosfor, intram în cadența mirifică a poeziei lui Ion Barbu... Cele două imperii transformaseră insula într-un loc al spaimei, ajuns din nou un coș cu flori, și într-un cuib primitor, cu șerbet, sarailii, halva... casele fiind reconstruite după secole de distrugeri din cărămizile și fortificațiile lui Baiazid Fulgerul și Eugeniu de Savoia... I-a fost dat acestui nevinovat
Insula scufundată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6035_a_7360]
-
Cosmin Ciotloș Lepădându-mi spaimele umilința sacul/ de antrenament și țigara/ Ca să-mi fie ușor/ Alegându-mi pe fiecare firmă 77 o singură literă/ Ca să-mi fie mai lesne ca să fie mai bine/ și la mine în țară// Capturând un D de la Magazinul de Discuri
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
fi evitată, precum și în vederea îmbunătățirii calității vieții sau a potențialului socio-economic al persoanelor afectate. Paula Iacob a comentat acest subiect la DC News Live. "Din păcate, în România glasul oamenilor nu este auzit. Ceea ce îmi spuneți acum îmi trezește o spaimă pentru că îmi arată cât de urât poate să fie sufletul nostru omenesc. Există oameni care nu au nici speranța unui tratament. Totuși, dacă se încearcă ceva, tu... stat... nu îmi dai ce am dreptul? Dacă ar fi vreo directivă europeană
Bolile rare, un pericol în România. Paula Iacob: Aceste lucruri îmi trezesc o spaimă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61916_a_63241]
-
străfulgerările de inspirație și temerile, ci până și invaliditățile „Aveam tot felul de suferințe - boli de inimă, dureri de șale, ticuri nervoase. Aveam cea mai monstruoasă durere de cap din lume. Ne afectau schimbările de vreme, modificările de dispoziție și spaimele nevindecate din liceu." Nu este însă decât un reușit truc stilistic. Grupul e într-adevăr uniformizat prin natura muncii: proiectele publicitare se realizează cu contribuția tuturor, ideile creatoare fiind vărsate într-un recipient comun în care se frământă și se
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
ceremonia del porno, scris în colaborare cu Javier Montes (XXXV Premio Anagrama de Ensayo, Barcelona, Anagrama). Recent i s-a publicat ultimul roman, Las manos pequeñas, foarte bine primit de critică. Lipsa comunicării, vina, teama de a relaționa cu ceilalți, spaima de a fi respins de persoana iubită, obsesia de a fi puternic, incapacitatea de a ierta sunt principalele teme ale celor patru nouvelles care alcătuiesc La recta intención (Buna intenție), adevărate parabole ale modernității, pe fundalul căreia mijește inevitabila tragedie
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
portret al unui copil plângând, muză fiindu-i propriul fiu. Pentru a-și aduce fiul în starea dorită de artist, acesta folosea chibritele pe care le aprindea în fața lui pentru a-l speria. După mai multe zile de chin și spaimă, copilul i-ar fi strigat tatălui “Tu să arzi”. Vorbele copilului au căzut ca un blestem. În doar două săptămâni băiatul a murit de pneumonie, iar în scurt timp Giovanni Bragolina a ars de viu în propria casă. Pictura a
Blestemul picturii care aduce moartea. Ce au decis autoritățile () [Corola-journal/Journalistic/62667_a_63992]
-
Ion Voicu, ionvoicu Un mesaj alarmant pentru locuitorii blocurilor reabilitate termic a început să circule pe internet. După repetatele ”prognoze” a la Mărmureanu despre un cutremur care se apropie, astfel de știri induc panică. Noua spaimă este generată de plăcile de beton turnate peste izolația termică, pe acoperișul blocurilor reabilitate. Stratul de nisip și pietriș este înlocuit cu un strat termoizolant, pe care se toarnă o șapă de beton, pentru a permite așezarea hidroizolației. Procesul ar
Risc devastator în blocurile reabilitate termic, la un cutremur ca în 1977 by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/62777_a_64102]
-
adevărată. Aparține unei doamne cu care personajul nostru a fost foarte bun prieten. Mărturia în cauză se află, prin urmare, dincolo de orice suspiciune a lipsei de autenticitate. Bărbatul misterios trimite după manuscris, iar apoi citește, în fața unei audiențe înmărmurite de spaimă (audiență care nici nu mai apare, pentru „comentarii", în final!) o confesiune ce-ți îngheață sîngele în vene. Naratoarea (de douăzeci de ani, la momentul întîmplărilor) vine la Londra pentru a se recupera după o nevroză -iată, totuși, un detaliu
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
mine un palat - muzeu, pe care l-am vizitat de prea multe ori ca să mă mai intereseze... Bucureștiul, pe lângă el, e un „bazar sentimental". Pe ăsta, nebun și ros de belele, îl iubesc infinit mai mult, dacă nu ar fi spaima de cutremur. La Berlin mă cuprinde o dulce „nostalgie", când văd trecând pe aleile castelului Charlottenburg o pereche de vreo 80 de ani, îmbrăcați elegant, la costum, el cu baston, ea cu pălărie, și deodată parcă sunt o fetiță de
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
Am putea invoca o genă fatalistă a „spațiului mioritic", ca și o resemnare creștinească, un reflex de duhovnicească expiere. Dar nu putem a nu desluși aici și un efect al terorii care încerca ași spăla urmele de sînge spălînd creierele. Spaima face casă bună cu tăcerea, pericolului i se poate face față mai lesne printr-o eschivă. Chiar dacă n-au lăsat semne pe trupuri, chinurile îndurate de victimele triumfalei „victorii a socialismului la sate", au lăsat urme psihice de neșters. O
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
noi și noi imagini ale prezentului. De la un timp, curgerea lor necontenită a ajuns să stârnească mai mult lehamitea decât interesul spectatorilor. Îmbătrânită, pierzându-și farmecele, Pythia e dezgustată de ceea ce socotește drept mereu aceleași porcării. Marcos se uită cu spaimă la aceste imagini fără sens care sunt înghițite de alte imagini fără sens. De când privește fix ecranul, Oedip a descoperit doar că sunt cu toții niște criminali. Ignorată de cei din jur, Pythia caută să atragă atenția cu o nouă prevestire
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
vîrît în mașină, încadrarea prevedea altfel pedepse mult mai mari, încă de cînd ieșise din acea sală de pe Negru Vodă nr. 3, nu se putuse gîndi la altceva decît la locul în care avea să-și execute munca silnică, iar spaima lui cea mare era că urma să fie dus la minerit, în niște găuri ascunse-n munți, acolo unde aveau să-i fie ascunse apoi și osemintele. Lunile de așteptare, mai întîi în celula din Uranus, unde-l vîrîseră din
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
oblică, aseptică ar putea face versurile acestea mai bune, mai sfâșietoare, decât le lasă să fie adevărul adevărat? „când afli, aproape din leagăn,/ că fericirea e egală cu păcatul// și când până la douăzeci de ani/ ți se tot spune asta,// spaima de fericire se instaurează/ definitiv, mână-n mână/ cu spaima de păcat.// din clipa aceea greșești tot mai des./ nu că ai vrea să fii mai fericit,/ ci pentru că, străduindu-te să devii mai puțin fericit,/ devii tot mai păcătos
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
sfâșietoare, decât le lasă să fie adevărul adevărat? „când afli, aproape din leagăn,/ că fericirea e egală cu păcatul// și când până la douăzeci de ani/ ți se tot spune asta,// spaima de fericire se instaurează/ definitiv, mână-n mână/ cu spaima de păcat.// din clipa aceea greșești tot mai des./ nu că ai vrea să fii mai fericit,/ ci pentru că, străduindu-te să devii mai puțin fericit,/ devii tot mai păcătos.// e drept însă, acest păcat care te face/ de la zi
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
Exerciții Spirituale a Încarnării din Chimba, al cărei paznic și creator este, de fapt, Humberto (alias Mutulică) devine nu numai centru al lumii, ci o imitație în mic a ei, un univers al monstruozității și disperării, al celor mai mari spaime și obsesii ale ființei umane. Un roman-puzzle cu greutate, „pradă” bună pentru cititorii care se mai bucură încă atunci când recunosc o punere în abis surprinzătoare, când într-o frază lungă de o pagină sunt nevoiți să-l urmărească pe naratorul
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
frici, care ne hrănesc simțurile închistate. Nu contemplăm nici măcar poveștile altora care, aflați și ei în cușca lor, au curajul de a-și asuma viețuirea: „Fiecare stă ghemuit/ lângă povestea lui/ ca lângă/ un adăpost sigur/ - aici ne-am născut -/ spaima ne aduce merinde și apă./ dincolo,/ în povestea gladiatorului,/ au dat drumul la lei”. Repetabilul și banalitatea sunt acordurile pe care ne înșirăm zilele, mereu egali cu noi înșine în autosuficiență: „Trăim în paradisul aparențelor:/ suntem/ ceea ce credem/ că suntem
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
Caragiale; conotațiile au rămas, însă, neatinse: eseul despre lumea lui Caragiale tatăl este, în fapt, un eseu despre lumea noastră, care afirmă mistificarea ca mod esențial al trăitului; mistificarea prin vorbă, printr-o mare și neîncetată trăncăneală care să ascundă spaimele, teroarea vidului moral. Fugim, asemeni personajelor lui Caragiale, de vidul din noi înșine pentru a ne regăsi - neschimbați! - în vidul din vorbele care par a spune totul necomunicând, în fapt, nimic: a vorbi fără a comunica, aceasta este drama personajului
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
confortul patului lui Procust, cult al uniformizării, compromitere, viciere, instalarea autorității fără putința de a o contesta), lipsa intimității -iată caracteristicile unei lumi care e a noastră, imbecilizată de frică, vorbind la nesfârșit pentru a nu comunica nimic, stăpânită de spaima care e „dimensiunea sa permanentă”, locuită de un om care e purtătorul haosului: „Se trăiește continuu sub amenințarea unei primejdii cu mii de chipuri; se trăiește în alarmă și în nesiguranță, cu ochii-n patru și cu inima gata să
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]