3,853 matches
-
să iasă afară, să se bată. În curte, după ce i-au turnat o găleată cu apă de râu în cap, Short este o priveliște jalnică, are privirea lăptoasă, fără direcție, pielea lui pare un câmp de bătaie alcătuit din vene sparte și mușcături de insecte. Este tânăr, nu cu mult mai mare ca Jonathan, dar băutura și frigurile l-au ruinat complet. Se uită la grupul de antropologi și un zâmbet îi înflorește gura cu dinții negri și murdari. — Isuse! zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Biroul guvernamental Al Maiestatii sale de la Oil Coast 287. ref. la 114.Cu regret vă informam că membrii expediției Chapel se crede c-au fost ucisi de Fotse. Poliția va actiona. Va rugam comunicati alte aranjamente. Un ceas de buzunar spart este împăturit cu grija in foiță de hârtie și trimis lui miss A. Chapel, ambasada engleză Paris; în momentul în care ajunge, distruge bucuria anunțul logodnei ei cu noul nabab de Fatehpur, pe care l-a cunoscut la o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ură, multa vină rămase sunt în urma ta. O clipă lină și duioasă pășește azi în viața ta, Dar chin, și urlete, și jale rămase sunt în urma ta. Gânduri senine, fără moarte, le ai în zbor în fața ta; Iluzii în baloane sparte rămase sunt în urma ta. Și fluturi ce dansează vals tu ai ades în fața ta; La mine lacrimi pe obraz rămase sunt în urma ta. Un soare blând și stele coapte le ai pe veci în fața ta; Furtuni și lacrimă în noapte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de tot ce-nsemn, la acest subjug de clipe moarte și-n bătaia focului când gem, să mă ngenunchezi, străinătate! Poți să-mi spânzuri tălpile uscate de păcatul nevăzutei lumi, până la apusuri blestemate, unde nici un gând nu mai sugrumi. Printre oaze sparte de-ntunerici, să mă cauți și să nu mă știi, ca un val de umbre-ntre biserici, să gonești prin scrum de stări pustii. Poți să mă condamni la Adevăr și să-ți duci minciuna mai departe. Că din tot ce-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-n iureșul ce stă să vină în ropote de ape sau cu pași stingheri Și ochii plini cu lacrimi de rășină Iar glasuri goale vântul mi le poartă Ca un ecou venind din două strune Și-apune ispitit în taina spartă Și în priviri arzând ca un tăciune Tot vin glasuri din noaptea de departe Glasuri goale, mai goale decât stele Și mă pătrund gândurile sparte Ce mă adorm cu liniștea din ele Destin Uitat de soartă cu sufletul cuprins De
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mi le poartă Ca un ecou venind din două strune Și-apune ispitit în taina spartă Și în priviri arzând ca un tăciune Tot vin glasuri din noaptea de departe Glasuri goale, mai goale decât stele Și mă pătrund gândurile sparte Ce mă adorm cu liniștea din ele Destin Uitat de soartă cu sufletul cuprins De agonia viselor fugare în lumea largă destinul mi s-a stins Pe pânzele durerilor amare Și-n ploi nocturne la margine de gând Un zvon
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din vinul de orez ca să-mi pot da seama ce gust are. Muzicienii își acordau instrumentele. La început, sunetul era ciudat și sumbru, ca o jelanie. Apoi s-a transformat în zgomotul făcut de un cal care este bătut. Apoi, sparte și gâtuite, notele sunau precum vântul șuierând prin câmpiile mongole. Opera începu. Actorii intrară îmbrăcați în rochii de femeie cu modele florale alb cu albastru. Muzicienii își loveau tuburile de bambus cu bețele, în timp ce actorii cântau și se loveau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de repede am putut, ca să le împiedicăm să zboare. Ne-am luptat cinci zile și cinci nopți și am reușit să salvăm jumătate din recoltă. Când tata a declarat victoria, era de-acum acoperit de insecte și de carapacele lor sparte. Până și din buzunare i-am scos lăcuste. Împăratul Hsien Feng m-a ascultat cu fascinație. Mi-a spus că și-l putea închipui pe tatăl meu și că și-ar fi dorit să-l fi cunoscut. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mâncare cu lingura dintr-un castron cu supă din sânge de căprioară. Are cu siguranță un gust groaznic, căci Majestatea Sa are o expresie care-mi amintește de un copil ale cărui degete s-au tăiat în cioburile unui pahar spart. Supa îi picură din gură. Nici nu încep bine să-i citesc ciorna, că aud vocea eunucului-șef Shim: — Bună dimineața, Înălțimea Voastră. Su Shun este aici. — Majestatea Sa este aici? se aude glasul lui Su Shun. Chestiunea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
domnul Timofte să țină ore de franceză cu mine. Învățătorul cunoștea nu numai franceză și germană, ci o mulțime de alte lucruri, de pildă, filozofie. Amic cu Bachus, pensionarul era plin de înțelepciune ca un butoi. Umbla c-o pălărie spartă și își călca încălțămintea pe ștaif. Urzeala roasă a pantalonilor de velur era băgată în niște ciorapi vrîstați. Mă luase în primire nu ca pe unul ce trebuia îndopat cu franțuzească, ci mai degrabă ca un auditor al filosofiilor sale
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung niște bețivi pentru care doar rachiul mai e bucurie. Se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung niște bețivi pentru care doar rachiul mai e bucurie. Se năpustesc cu pumnii în balabuste, după care le fac copii, să aibă cine călări alte găleți sparte. Ai dreptate mata să-ți aperi felul în care trăiești. Are și feciorul meu dreptate. Stînd față în față, n-avem încotro: trebuie să ne zmulgem ciozvîrta unul de la altul. De asta l-ai aflat pe Aizic al meu în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înseamnă că neapărat ideea a fost bună. Chiar limitate la cuvinte, disputele distrug și, cum ideea se află într-un individ, acesta, ca purtător al ei, poate muri. După ce și-a lăsat fără suflare propriul ostaș, o idee cu capul spart se retrage în alți luptători. N-am văzut idei cotonogite care să nu fi fost în stare să se înalțe iar. Însă, cînd mor, soldații rămîn cu desăvîrșire morți. Alcătuirea noastră omenească permite ca folosul fiecăruia să provină din eșecul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din pescari fu interpelat de domnișoara Cornelia. Impresia era că, pentru o conversație mondenă, bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un suman încins cu sfoară, aruncat pe pielea goală, cu vițe de păr care răzbăteau dintr-o pălărie spartă; ca niște gînjuri strîmbe, de sub poalele sumanului ieșeau două picioare cufundate pînă la gleznă în apă. A trebuit să observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși indispensabile sub soarele care, în aburii de după ploaie, ardea. Din cînd în cînd bătrînul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un țăran. Înalt, foarte uscat, cu aer suferind, avea așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe dînsul straiele de gală ponosite și le înlocuia cu un ilic vechi și o pălărie spartă. Se aburca apoi într-un soi de dric cocoțat pe trei roți de căruță și alta de tractor, urnit de o mîrțoagă cu coada încîlcită. Aceasta era ținută pe picioare de funiile înnodate cu fel de fel de flenduri colorate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lipsea un dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare, chipurile le erau iluminate de recunoștință. - Tovarășu’ prim, nu se putea să nu vă interesați dumneavoastră de noi, se alinta directoarea cu un ton ce nu semăna deloc cu glasul spart și aspru pe care i-l știam. Fără să pară atins de lingușire și fără a renunța la expresia sa autoritară, șeful se interesă de reparațiile școlii (neterminate). Privind prin cataloage, o întrebă pe directoare cum stă cu școlarizarea. Evident
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
spate. Albi, ochii săi erau încadrați de o barbă cu lîna laie. Răcni gutural la o babă care, fără să miște de pe țol, răspunse la fel de răstit. Am încercat să stau de vorbă cu dînsul. Omul ne zîmbi cu o gură spartă din care, rărit, răsărea un gard galben de dinți. Ne pofti pe butucul unde așternuse în grabă un țolic, apoi scoase o țigară și și-o bătu pe unghie. Dintr-o precauție lesne de înțeles, am dat zdreanța la o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
povestise Întâmplarea așa: Străinul, călare pe bicicletă, se proptea cu pieptul de trunchiul salcâmului; ochii se holbau Îngroziți la inima ce țâșnise pe gură; de capătul subțire al barierei Închise atârnau doi copii; În spatele a toate, mare, cu ochii ferestrelor sparți și găuriți, cu streașina strâmbată de ploi și de soare, rânjea casa. În alt rând, pe Plocon se ivi un chip bărbos, vesel, dar și nedumerit. Omul ședea la o masă Încărcată din belșug și Înălța bucuros către nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Le Înghițeam și ne prefăceam a uita că aveau cu toatele gust de ciment și var. La masă ne purtam democratic: copiii și adulții aveau drepturi egale, ceea ce nu producea o mulțumire deosebită celor mari, căci elevii băgau În ei ca sparții, de parcă ar fi avut câte două stomace În loc de unul. După masă ne cuprindea lenea mistuirii și câte unii chiar adormeau la umbra zidurilor cu mortarul ud. Clădirea s-a terminat, până la urmă, cu tot dichisul - zidarii nu uitaseră să Înalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ușoare, roteau o horă fără să atingă și să stârnească țărâna de la Răspântii. Îngânau un cântec fără cuvinte și nu-l luau În seamă pe cel sprijinit de trunchiul pomului. „Bă, da’ de fata grecului ce ziceți?” se auzi glasul spart al lui Odraslă. Mihai Enin Își Înfipse unghiile În palme. Prin minte porniră să i se Învârtă, la Început ușor, chipuri, Întâmplări, cuvinte. „Ai, bă, ce tăceți ca boii? N-ați văzut ce țâțe are Marianti?” De-acuma Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ciomegele și să se pună, după aia, pe chefuit cu vin nou. Câte unii se Îmbată, se Încaieră de-adevăratelea, ca să aibă după aia ce povesti un an Întreg. Când pleacă la Război, mulți cară după ei chivăre și platoșe sparte și Îndoite ca vai de mama lor, moștenite din vremuri vechi ori mai dincoace. Cel mai de preț, Însă, este vinișorul cel roșu cărat pe câmpul de bătălie În damigene și sticle. Câmpul marilor Înfruntări e un petic Înțelenit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vru să-l strige, dar mintea parcă i se oprise, Încheieturile gurii Înțepeniseră și nu putu să scoată nici măcar o vorbă. Se mulțumi să-l petreacă Îndelung cu privirea. Apoi Își reveni. „Dă, bă, și mie un foc!” auzi glasul spart al lui Odraslă. „Dacă dai o țigară!” Îi Întoarse Enin vorba. „Dau.” Se așezară pe marginea șanțului. Traseră adânc din țigări. Enin rupse tăcerea: „Care mai e treaba?”. Era cumva ușurat să vadă că Odraslă trăiește, deși știa că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vânt. Nu puteai să mă bați numai? Uite și tu ce mi-ai făcut!” - și, cu o mișcare scurtă, Își săltă poalele cămășii. Deasupra buricului avea o rană largă, care mustea de sânge negru amestecat cu borhot țâșnit din mațe sparte. Lui Enin Îi veni să verse, dar se stăpâni și, cuprins de milă, Îl apucă de-o mână pe celălalt: „Hai, bă, dracului să mergem la doctor să te coasă, cum poți să stai așa?”. „I-auzi, domnule, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa, dar nu asta mă apucasem să-ți spun. M-am suit Într-un tren aglomerat, plin de oameni care cărau În bagaje hălci de porc și bidoane cu vin, și am străbătut În picioare, Între vagoane, sprijinit de burdufurile sparte prin care năvălea aer Înghețat, cele câteva sute de kilometri care mă despărțeau de prietenii mei din alt colț de țară. Deschid aici o paranteză și-ți spun că ei n-aveau de unde să știe că În copilărie purtasem porecla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ei, bine, cu acel Înfricoșător prilej, tata Încercase, prin metode abrupte, să mă lecuiască de teama stupidă ce-o dovedeam față de micile vietăți („În toată nenorocirea aia, pe când nici măcar unul dintre oamenii tocmiți nu Îndrăznea să se apropie de cutiile sparte ale stupilor”, și-a amintit Foiște aproape cu Încântare, „taică-tău lua ghemotoace de albine și, de parcă ar fi ținut În mână zglobii bulgări de zăpadă, le arunca după tine ca să pricepi pentru totdeauna că nu moare nimeni din așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]