38,816 matches
-
a merge la bunica lor la țară cu acea Dacie nouă era amenințat de bărbatul brunet, îmbrăcat într-un cojoc scurt. Dar tristețea lor dură numai câteva secunde, deoarece unchiul Gheorghe deschise portiera și își invită rudele să urce în spate, el așezându se lângă taximetrist. Își scoase pachetul de Kent, aprinse o țigară, de la o brichetă aurită, cu gaz, aruncă pachetul pe bordul mașinii și, de parcă nu ar fi existat nici o discuție legată de traseu, se adresă autoritar șoferului: Ai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
se treziră în fața porții. Doar câteva găini și un câine bătrân și orb, care nu mai lătra de mult, mai vedeai prin curte. Copiii alergară spre casă. Intrară și ieșiră imediat, ținând de mâini o bătrână plăpândă, aplecată mult de spate. Plângea sărmana. Pe Gheorghe nu-l văzuse de mult, pe Petrache din vară, când i-a adus un porc, să-l crească pentru sărbători. Pe fiul mai mare îl îmbrățișă de parcă i-ar fi fost frică să nu o respingă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Petrache se uită la frate-său, părând că nu știe ce să mai înțeleagă sau de parcă ar fi crezut și el că Elena murise cu adevărat. Nu mai știau nimic de ea. Bătrâna se îndreptă brusc. Broboada îi căzuse pe spate; părul i se rărise, dar de albit, nu albise complet. Îl apucă pe Gheorghe de umăr, cu o forță de nebănuit, vrând parcă să-l pălmuiască. Cel puțin, așa crezu Lucica, băgându se între ei. -Tu nu te amesteca! Du
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
știu dacă și ție... Nu-i rău, aseară am servit o porcărie românească, cu frate-meu. El nu a avut nimic, dar pe mine mă doare capul și acum... ce să-i faci, nu-s învățat. Victor se lăsă pe spate, în fotoliu, și ridică receptorul. O tânără nu prea frumoasă, dar cu un corp apetisant, purtând o fustă foarte scurtă și strâmtă, intră imediat în birou; era aceeași care-l întâmpinase pe Gheorghe în anticameră. Venise aducând cafele, o sticlă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
stai tu. De atunci... a înfiat-o partidul. Cei doi secretari cu probleme speciale părăsiră primăria cam după o oră. Se urcară într-o Dacie neagră, care-i aștepta cu motorul pornit în fața clădirii. Amândoi se așezară pe bancheta din spate. La combinat, Vasilică, directorul vrea să primim urătorii, dar nu fugi, că pot aștepta, timp este... Combinatul era mândria orașului. Mulți nu știau precis ce produce acel colos, întins pe câteva sute de hectare, cu hale imense, toate construite din
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-ți permit! Tu ai rămas singura mea... Alo, aloo! Gheorghe puse încet telefonul în furcă, se mai uită câteva clipe la aparat, întinse mâna să sune din nou, dar renunță. Încet, parcă pentru a nu-l auzi nimeni, aplecat din spate, se duse la una din ferestre și o deschise larg. Ici-colo, câte o lumină, în rest, beznă. Brusc tresări, plecau tinerii. Din holul imens răsunau râsete. Mai veniți, am vorbit cu un coleg de-al lui Geo, mâine am o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
frământ? Dar ce să fac? Mâine-poimâine am 50 de ani și... Constați că nu ai făcut nimic, de mama ai uitat, familie nu mai ai, în schimb, ți-ai realizat un confort și un nume. Te salută toți, dar pe la spate te înjură, unii mai și râd... Asta ai vrut să mi spui, nu? Mai bine spune-mi ce-ți face soția, adevărata ta fetiță, dacă măcar ea te face fericit sau, dacă nu dorești acest subiect, spune-mi de munca
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai vorbiră un timp. De mâncare nu se atinseră, băură doar. Dar băutura părea să nu aibă nici cel mai mic efect asupra celor doi bărbați. Semănau binișor, ca doi frați. Îi despărțeau doar câțiva ani. Amândoi voinici, lați în spate, cu șezuturile mari, destul de grași și rumeni la față. Acum eu trebuie să plec. Ghiță, să nu faci nimic de capul tău, să stai pe lângă mine... Ia acest act, este un “liber”, pentru tine și Elena. De mâine, intrarea și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a ars, mamă... Nu mai putu continua. Gheorghe intră în cameră, se apropie de sobă, deschise portița și o întrebă pe bătrână, dintr-o dată calm și cu un aer de gospodar la casa lui: Unde ții lemnele, mamă, tot în spate? S-a răcit soba, vrei să te îmbolnăvești? Dacă-l mai dau pe tovarășul Iliescu, să mă chemați... Nu-i răspunse bătrâna. Își așeză broboada, care-i descoperise părul alb și rar, apoi îl întrebă timid: Pe Petrache de ce l-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și bătrâni care cu o zi înainte mai stăteau la rânduri pe la alimentare, muncitori, intelectuali, ici-colo chiar câțiva militari, ca și cum alarma de grad ,,0” nu ar fi existat pentru ei. Toți vorbeau, într un vacarm greu de imaginat... Cei din spate se împingeau, cu disperare parcă, să ajungă cât mai în față, să se convingă că Revoluția a reușit, că toți cei din imensa clădire au dispărut, ori măcar să vadă cât mai multe, așa încât, la un moment dat, se crea impresia
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
intervenit la județ, astă vară, când l-au ținut o noapte la securitate... Mai erau câțiva, chiar și o femeie, fostă brigaderă la CAP, care țipa ca o isterică să vină regele. Știi, Gheorghe, m-au alungat. Am fugit prin spatele casei, prin grădini... Nu știam unde să mă ascund. Noroc că mi-am adus aminte de mătușa... că oamenii au uitat că aici a fost un sat... Bine că ai reușit să nu dărâme măcar casele astea, trei sau patru
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Din odaia mare răsuna un cântec ostășesc, interzis până acum câteva zile. Printre vocile groase, bărbătești, în orice caz nu de oameni treji, se auzea și un glas subțire, de femeie. Petrache intră încet, vizibil emoționat, lăsându-și prietenul în spate. Poate își aduse aminte de taicăsău... El cânta la chef ori ,,Internaționala”, ori ,,Deșteaptă-te, române!”, pe care îl cântau acum cei din cameră. La o masă, plină cu resturi de mâncare și cu pahare, unele umplute, altele goale, avea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fost aduși zeci de morți, i-au trimis... Dumnezeu știe unde... Te-am furat din spital, ne-a fost frică să nu ajungi și tu printre ei... nu singur, cu Mihai am făcut-o. Te-am scos prin ușa din spate de la morgă... Noroc că am această garsonieră la o sută de metri de spital, altfel nu aș fi reușit... Ilona încercă, din nou, să se ridice. Acum părea că începe să realizeze câte ceva din cele petrecute, și anume că fusese
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de conferințe. Înclinând ușor din cap în dreptul fiecăruia, făcu un rond în jurul meselor așezate în semicerc, pentru a strânge mâna celor aflați în încăpere. Se opri apoi la masa care închidea cele două laturi, lângă un bărbat înalt, adus din spate, cu părul de la tâmple și barba neagră îngrijit pieptănate. Toți îi spuneau ,,domnule profesor” și nimeni nu îndrăznea să-l contrazică ori să-i iasă din cuvânt. Petrache așteptă ca președintele să-i întindă mâna, i-o strânse bărbătește, apoi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cine poate contacta la bancă, noi cursul nu trebuie să-l știm o dată cu prostimea...”, atât i-am spus, Ghiță, și a fost destul. În câteva luni, apartamentul neveste-mii s-a transformat într-o adevărată bancă. Gheorghe se lăsă pe spate în fotoliul uriaș și izbucni în râs, apoi o chemă pe noua sa secretară, angajată de câteva zile. Părea un copil, o fetiță, îmbrăcată ca o fetiță. Vezi, dragă Cici, ce servește domnul deputat, eu vreau o cafea și o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Vlad, unul slab, înalt și urât, de prin Maramureș, băiatul fostului prim-secretar al județenei de partid, au depus și coroana noastră. S-a aplecat muierea, cică să mai așeze câteva flori, de a arătat curul la personalitățile aliniate în spate. Avea niște bikini minusculi, așa încât mai toți au crezut că a venit fără nimic pe dedesupt. O doamnă de la PRM a vrut să o tragă de cap, de acolo, dar nu au lăsat-o bărbații. În sfârșit, atmosfera s-a
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
curent? Caut pe panoul cu tastele etajelor butonul de alarmă. Apăs la întâmplare și soneria începe să țârâie anemic și lung. Ceva îmi spune că o aud doar eu. De fapt, unde ar putea suna? Scot telefonul din buzunarul de la spate al blugilor și văd că este nouă și opt minute. O să-l sun pe Robert să vină să mă scoată de aici sau să rezolve cumva situația. N-am semnal. În lift nu e semnal. În lift, de obicei, nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în stânga, în dreapta, în sus, în jos: sunt fix între etaje. Dacă liftul ar porni acum, mi-ar face praf mâinile și, de fapt, cred că și creierii mei ar ajunge muci întinși pe pereți. Mă sperii și mă arunc în spate. Mă lipesc de oglindă. Mi-e foarte cald, sunt deja transpirată. Îmi scot fularul și geaca. Le pun cu grijă pe jos, mă așez pe ele și îmi scot și o cizmă. Fără să mă ridic, o apuc de partea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu mă face de rușine în mijlocul Parisului. Mașinile furnicau în toate sensurile. Pietonii alergau, unii sub umbrelă, alții chirciți pe sub copertinele magazinelor. În alte circumstanțe, aș fi savurat un astfel de peisaj. Acum, treceam ca prin brânză, cu rucsacul în spate, mai greu ca niciodată, și fața schimonosită de durere. Vezica plină stătea să plesnească. Situație ingrată. În copilărie, noaptea, mă trezeam brusc și așteptam să se lumineze ca să fac pipi. Orele acelea mi se păreau, la fel ca secundele de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fundal se aude Bob Dylan. Cum intri pe dreapta e o bancă mereu ocupată, mereu de aceeași oameni: de regulă pensionari, eventual mahmuri și foarte probabil din ăia care-ți cer țigări. M-am așezat la o masă mai în spate. N-au încălzire, așa că e doar un pic mai cald decât afară. Am încercat să citesc ceva ca să-mi limpezesc gândurile, dar fix când dă deam să scot din rucsac o carte proas tă, s-a în ființat lângă mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
răpitoare. Din contră, dacă o priveai atent, observai că are trăsături comune. Dar tocmai asta te făcea să-ți pierzi mințile. Te atrăgea ca un magnet, te ațintea cu ochii ei strălucitori, îți zâmbea jucăuș ca apoi să-ți întoarcă spatele, lăsându-te năucit. Conștientă de farmecul ei, nu ezita nici o clipă să și-l folosească. Era opusul meu - tonică, vioaie, cu rotunjimi, uneori se mișca atât de languros, încât nu mai izbuteam să ne luăm ochii de la ea, vorbea fie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
m-am sinchisit să fac școala de șoferi, am trăit mereu cu impresia că mașina e o entitate cu voință proprie. În oraș merg pe jos și poate iau de două ori pe săptămână autobuzul. Mama stă pe bancheta din spate, eu în față. E același drum pe care l-am parcurs de sute de ori, după patru ani de navetă la liceu și apoi drumurile ocazionale de la facultate. Un pic peste zece kilometri, vreo cincisprezece minute de mers. E către
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
deschid ușa să sar ca să scap cu viață, nimic. Doar o neputință care îmi răcește sângele și mă face să tremur de parcă aș fi bote zat într-un râu înghețat. Ne-am oprit. În față suntem bine. Mă uit în spate, mama a fost lovită, câteva fire de sânge îi lucesc pe obraz și îmi spune că o arde capul. Îmi scot centura, portiera din dreapta nu se deschide. Mai încerc o dată, împing cu umărul, e blocată. Tata coboară, sar și eu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din mașină. O scoatem pe mama și o așezăm lângă balustradă. E lovită, încercăm să o liniștim. Mașina e distrusă, stă pe jenți și arată de parcă am fi plecat cu ea dintr-un cimitir de fiare vechi. Mă uit în spate și nu văd unde e mașina care ne-a lovit. Apoi urmez dâra de metale întinsă pe șosea și o zăresc ieșită de pe carosabil, către linia ferată. Două persoane se îndreaptă către noi. Fac un pas spre șofer, mintea mi-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
reprima. Mă transportă prin mai multe ritmuri, de la tobe africane până la tango sau vals. Ce e cu adevărat uimitor este că aud. Pot auzi muzica, așa cum o auzeam înainte să surzesc. Întorc capul brusc, cu o mișcare scurtă. Stăm chiar spate în spate și părul meu îl lovește peste obraji, peste ochi. Se scarpină și-mi zâmbește încurajator. Are degete lungi, nici prea subțiri, nici prea groase, cu încheieturi puternice și unghii sănătoase. Curat. Parfum cu aromă lemnoasă, tare și ușor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]