55,270 matches
-
încânta pe oricine o vedea. Femeie sau bărbat, nu putea trece fără să o privească îndelung și, după ce se îndepărta de ea, rămânea cu o adevărată stare de extaz. Cu coșul ei de flori, era cea mai frumoasă imagine din spectacolul străzii. ș...ț Uneori, lângă ea se afla un tânăr, tot țigan, frumos ca un zeu păgân". (p. 48) Volumul are, însă, și unele vârfuri, ce-i drept foarte puține. În câteva rânduri, autoarea își găsește mijloacele de expresie; scrie
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
care a adoptat-o pe poetă din 1975. Cine a citit în succesiune aceste cărți a observat în ele prefacerile substanțiale de viziune lirică. Poezia se desprinde, treptat, din elementar, din biologic. Devine reflexivă, austeră, sugestivă prin densitate. Elegiacă, percepe spectacolul lumii din unghiuri care ne descoperă fragilitatea umanului, inconsistența de fum a viului: " Într-un singur loc s-a strâns sufletul Încă un timp de strălucire și fum va deveni tot ce m-a fermecat" Talent pluriform, mereu în expansiune
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
târziu, când ajunsesem Director de Scenă. Frumos din partea lui că a vrut să ne dea o mână de ajutor mai ales că se pricepea foarte bine la scheciuri. Cred că cochetase la Începuturile meseriei cu teatrul de revistă. Deși În spectacolul cu pricina erau destule momente vesele cu profesorii, nimeni nu s-a supărat și nu ne-a purtat ranchiună. Îmi aduc aminte numai două strofe dintr-un cuplet scris de mine (de fapt revista fusese În cea mai mare parte
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
nostru cel sfânt/ bunica se așează în fotoliu și privește cuminte/ debarcarea elefanților anul trecut." (Dacă cititorul își amintește, bomba atomică fusese aruncată în august). Vremuri care se încalecă își solicită nu istoricul, ci clovnul. Dacă fiecare poem este un spectacol, prezentatorul nu poate lipsi, ba chiar trebuie să se povestească, precum: "Casa mea e numai un turn de hârtie subțire plecați/ în stagiunea viitoare vă arăt și câteva mostre/ de coarne de diavol tuturor salut" (în stagiunea viitoare). în fapt
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
de hârtie subțire plecați/ în stagiunea viitoare vă arăt și câteva mostre/ de coarne de diavol tuturor salut" (în stagiunea viitoare). în fapt, fiecare din cele 14 volume din care antologatorul a alcătuit ceea ce-și dorește a fi un spectacol de adio, reprezintă un anotimp, o etapă a devenirii sale poetice, de la fragilul adolescent la robustul adult, către bătrânul obosit, dezamăgit, hărțuit nu numai de propriile-i suferințe, ci și de toate nedreptățile de pe acest glob pământesc, la începuturile celui
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
însă, a-ți răspunde. Ei bine, tot dialogul nostru ar deveni cam fastidios și, eventual, am amuți oleacă, dacă ar fi posibilă, acum, reproducerea feței lui Michel Simon la funeraliile lui Fernandel. Clovnul care plânge e, pesemne, cel mai întristător spectacol. Mutra urâtă, dar bonomă sau comică, a lui Simon se transfigurează, într-o doară, prin plânsul ăsta fără lacrimi, prin hohotul inaudibil, printr-o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e... slută, ci pentru că-și trădează rolul, - ce este
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
de azi decât Eminescu, nu întâmplător țintă a unei relativ recente campanii sonore în Dilema, care, în pofida accentului său excesiv, ne dă de înțeles că Luceafărul datează. E vorba cumva de o demonie națională sau de o atracție generic-omenească spre spectacolul "răului", precum spre un fel de sado-masochism? O celebră replică a lui Gogol, din Revizorul, sună așa: "De cine râdeți? De voi înșivă râdeți..." - Nu sentimentele în sine sunt caduce, cât maniera/stilul sentimentalității. Aceasta e pretabilă, cu vremea, la
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
înseamnă că "toți elegiacii sunt niște canalii", cum va fi crezut Leconte de Lisle, care, nefiind un elegiac, nu excela nici prin umor! În ceea ce privește zeflemeaua ca "demonie națională" (pe lângă faptul că e, totuși, vorba și de "o atracție generic-omenească spre spectacolul Ťrăuluiť" în sine), cf. distihul lui Ion Barbu, și anume: Dăm cu sâc/ Din Isarlîk", și ultimul vers al poeziei lui Arghezi, Satan, în care baudelairianul ipochimen "Răspunde Europei orgolios, cu tifla". Sâcul și tifla, deci, ca arme naționale, - eficiente
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
impulsuri sonore, coborâte din neant, erau parte din numele lui și picături de viață, materializate atât de firav sub ochii săi între fotoliu și televizor. Se uită fulgerător spre nevastă-sa și înțelese imediat că și ea asista la același spectacol, năucită și înfiorată de sunetele subțiri care păreau că dansează pe covorul pufos. Zgomotul se sfârșise, dar cele 8 sunete continuau să se miște, ridicân-du-se ca niște fire de păpădie. Pluteau foșnind pe sub nasul bărbatului, înțepenit în fotoliu, fuioare luminoase
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
În jur de 1770 aceștia au coborât pe Mississippi până-n Louisiana. Ajuns În Florida, am fost imersat În miile de români aflați acolo. In Florida mi-au fost oaspeți Benone Sinulescu, Arșinel, Vâcoveanca și mulți alți actori care au dat spectacole aici. I am plimbat prin Împrejurimi pe Dem Rădulescu,”Bibanul”, pe Ștefan Hrușcă și alții. M-am vizitat reciproc (la Buies Creek, NC și Key Largo, FL) cu Betty și David Funderburk, ambasador al SUA În România Între 1981 și
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
rău cât un grăunte, că apoi răul să te copleșească, nu mai scapi de sub stăpânirea lui. Așa s-a întâmplat cu Corneliu Golam. Măști după măști și un rău tot mai mare, toate nuanțele de rău, de la răul gratuit, ca spectacol, până la răul din convingere, cu ură. A devenit un maestru al răului, al disimulărilor și al monstruozităților, a devenit o sursă a răului. După 1990 a făcut o disperată încercare să se elibereze, să mai salveze ce se putea salva
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
îmbătrânesc mă strâng în jurul meu ca o pilitura subțire pe un pat de magnet moale și total lipsită de amenințare. Iubesc tot mai des oamenii sau cel puțin așa le declar de la vchiul meu radio pe lămpi în timp ce lumina dă spectacol explodând în filamenele din păr cu pocnituri mici de electricitate. Nu mă sperii, vara când plouă mă târăsc pe asfalt cu burta lipită de corpul bărbaților din viața mea, lăsând bale în permanență. Același melc inocent și anonim pe care
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
înalte și o mansardă. în afară de dormitor, nu fusese deocamdată finisat decît salonul mare de la parter, tapisat în roșu stins, cu mult aur pe stucaturile baroce și imense oglinzi venețiene. Arhitectul îi destinase viitoarelor baluri, concerte de cameră și chiar micilor spectacole de teatru în limba franceză, cum se purta atunci. Camerele erau spațioase, cu plafoane foarte înalte. Vitraliile albastre cu iriși violeți din hall vor fi adăugate peste cîteva decenii de urmașul Mariei Obrenovici. Dacă în acea noapte nefiresc de caldă
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
trenurile cu cereale, lemn și petrol trimise în contul datoriilor de război față de Uniunea Sovietică. După un timp, Sovromurile au găsit o locație mai adecvată și în salonul Mariei Obrenovici au început să se țină concerte de muzică sovietică și spectacole de teatru în limba rusă, sub auspiciul Asociației Culturale Româno- Sovietice. * După ce Gheorghiu-Dej și Bodnăraș a obținut retragerea Armatei Roșii în 1958, an în care au decis și arestarea a sute de mii de alți potențiali nemulțumiți, printre care și
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
coșuri pubertine stă la rând și neastâmpăratul Romeo care o sărută din când în când pe glezne acolo ar fi zona ei erogenă lumea își poate imagina însă orice buzele lui devin tot mai cleioase și îmbujorate Aplaud cu frenezie spectacolul pare decupat dintr-o tragi-comedie cu actori profesioniști educați prin spitale de psihiatrie / se întunecă de ziuă aud un oftat agitat ce seamănă cu respirația unei sticle de șampanie o privesc fix în ochi are naivitatea unui țânc prins cu
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
impresii adresate precumpănitor dominantei instinctive, emoționale, niciodată celei superioare, mentale, nicidecum celei spirituale. Am zăbovit asupra acestor caracteristici ale neomodernismului, întrucât ele definesc și conturează elocvent spațiul contemporan. Reflectă totodată cu acuratețe deruta, nonfundamentarea, apatia artiștilor, interpreților, receptorilor, organizatorilor de spectacole, producătorilor, difuzorilor, cu toții implicați în același joc, în același sistem inter corelat. Identificam anterior o ipostază a postmodernismului nu neapărat pozitivă, nici salvatoare, dar care poate antrena, în anumite circumstanțe, efecte benefice. Ea propune recondiționarea, reactivarea, redimensionarea unor direcții, a
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
fost viața de elev de liceu. Cu „bune” și „rele”. Bune: cele două săptămâni de practică agricolă la Începutul fiecărui an, care ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine, ceaiul de dimineață la practica În liceu, practica În Termo, spectacolele de poezie și muzică din sala de festivități și din oraș, corul mixt la care am luat locul II În concurs, majoratul de o săptămână la Bușteni, perioada când erai oficial Învoit să Înveți pentru olimpiade și altele. Rele : trebuia
La multi ani,prietene Mircea. In: Editura Destine Literare by Valentin Florin Luca () [Corola-journal/Science/76_a_322]
-
poate intimida. Nici lacrima urzicilor din comuna Balaci, nici sângele vărsat pe câmpul de luptă al Dorului, nici chiar ochiul luminii apuse din inima ta... Azi, mai mult decât ieri, aștept ghilotina precum ultima replica a sufleurului la final de spectacol... Cum nici o cortină nu poate ascunde strigătul, acest sunet e umbra poemului nescris, neștiut, nespus altcuiva, decât vouă... Îngăduiți-mă! CINE SĂ ȘTIE... Cine să știe cum e gustul de rouă? Azima copilăriei, nostalgia sărutului cast, ipohondra murire? Chiar așa
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
perete de sticlă transparentă, iar sculptorul și obiectele care formează interiorul atelierului său se văd prin acest geam, care-ți poate sugera incomunicabilitatea sau cerul. Sau că ceea ce se Întâmplă pe scenă se petrece În cealălaltă dimensiune. Pe toată durata spectacolului se va vedea sculptorul stând pe scaunul său, sau În picioare, și cioplind. Sau mișcându-se prin atelier, ori odihnindu-se, sau fumând, iar gândurile și ideile lui, limbajul său interior se vor auzi În sală ca venind dintr-un
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
cu exactitate, de către compozitor, regizor, dirijor, soliști etc. Fiecare le va reda prin mijloacele specifice de expresie de care dispune pentru a fi din nou deduse de către spectator. Urmărind parcursul variabilelor vom reuși să înțelegem mai bine acest gen de spectacol și îi vom sesiza mai ușor particularitățile. Datorită existenței variabilelor, fiecare operă ființează în memoria colectivă ca o entitate aflată într-o permanentă dezvoltare, acumulând cu fiecare montare nuanțe și fațete din cele mai diverse, uneori chiar contradictorii. Astfel, bogăția
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
V2). Codul constă în text și notație muzicală. În continuare, partitura este preluată de către transmițători (dirijor, soliști, cor, orchestră, regizor, scenograf, coregraf etc.) pentru a fi decodificată (V3), prelucrată (V4) și din nou codificată (V5) urmând să fie transmisă prin intermediul spectacolului. Codul este, în acest caz, deosebit de divers, iar în centru se află vocea umană. Versiunea V5 urmează să fie decodificată și receptată de către spectatori. Aceștia vor avea un feedback. În timpul spectacolului acesta apare ca o reacție spontană, necodificată, iar ulterior
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
din nou codificată (V5) urmând să fie transmisă prin intermediul spectacolului. Codul este, în acest caz, deosebit de divers, iar în centru se află vocea umană. Versiunea V5 urmează să fie decodificată și receptată de către spectatori. Aceștia vor avea un feedback. În timpul spectacolului acesta apare ca o reacție spontană, necodificată, iar ulterior este reprezentat de pupularitatea montării și de cronici. Primul care deduce variabilele este compozitorul. Acesta va codifica propria versiune în limbaj muzical creând cea mai stabilă formă de existență a operei
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
datorește unei interpretări în care variabilele au fost determinate conform unei viziuni unitare fără a fi cu totul epuizate astfel încât personajul și-a păstrat un anume mister care a dat frâu liber imaginației spectatorului. Acest exemplu arată că realizarea unui spectacol de calitate presupune conștientizarea importanței variabilelor și determinarea lor prin analiza minuțioasă a partiturii și intuirea voinței compozitorului precum și conturarea unui mesaj prorpiu și adaptarea operei la condițiile receptării. Lupta dintre tradiționalism și inovație nu este relevantă atâta timp cât determinarea variabilelor
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
alegorică, esențializată, iar personajele sunt caractere puternice, memorabile, dar rotunde, având infinite trăsături în nuanțe din cele mai diverse. Aceste perticularități ale teatrului liric fac ca receptarea să fie o trăire personală și înălțătoare. Cu tot fastul care îl caracterizează, spectacolul de operă este o experiență unică și efemeră, ce își găsește adevărata strălucire în cea mai profundă intimitate a spectatorului, dar și a artistului liric. Importanța variabilelor, așa cum reiese din rezultatele experimentului și din informațiile oferite de soprana Carmen Gurban
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
are mereu atâtea lucruri frumoase, interesante, fascinante de spus. Nu se dezminte nici astăzi, iar eu îl rog să vorbească. Ne știm destul de bine, ca să nu fie nevoie de Întrebări. Abia Întors de la Veneția, unde a fost invitat special cu spectacolul sau “VISUL”, Dan povestește despre frumosul oraș la care visează orice muritor, despre reprezentație, despre aplauze. Are însă și un motiv de supărare: “Simt deopotrivă o bucurie și o Întristare, spune Dan Puric, o lumină și o amărăciune. Bucuria aparține
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]