35,079 matches
-
că Ștefan cel Mare a moștenit o Moldovă uriașă, iar la glorioasa lui moarte a lăsat "urmașilor urmașilor" una piticizată rău de tot, că imediat ești definit drept "evreu, maghiar sau țigan"! Firește, istoria e drogul țărilor nefericite și singura speranță a amărâtului care-a prins un prezent tragic e să viseze cu glas tare că dacă nu mâine, cu siguranță poimâine va putea să convertească în bunăstare nefericirea de azi. M-am convins încă o dată că naționalismul e insolubil în
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
moarte bună, l-o fi ucis vigilența organelor sau l-o fi străpuns, din invidie, vreun pumnal criminal? Să fi fost sinucidere din amor? Cine știe? Oricum, la cimitirul Reînvierea, pe una dintre alei poți da nas în nas cu speranța de bine și de liniște a întregului popor, sculptată pe marmura unei cruci: VASILE RĂGĂLIE (1955-1999). ȘEFUL BANDIȚILOR. Bănuiesc că nu doar a celor de cartier. Titulatura e prea mare. Mi-am luat o piatră de pe inimă și mă grăbesc
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
Ce doresc criticii români? Să-l papagalicesc pe ministrul de externe francez, Védrine, care pretinde c-ar vrea ca România să intre în Uniunea Europeană în același timp cu Ungaria și cu celelalte țări -, dar el spune acest lucru doar în speranța că includerea României va încetini procesul sine die? România va avea întotdeauna astfel de prieteni... D.R.P.: V-ați gândit vreo clipă în eseul dumneavoastră să minimalizați importanța creștinismului pentru români? După cum știți, luptându-se vreme de secole cu otomanii, românii
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
adresat Uniunii Europene care va trebui să facă față tuturor particularităților "excepției românești". El a mai spus că articolul dumneavoastră, în ciuda unei imagini triste, cenușii a trecutului și prezentului României, a adus în cele din urmă o anumită rază de speranță. Dacă lucrurile stau așa, care e speranța? T.J.: Fără îndoială, m-a înțeles perfect! Care e speranța? De partea Europei, ca România să fie acceptată definitiv ca membru al formulei obligatorii a Uniunii; ca țara să fie în Uniunea Europeană în
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
facă față tuturor particularităților "excepției românești". El a mai spus că articolul dumneavoastră, în ciuda unei imagini triste, cenușii a trecutului și prezentului României, a adus în cele din urmă o anumită rază de speranță. Dacă lucrurile stau așa, care e speranța? T.J.: Fără îndoială, m-a înțeles perfect! Care e speranța? De partea Europei, ca România să fie acceptată definitiv ca membru al formulei obligatorii a Uniunii; ca țara să fie în Uniunea Europeană în timp util și ca ea să câștige
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
că articolul dumneavoastră, în ciuda unei imagini triste, cenușii a trecutului și prezentului României, a adus în cele din urmă o anumită rază de speranță. Dacă lucrurile stau așa, care e speranța? T.J.: Fără îndoială, m-a înțeles perfect! Care e speranța? De partea Europei, ca România să fie acceptată definitiv ca membru al formulei obligatorii a Uniunii; ca țara să fie în Uniunea Europeană în timp util și ca ea să câștige enorm din această apartenență. De partea României, problema va fi
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
Nicolae Manolescu: Amestecat. Pe de o parte, iată, încheiem anul cu acest număr dublu, și ca pagini, la care ne obligă contractul cu Ministerul Culturii și Cultelor; am ajuns, așadar, la capăt, după ce, acum cîteva luni, ne pierdusem aproape orice speranță. Pe de altă parte, a fost, în a doua jumătate a lui, un an dramatic. De peste un deceniu de cînd sînt directorul României literare, o situație mai grea n-am avut decît, poate, o singură dată. Am supraviețuit acum, datorită
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
pe pat. A dorit să-și aprindă o țigară, dar nu a găsit bricheta. Părea uluit. Nu putea să creadă ce auzise, În dimineața aceea nefastă pentru el. A găsit-o, În cele din urmă, aprinzându-și țigara Într-o speranță de liniște. Zadarnic Însă! Iorgu Bleahu părea că se afla acolo, În cameră, că nu plecase și Îi striga cât Îl ținea gura: „Te voi distruge!“ Nu Înțelegea care ar fi putut să fie vina lui, simțind nevoia să se
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
mai adresat ,,Biroului" cufundat el însuși în mizerie (din care Alex. Leo Șerban s-a recuzat, demisionînd din Asociație și din Uniune). De data aceasta, am schițat un proiect de Moțiune în ipoteza definitivării lui împreună cu unii colegi independenți, în speranța enunțării publice a textului la închiderea Festivalului DaKINO. În criză de timp, n-a fost să fie. Parafrazînd titlul unui film (nefericit) de Mircea Veroiu - dacă nu un aforism cu adevărat celebru - cred că somnul insulei filmice, recte absența unei
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
de la BBC. Sunt deci o clădire pe jumătate părăginită, pe după cotul râului. M-am resemnat cu acest statut. Cred că problema cu noi, autorii Desperado, cum le zici, e că suntem prea diverși pentru acest moment în timp. Trăiesc cu speranța că peisajul pe care-l alcătuim noi o să pară mai substanțial în ciudățenia lui mai încolo, că cineva o să scoată din el un oraș adevărat. Până atunci, am mare noroc că pot clădi, și că ceea ce fac se vede pe
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
la capătul pămîntului. Toți îi datorăm cîte ceva. în ce mă privește, îi datorez scrierea Istoriei critice a literaturii române. Am conceput-o și am încheiat primul volum la insistențele lui. Pe care le-a prelungit cît a trăit în speranța că nu mă voi opri la el. Cînd am abandonat politica, a fost fericit: nu atît gestul în sine, căci n-avea nimic contra politicii, el, care scrisese despre politicieni, cît ideea că-mi voi face timp să isprăvesc Istoria
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
asta la închisoare că s-a lăsat înșelat de promisiunile ademenitoare ale lui Harriman. Dacă nu ar fi fost timp de doi-trei ani această politică occidentală duplicitară, se modifica, cu siguranță, și strategia partidelor politice democratice românești, nemaiîntreținînd, în popor, speranța venirii americanilor pentru a curma atotputernicia Sovietelor. Dar așa au stat lucrurile pînă tîrziu în 1948. În 1948 se petrece luarea de atitudine categorică a lui - cine ar crede? - Churchill în celebrul său discurs de la Foulton. S.U.A. aveau aceeași atitudine
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
cineva oficial în S.U.A., în frunte cu președintele, să pornească un război eficient împotriva URSS, fără de care eliberarea țărilor pe care le ținea în captivitate nu era posibilă? Știm, azi, bine că nu, deși, în țară, destui deznădăjduiți mai investeau speranțe în această minune. Dar astăzi, repet, acest raport sobru devine, la lectură, brusc zguduitor. Raportul dezvăluia trista realitate a alegerilor din noiembrie 1946: "În campania de alegeri, Blocul Partidelor Democratice, dominat de comuniști, a susținut o singură listă electorală și
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
români față de acest gen de constrîngere, programul comunist de a extinde ideologia marxistă asupra unei proporții apreciabile dintre ei va reuși, fără îndoială, dacă accesul la alte puncte de vedere va continua să fie împiedicat. Comuniștii își pun evident mari speranțe în programul pentru "controlul gîndirii", care în viitor va afecta în mare măsură tînăra generație". De fapt, constată Blonton, s-au întreprins demersuri eficiente pentru influența Occidentului în România. Și citează ca exemple oficiale, denunțarea, în iunie 1948, a înțelegerii
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
opinii cu doi gazetari britanici ocazional cunoscuți - Dinu Pillat a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică, zece ani de degradare civică, confiscarea averii și plata sumei de o mie de lei, cheltuieli de judecată, din care ne exprimăm speranța că măcar un pol a revenit judecătorului, Adrian Dimitriu. Cum am spus, încă din timpul anchetei, după o ședință de tortură devenită insuportabilă, Dinu Pillat dobândise plenitudinea credinței. Și o cu totul altă filosofie a vieții. Revenit acasă, în 1964
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
femeile americane sînt admirabile prin tăria morală și de caracter, dar "nu au temperament", ceea ce înseamnă că nu cedează pasiunilor și niciodată nu trăiesc dragostea adevărată. Asta, dacă nu cumva au și ceva sînge latin prin vine (anglo-saxonele sînt, fără speranță, insipide și de gheață, și se mai și îmbracă prost), și dacă nu cumva un bărbat european își pune în minte să le cucerească. Pentru că sterilitatea lor afectivă se manifestă numai față de bărbații americani, care le-au acordat prea multe
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
aici autoimpusele exerciții ,,de stil". În spatele cărora se poate ghici o disperată căutare a unei modalități eficace de militantism. O flagrantă eroare judiciară curmă printr-o execuție pedant detaliată viața unei biete tinere muncitoare, emigrată în țara tuturor făgăduințelor cu speranța că va putea trudi și aduna banii necesari unei operații care să-i salveze fiul de o boală ereditară. Orbirea care-i pe cale să o doboare și pe ea și împotriva căreia luptă din răsputeri. Ajutată de cîțiva binevoitori printre
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
aplică un standard occidental pentru ei și un altul autohton pentru restul populației. Cu alte cuvinte, parlamentul român a ajuns din urmă Occidentul în ceea ce privește pretențiile sale personale, dar nu prea mai are legătură cu alegătorul său, căruia îi ignoră și speranțele și ,,pretențiile" în numele faptului că România mai are încă mulți pași înainte de a ajunge Occidentul din urmă. Rodica Ciobanu e de părere că ,,Parlamentarii români par a-și fi greșit țara. Aceasta nu este pregătită să suporte costisitoarele lor aspirații
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
ce uneau Clujul cu miezul tare al țărăniștilor strămutați la București. N-ar fi greu să vorbim despre un excepționalism ardelenesc în sensul negativ al cuvântului, dacă ținem cont de șocanta răsturnare de la ultimele alegeri. Dacă până în 1996 mai existau speranțe că Transilvania va deveni, într-adevăr, locomotiva capabilă să tragă după sine România spre Occident, odată cu votul de la 3 noiembrie 2000 astfel de nădejdi s-au spulberat. Nu m-aș sfii să vorbesc de un proces de talibanizare a Ardealului
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
hollywoodiene pe care autorii și-au propus să o satirizeze cu tandrețe! Recent, am mai văzut și două pelicule franțuzești din aceeași familie a filmelor autoreflexive. La Sărbătoarea filmului francez, găzduită în această toamnă de Institutul Francez, Cea mai bună speranță feminină de și cu Gérard Jugnot, despre care Frédéric Strauss a scris: ,,Paradoxal, dacă filmul a găsit tonul just e și pentru că pare pus în scenă chiar de către eroul său, un ins care nu pierde nici o telenovelă și iubește cinema
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
Rusie." Europa îl intrigă: "... noi nu suntem câtuși de puțin Europa și totul la noi este atât de deosebit în comparație cu Europa" și "rusul nu este numai european, ci și ariat. Mai mult chiar: poate că în Asia avem noi multe speranțe decât în Europa"...(p. 408). "Dușmanii" Rusiei sunt turcii care îi persecută pe slavii din S-V Balcanilor, francezii socialiști și catolici, englezii neinteresați de inițiativele politico-diplomatice rusești, cârtitorii polonezi și "jidanii" subminatori ai economiei și moralei rusești. Dostoievski este
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
sînt trasee pe care regula îi obligă pe toți să le respecte. Numai călătoria spre moarte, fantastic realizată pe scenă, este liber aleasă și asumată pînă la capăt, pașii cuplurilor se armonizează, își reglează ritmurile, își alungă frica și cheamă speranța împlinirii iubirii lor. Apa iese la iveală, susurul ei, limpezimea ei rece, moliciunea mușchilor și devine singurul martor al celor două sinucideri. Drumul acesta este ca un cîntec în care se mai aude doar glasul sentimentelor. Lumea cu prejudecățile ei
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
al unei întâlniri fatale, ca și pe acela al stupidei întâmplări ce poate zădărnici planurile cele mai elaborate. Mulțumindu-se cu cât de puțin îi oferea o astfel de viață, păstrându-și moralul chiar și după ce îi devenise clar că speranța într-o eliberare din afară era vană. A mima standardele normalității, la polul opus celui fugărit și zidit în vreun pod, a se comporta median, de așa manieră încât să nu atragă niciodată în chip deosebit atenția asupra sa devenea
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
obțină până și înaltul patronaj al guvernului Adrian Năstase, spre a promova o muzică identificată dintotdeauna cu libertatea de expresie (nu doar muzicală). Fiesta din acest an a debutat cu o Gală a formațiilor studențești, în cadrul căreia am reîntâlnit câteva speranțe ale genului: trompetistul Mihai Sorohan, pianistul Mihai Pâțan, saxofonistul Eugen Mamot - din "pepiniera clunjeană" a lui Ștefan Vannai - și micuța vocalistă Elena Moroșanu din Onești, în etate de numai 11 ani. Ca grup, prezența cea mai convingătoare a fost Academic
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
deschiderii spre Occident, ale asimilării valorilor naționale, ale libertății de conștiință, ale pluralismului acesteia? Nevoind a părea "pamfletar" sau "polemist" (precum E. Simion!), dl Adrian Marino tocmai asta este! Alexandru Paleo-logu e "combătut" într-o manieră atît de... literară, încît speranța, patetic exprimată, de către dl Marino de-a nu face "literatură" rămîne deșartă: "conu' Alecu este un fel de Maurice Chevalier al eseului românesc.(...) Traiectoria lui Alexandru Paleologu este definită foarte bine de o șansonetă a lui Chevalier, care spunea cam
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]