3,995 matches
-
-se în piept gata să-i sară afară, flăcăul începu să fluiere încetișor. Pasărea începu să se legene în ritmul melodiei și închise ochii de încântare. Ionică atât aștepta. Sări de pe creangă direct în poiană și prinse pasărea de aur. Speriată, aceasta încercă să își desfacă aripile, dar, vezi tu, flăcăul o ținea strașnic să nu aibă scăpare. - Om bun, om bun, lasă-mă să mă întorc la puii mei, începu să plângă pasărea, vor muri de foame și de sete
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
dăduse vulpea-n ele și găinile cârâiau la gard, lovindu-se una pe alta cu ciocurile. Moș Ion a lăsat treaba din grădină și a strigat de pe scara prispei: Lasă, mă, televizorul, că ne mănâncă vietățile astea! Ionică a tresărit speriat, de era să cadă-n fund și răcni: Goool! Gol, gol! Răcnetul lui Ionică era să-l dea gata pe moș Ion. După ce și-a revenit, a strigat și el: Gol e-n capul tău, nenorocitule! Ieși afară la animale
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
puturosul ăla, pe unde-o fi? Of, de-ar veni copiii ăia, că nu mai fac față!” Spera să-i treacă, dar...durerile nu-l lăsară. Dimpotrivă, se amplificau și simțea că se sufocă. Respirația îi devenea tot mai agitată. Speriat, încercă să-l strige. De fapt, strigătul lui era ca un scâncet: I...o...ni...că! Nu-l auzea nimeni. Îngrijorarea i se transformă în panică. El, care tot glumea pe seama „cumetrii” (așa îi zicea el), acum fu cuprins de
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
mâini receptorul, parcă l-ar fi ars. Cine-i acolo, mă? Răzbătea din receptor strigătul aspru. Cu receptorul departe de ureche, Ionică strigă și el: Noi suntem, bă, noi suntem! Care ”noi”, bă? Țipă vocea din receptor. Noi, bă! Spuse speriat Ionică. Tataia și cu mine. Aha! Ce cauți, bă Paliule, la telefon? Tataia, bă, vrea șă moară și jice șă venici și voi șă-l vedeci. Hai, bă, că e hajliu! Gâfâie și dă din mâini așa. Și Ionică râse fluturând
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
lui moș Ion. De la celălalt capăt al liniei, o voce supărată, răstită: Care ești acolo, bă? Ce vrei? Eu, bă, unchiule! spuse Ionică tremurând. Uite, tataia moare! Ce spui, bă, idiotule? Păi să moară sănătos! Ia, dă-l la telefon! Speriat, Ionică duse receptorul la urechea lui moș Ion: Ce s-a întâmplat, mă, Stancule? De ce ești supărat? Să spui tu ce s-a întâmplat! Că dați ca tâmpiții telefoane. Și...să nu-mi cereți mie să vă plătesc eu telefoanele
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Mai repezi o dată coasa. Gândurile lui moș Ion, tot cremene, dar dădură puțin înapoi, descurajate. Sufletul său, cu bagajele făcute, se opintea să se elibereze din trup. Striga la gândurile derutate: terminați cu fleacurile, trebuie să plec! Faceți-mi loc! Speriate, gândurile îl obligară să privească înapoi la trupul ce se zvârcolea. Strigau: Nu pleca, privește ce părăsești! Și sufletul său privi înapoi...până în adâncurile memoriei...departe...în ceața copilăriei, când se văzu alergând desculț după oi, apoi după vaci...călare
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii. Dintr-o dată diavolul se opri brusc. Cal și călăreț se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata s-o zbughească la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară uriașă se înfipse în coama sa și-l trânti la pământ. Pătru Valdescu revenindu-și din buimăceală
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
ieși după cumpărături. Nu știu ce anume m-a făcut s-o scot din cuva mașinii și s-o privesc cu atenție. Am rămas consternat și am simțit cum picioarele mă lasă, făcându-mă să mă așez pe marginea căzii gâfâind, ușor speriat. Patru pete mari de sânge se regăseau pe bluza ei, patru guri diabolice care păreau că vor să mă înghită, nimicindu-mi definitiv liniștea interioară. ********************************* Dar, revenind acum la partea pur spirituală din materialul meu, voi relata câteva experiențe T.
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
spun în gând. Moral ridicat garantat! Trec mai departe și cumpăr bilet complet. Include vizitarea muzeului, “Cine Multi-Vision”, “Trenulețul groazei” și “Simulatorul”. încep cu muzeul propriu-zis. Aud în spatele meu șușoteli cum că ar fi fost inaugurat în 1972. Mă grăbesc, speriată că voi trage cu urechea la o conversatie culta. Traversez galeriile înșirate că mărgelele pe ață și decorate în diferite stiluri, în funcție de epocă și civilizația pe care le reprezintă. Sunt populate de statuete în mărime naturală, cu ochii vii și
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
părinți. Ies din muzeu, dar nu am timp să-mi revenim, căci sunt luată pe sus de valul de vizitatori care se îndreaptă spre trenulețul groazei, ultima cursa. M-am urcat în trenuleț cu dorința sinceră de a mă lasă speriată. Cu toate acestea, nu am reținut decât efectul vizual deosebit realizat de un proiector, asupra unei figuri de ceară. Puteai jură că respectivul vorbește și-și mișcă ochii și mușchii fetei precum unul dintre noi, cei vii. Trenulețul se plimbă
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
câini, nu era nimeni alta decât cea care trecuse pe lângă el cu prietena sa și spusese că îi poartă ghinion pentru că-i ieșise în cale. Nu putu să-i spună absolut nimic în primul moment, privind-o tâmp. Aceasta, fiind speriată, părea că uitase întâlnirea cu el din timpul zilei și începu să-i mulțumească: - Mersi băiatule, mersi mult. Dacă nu erai tu, mă mâncau câinii ăștia. - Pen ... pentru puțin, doamnă. Aveți grijă altădată, doamnă. - Doamneee! Da’ ce noroc am avut
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
le va da curs spre rezolvare imediat. Pe plan profesional, Săndica era foarte mulțumită. Avea autonomia de a-și pune în practică toate cunoștințele dobândite atât în facultate, cât și la C.A.P. din Dobrogea. Pe plan personal era foarte speriată. Trecuse termenul la care trebuia să aibă ciclu și acesta nu mai veni la timp. S-a mai întâmplat câteodată să întârzie, dar niciodată zece zile și de aceea hotărî să dea o fugă până la Călărași la un ginecolog, să
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Spre seară cerul supărat și-ascunde în nori fața Luna și ea s-a întristat c-a-nvăluit-o ceața. Și-n tăcerea de cerneal-a nopții adormite, Vântul țese o urzeală de șoapte vii, mocnite. Frunzele foșnesc speriate spaime iluzorii, Toba tunetului bate zguduind toți norii. Somnoroși și zăpăciti se ciocnesc cu forță, Scuipă flăcări aiuriți...cerul arde-n torță. Și în ropote grăbite ploaia se coboară În grădinile trezite, până-n ulicioară. Dansul ei amețitor pământul frământă, Cântecul
PLOAIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378803_a_380132]
-
prin care se vede trotuarul. Un pictor, deci, al tăcerilor șevaletului, dar și al trotuarului, cu lumea lui zgomotos incitantă.Un jurnal. Val GHEORGHIU 1990 Revenire la Peleș 10 mai Lume răsturnată. În cîteva minute, castelul e părăsit, soldățeii fug speriați, mulțimea năvălește din oraș, hooo! jos! (cine?), soldățeii reapar după cîteva ore, cu epoleții schimbați, armata e cu noi!, castelul scapă de furia gloatei, (stră)bunele fantome se întorc mirate (după o jumătate de secol) din păduri, (re)iau totul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în post. Pare de neînlocuit (cunoașteți maladia, nu?). A absolvit, se spune, o facultate de istorie, dar, cum ața nu l-a tras spre catedră, și-a găsit culcuș la Peleșul acaparat de cei doi drăguți monștri, între timp împușcați. Speriat, sînt sigur, de gloanțele care zburătăceau printre turnurile castelului în decembrie '89, și-a revenit repede, ca mulți alți congeneri, iar azi continuă să-și primească, jovial, invitați speciali, ca-n vremurile bune, cînd se număra printre puținii locatari ai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îl plasa pe Ceaușescu între voievozii și domnitorii neamului. Și azi, cînd, fără prezența unui Iliescu la vernisaj, același reeducat nu se simte-n apele lui. Este foarte adevărat și sînt pentru asta și am să lucrez pentru asta, zicea speriatul Piliuță în 1960. Dar se pare că nu era chiar atît de speriat și că atunci cînd spunea că va lucra pentru asta, știa el bine (și, din păcate, nu numai el) ce înțelegea prin magicul asta. 15 noiembrie A
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Victoria, juriul (din care nu lipsea niciodată reprezentantul oamenilor muncii) tocmai ajunsese la sculptură: monștrii cu seceri și ciocane, cu răngi și picamere. Deschide ușa, scîrțîit, corpolentul sculptor T.G. Importanții jurați, cu ochi mirați pe el: ce e, tov. T.G.? Speriat, sculptorul întreabă: se mai pot aduce lucrări? Generoși nevoie mare, jurații zic: fugi repede și ad-o! Sculptorul: nu, o am aici. Și scoate sculptura din buzunarul raglanului jerpelit. "Casa de oaspeți" din Bucium. Ce buncăr misterios, ascuns în verdeață luxuriantă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
răspunsul: în confecționarea unei compoziții cu... sistematizarea iazului de la Ciric. "Compoziție cu temă", cum ar veni. Puzderie din acestea și în mapa unui alt mare "liric" ieșean, mapă cu "activitate", cum era prezentată trepădușilor activiști de către mama pictorului, fostă boieroaică, speriată, alături de fiul mult dotat, de insolenta presiune propagandistică. Mapă cu exerciții cam pe aceeași temă: fabrica de frînghii din vecinătate. Acestea toate aici, în zona blajină spre deosebire de adeziunile strident colorate ale unor bucureșteni vorbăreți și oricînd disponibili aveau aerul unor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-aș) că așa făcea Il Duce, cînd voia să-și timoreze victima în audiență. Sigur însă nu văzuse (nu citise) că la una din scenele cu scaunul în balans, Ducele, necalculîndu-și bine balansul, se prăbuși grămadă după birou, sub privirea speriată dar și secret-jubilantă a victimei. Și ăsta, de-aici, piticul, calculase greșit: în 22 decembrie, fu găsit jucîndu-se pe covor cu locomotiva-chivot: puf-puf, puf-puf. Un trio căruia de abia acum, la vernisajul ăsta înțesat, îi aflu identitatea prezentă (pentru că pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sagacele Mărgărit, preferatul lui Călinescu, în perioada lui ieșeană? Boema locului, încă autentică, în datele ei vetuste, era întreținută de fel de fel de figuri inimaginabile azi, literați aliniați sau mîrîitor-iconoclaști, pictori interbelici (unul din ei, școlit la Paris, întreba speriat și dezorientat: ce se mai pictează, dragă?), pictori tineri, în vogă (proletcultistă), universitari turbulenți (Cuciureanu avea teribil aplomb în a strica ștaiful cîte unei agape a "colegilor", la Casa Universitarilor, găsind frapierelor întrebuințări nu tocmai nobile), sculptori, actori, mamoși, birjari
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
le practice acum cu brio. Iar orașul n-ar mai arăta ca un imens Maglavit. Un pic de muzică. Recent, în timpul concertului Filarmonicii, unui dirijor tînăr, cu gestică extrem de alegră, mereu con fuoco, i-a sărit bagheta din mînă, zburînd speriată pînă sub violoncelul șefului de partidă. Acesta, părăsindu-și fulgerător arcușul, o ridică și i-o redă dirijorului. Aplecat, galant, într-o reverență de mulțumire. Nu mai văzusem așa ceva. Dar mi-am adus aminte imediat de nonagenarul Elenescu, și el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Din moment ce altele, ehe, sînt prioritățile momentului. Ce rictus alb are rozul premier cînd, casant, declară că nu istoria pasionează în momentul de față spiritualitatea partidului său, ci, zicem noi, un carpe diem! (trăiește-ți clipa!), ca deviză forte. În fața căreia, speriatul Consiliu (după ce nu a reușit nu să provoace acțiuni penale dar măcar să determine instituirea unei legi a lustrației, avînd în vedere accesul foștilor profitori ai comunismului la putere) își face cunoscută (la un deceniu de la prăbușirea dictaturii) de abia intenția
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la călduțele habitudini obștesc-private, urniți din fotolii și din iatacuri de taină, mandarinii galonați și negalonați ai puterii vocalizează într-o sotto voce grav-cavernoasă, responsabilă, asigurînd masa electorală panicată de iminența războiului să stea cuminte, să nu mai pună întrebări speriate excedatelor televiziuni privat-obștești. Vigilența lor de insomniaci responsabili e curată garanție. Iar dacă fidelul electorat aude cumva noaptea vuiet de bombardiere (americane? engleze?), să fie convins că ei, și numai ei, le-au permis zborul pe cerul înstelat de deasupra
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
titrării, în cazul unor Ciucurencu, Baba, Catargi, Pacea, Nicodim, robustețea demersului plastic anula, ca pe o caraghioasă superfluitate, obligativitatea lipirii titlului. Între formele de stres generalizat, care bîntuiau, în anii stalinismului autohton, breasla, unele îmbrăcau haina derutei duioase. O intervenție speriată ca cea a ieșeanului Popa, care făcuse pictură serioasă la Paris, cu André Lhote: ce se mai pictează, dragă? stîrnea un fel de compasiune veselă, pictorul fiind recunoscut și ca hîtru cozeur. Între vrafurile de cartoane ale celuilalt mare ieșean
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
CORPULUI Scop transmiterea mesajelor prin comunicarea nonverbală. Copiii vor primi diverse comenzi pe care trebuie să le execute fără ajutorul vocii, doar mimind și folosindu-se de corp. 6. STATUILE Copiii vor realiza din corpurile lor statui frumoase, triste, urâte, speriate, în funcție de indicațiile conducătorului de joc. Cine realizează cea mai expresivă statuie devine conducător. 7. CIP-CIRIP șI MOR-MOR-MOR Copiii vor forma perechi și la comanda educatorului vor încerca să „vorbească” ca și cum ar fi două păsărele sau două animale. La semnalul de
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]