3,200 matches
-
îi crescuse cu cincisprezece centimetri. Degetele i se îngroșaseră și între ele crescuse o membrană fină, iar unghiile i se lungiseră și i se curbaseră. Pe buricele degetelor se ivise un țep roșu ca un spin de trandafir. Un alt spin, de patru centimetri, îi crescuse în cot și se agăța de așternuturi, așa că dormea cu brațul drept atîrnîndu-i pe podea. Nu era un calvar, pentru că nu și-l simțea deloc, deși îl asculta, satisfăcîndu-i dorințele chiar înainte de a le formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
însorite, cu iarbă tăiată uniform. Pe ea alergau copiii, jucîndu-se cu o minge, într-o anarhie totală, iar pe latura îndepărtată, doi băieți mai mari stăteau pe o bancă privind o vale largă, înțesată de acoperișuri cu hornuri ca niște spini. La dreapta, un rîu șerpuia printre cîmpii și grămezi de zgură, apoi dispărea în oraș, deși cursul era însemnat de macarale scheletice care mărșăluiau spre stînga. Dincolo de oraș era o coamă întunecată de pămînt, de un verde-buruiană, brăzdat de cursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră, iar la încheieturile noduroase avea ghimpi roz și violet, o tufă de spini purpurii îi ascundea organele genitale și un șir dublu de țepi de pe spinare îi țineau corpul la douăzeci de centimetri deasupra mesei. Capul nu avea gît, nici bărbie, și, pornind de la claviculă, se întindea un cioc imens, ca al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el. O să-i arăt mai mulți pacienți. Vorbi în microfon, și pe ecran apăru un cadru cu dragoni pe mese metalice. Unii aveau pielea lucioasă, unii aveau carapace asemenea țestoaselor, unii aveau solzi ca peștii și crocodilii. Majoritatea aveau ghimpi, spini sau țepușe, unii aveau coarne uriașe ca de cerb, dar toți erau monstruoși prin prezența unui detaliu, un picior uman sau o ureche, sau un sîn ieșind din armura de dinozaur. Un doctor stătea pe marginea unei mese și studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tacticoasă blana. La lumină, în plină zi, se gândea la Veterinara, dar noaptea o visa pe Ghazal. Gândul i se întorcea la nevastă-sa ca la un sâmbure ce ar fi urmat să-ncolțească în carnea lui, ca la un spin roșu de trandafir altoit. Și-o amintea fericită, în seara logodnei lor, apoi la maternitate, cu Armin Caryan. În vis, ajungea la înstrăinarea ce îi măcinase mult timp, înainte de fuga lui. Ultima oară când i se păruse că îl iubește
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
scoarță bătrână. 114 Cântecul străinătății ........................... Că măncatu-s de străini Ca iarba de boi bătrâni, 172 {EminescuOpVI 173} Și mîncatu-s de dușmani Ca iarba de bolovani, Și mîncatu-s de ai mei Ca iarba de mielușei; Căci mila străinului Ca și umbra spinului, Când vrei să te răcorești Mai tare te dogorești. .......................... De-aș trăi ca bradu-n munte N-aș ave necazuri multe, Da trăiesc ca piatra-n vale Tot cu lacrimi și cu jale. .......................... 115 Cântecul străinătății Jalnică străinătate, Mult ești fără
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de frumos De se pleca crengile-n jos. Da nu cânta mama cucului, 15 Ci mândruța smăului În valea nucului. " Frunzuliță busuioc, M-o scaldat mama-n apă de soc Să rămân fără noroc, M-o scaldat în apă de spini Să rămân pin străini, M-o scaldat în apă de iaz Să fiu în lume de necaz, M-o scaldat în apă de surcele Să trăiesc în lume cu jele". Și voinicu - o auzea, Inima i se rupea 229 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Unde-a fi când a-nsera Pe-a cui mână s-a culca? Culce-se pe-a cui a vrea Că eu nu-i mai trag grija. 301 De s-ar lua câți se țin N-ar mai fi frunză pe spin, De s-ar lua câți s-au dragi N-ar mai fi frunză pe fagi. 302 Cine trece ulița? Mândra, țucu-i gurița, Cu cârpa ca vișina, Mie-mi rupe inima. 303 Știu că dracu și-o văzut: Grădină fără cărări
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
năsip schelete nalte... cu capete seci de oase... învălite în lungi mantale albe, țesute rar din fire de argint, încît prin mantale se zăreau oasele albite de secăciune. Pe frunțile lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetății din lună, prin a cărora ferești se auzea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spre vest și mâinile de-a lungul corpului; lângă genunchiul stâng s-a găsit o fibulă de bronz, cu capete de ceapă și piciorul frumos dorat, lângă femurul stâng s-a găsit inelul unei catarame de argint, fără placă și spin, iar pe un deget de la mâna stângă un inel de argint fără piatră. La picioare erau depuse două urcioare din argilă de forme diferite, unul fiind în stare fragmentară. Dintre cele mai timpurii obiecte descoperite în mormintele de secol II-III
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-am întins în pat. Mă preocupa visul din care abia mă desprinsesem și care, dincolo de unele amănunte trăite, înfipte ca niște spini în carnea mea, fusese destul de exact în esența lui; undeva în memoria mea exista într-adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
remedierea mediului ambiant. În „Jungla” aruncă disprețul asupra faunei politice românești. Elogiind „Frumoasa țară, cu țărani și muncitori și intelectuali cuminți și harnici, cu învățători și profesori dăruiți până la sacrificiu... Și iată că au început a crește la umbra legilor spini și pălămidă, șerpi veninoși și fiare de codru. Vechii lupi s-au băgat printre oamenii cinstiți. Torționarii și stăpânii lor au ieșit la lumina zilei mai hulpavi. Din codri au dat năvală spre așezări omenești hoții și tâlharii, au jefuit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
În engleză: UN TATUAJ E UN MESAJ TRIMIS DE DINCOLO DE TIMP! Peste tot prin magazin erau vitrine În care erau expuse sute de modele de tatuaje și de bijuterii pentru piercing. Modelele de tatuaje erau reunite sub câteva titluri: „Trandafiri & Spini“, „Inimi Însângerate“, „Inimi Înjunghiate“, „Drumul Șamanului“, „Creaturi Păroase Înspăimântătoare“, „Dragoni Fără Păr dar la Fel de Înspăimântători“, „Motive Patriotice“, „Nume și Cifre“, „Simurg și Familia Păsărilor“ și, În cele din urmă, „Simboluri Sufiste“. Armanoush nu-și amintea să fi văzut vreodată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de mine! În limba armeană, În traducere aproximativă - O, Doamne! În limba armeană, În traducere aproximativă - Haide! Rahat Nu necăji băiatul! (În turcă În orig.ă Film despre poetul armean Sayat Nova, realizat În 1968 de regizorul georgian Serghei Parajanov. Spin (lb. en.ă Sufletul vegetativ căruia Îi corespund pasiunile și comportamentul emoțional - (lb. arabăă În limba engleză, În original The Malediction of the Ivy of Infatuation. Cârnat condimentat din carne de vită. În limba engleză, În original - Why me Lord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
declarație a lui Cipriano Algor a avut efecte diferite asupra fiicei și a ginerelui. Marçal a exclamat, În sfârșit, și și-a îmbrățișat cu putere socrul, Nu poți să-ți închipui ce bucurie mi-ai făcut, spuse, era ca un spin în inimă. Marta și-a privit tatăl mai întâi cu scepticism, ca și cum nu credea ce aude, dar treptat chipul i s-a luminat de înțelegere, memoria serviabilă îi adusese în minte anumite expresii populare curente, urme de lecturi clasice, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-am întins în pat. Mă preocupa visul din care abia mă desprinsesem și care, dincolo de unele amănunte trăite, înfipte ca niște spini în carnea mea, fusese destul de exact în esența lui; undeva în memoria mea exista într-adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat, am strivit-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era mana stalinistă. Ni se spunea la școală că În Raiul Socialist ce avea să vie, tot ce aveai de făcut era să deschizi gura și din ea ar fi țîșnit șuruburi și piulițe. SÎrma ghimpată era coroana noastră de spini. SÎnt și niște busturi mutilate ale „părinților“ revoluționari, o statuie a lui Stalin care a fost redusă la un cub de metal de un compactor dintr-un cimitir de mașini. Aerul este dinadins prăfuit, pentru a evoca poluarea industrială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
timp ce-și scoate pantofii și șosetele. Cel puțin sînt curate. Reverendul trage un taburet și Îi prinde În palme piciorul drept; Îl uimește atingerea ei ușoară, caldă. Piciorul are bătături; a urcat munți, a bătut caldarîmul orașelor, a supraviețuit spinilor și mușcăturilor și scîrnei tropicale și iată-l acum ținut În mîinile moi și negre ale unui Înger, ca un instrument plin de simțire. — Ești un călător, spune Reverendul, trasînd o linie pe talpă de la pernuța de sub degete pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu face; Îi dai unul să se joace, Ea îndată îl desface. Floarea-n vânt și-o flutură, Mai apoi și-o scutură; După ce se face cald, Scot mărgele de smarald. Am găsit-o și-n ierbar: Nu-i nici spin, nu-i nici țânțar, Dar și ea-i dintre acelea Care îți înțeapă pielea. Pomii fructiferi 38 Vai de dânsul, vai și vai! Pentru două-trei carboave Ar mai face el potcoave, Însă lumea n are cai. N-are cap, deci
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
vinetele brazde se-ntind subt pluguri mari de apă. Văzduh și port, pescari și vameși au ațipit în spațial cald. Vântul alb c-un ochi se caută de-aici pe țărmul celălalt. Ins pierdut în ceasul rar mă uit prin spinii de la ușă, oameni goi zac în nisip tăcuți, ca-n propria lor cenușă. În joc cu piatra cîte-un val și-arată solzii de pe pântec. Între slavă și veninuri mă-ncearcă boală ca un cântec. [1929] * SEARĂ MEDITERANEANĂ Faruri ghicite pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de pe pântec. Între slavă și veninuri mă-ncearcă boală ca un cântec. [1929] * SEARĂ MEDITERANEANĂ Faruri ghicite pe mare dau semn. Viespii se-nchid în cristale de lemn. Se strânge în țărnă de nu știu ce chin, ca o mână crispată, amarnicul spin. Adie sud cald prin urnele sparte, prin sângele meu, prin fluier departe. Din Hades cântând privighetorile vin, s-așază pe masă 'ntre pîne și vin. [1931] * HOTAR Calea Lactee abia ghicită se pierde scrisă în noapte fierbinte și calmă, ca linia
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pască iarba morților de bine. În satul vechi de lângă lună uși se-nchid, uși se deschid. Umbra mea cade pe zid. [1932] * TRENUL MORȚILOR Cât e noaptea-n lung și-n lat nu s-aude un lătrat. Colo numai dintre spini pîn' la stelele-n vecini licuricii dau lumini. Licuricii cu lămpașe semne verzi dau spre orașe pentr-un tren care va trece prin văzduhul mare, rece. Pentr-un tren care-a veni, nimeni nu-1 va auzi. [1932] * CEREASCĂ ATINGERE Ce
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
tină și rană. În cer te-ai închis ca-ntr-un coșciug. O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea decât cu vieața, mi-ai vorbi. De-acolo de unde ești, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aici arată-te Doamne, să știu ce-aștepți de la mine. Să prind din văzduh sulița veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească sub aripi? Ori nu dorești nimic? Ești mută, neclintită identitate (rotunjit în sine a este
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
umbră, parcă-ar fi niște roade putrede ce cad dintr-un pom nevăzut. O, cum a răgușit de bătrânețe glasul izvorului! Orice ridicare a mânii nu e decât o îndoială mai mult. Durerile se cer spre taina joasă a țărânii. Spini azvârl de pe țărm în lac, cu ei în cercuri mă desfac. BUNĂTATE TOAMNA Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boală. Pătrunse de duh fețele-și lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecarea. Toamna
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ceva. Iar Sasha oprise acolo, chiar dacă În locul acela era o zonă moartă, Între două cartiere neterminate, și nici măcar nu era trotuar: pe partea dreaptă a străzii era doar o fâșie de pământ pe care creșteau urzici și rugi plini de spini. Emma coborâse și trântise portiera cu putere, iar bufnitura seacă a acesteia semănă cu un punct pus unei fraze prea lungi. O pornise pe strada Întunecată, Îndreptându-se spre un bloc Înalt care țâșnea spre cerul Întunecat - fără să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]