5,679 matches
-
Itești, și fin, și sălbatic, îngânat de zbuciumul Bistriței și de foșnetul codrilor. Cel mai mare ca suprafață, dintre satele componente ale comunei este Itești. Urmează satul Dumbrava, iar satele Ciumași și Făgețel sunt mai mici și se situează pe spinarea stâncoasă a dealului pe sub care se varsă sugrumată de canalizări și hidrocentrale, Bistrița. Comuna Itești este așezată, așadar, în partea nord- estică a orașului Bacău, pe o zonă colinară și de șes, și este mărginită de râurile Siret și Bistrița
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
străzii flămânzi, cu ochii după furat, gospodine cu sacoșe pline, câte un Ostap Bender îmbrăcat țipător în căutare de naivi pe care să-i îmbrobodească cu năstrușnice propuneri de afaceri, vreun țigan lăutar cu vioara sub braț sau acordeonul în spinare. Securiști deghizați trăgând cu urechea, golani care se îndreaptă spre părcuțelul de roșcovi din fața pieții în căutarea acoliților sau a unui joc de barbut, cu alte cuvinte, o lume dispărută pentru totdeauna.” O lume hibrid, cu oameni nici țărani, nici
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
ce aparținea comunității semnelor de punctuație. Mă uitam în toate direcțiile posibile dar, nu vedeam niciun bou. Doar eu și cărțile nemișcate, plus o bibliotecară dusă în vis la păscut. Unde-o fi boul?... Sau?... Simt o transpirație mocănească pe spinare ca un condens necontrolat. Aștept un fel de reacție din partea de unde s-a auzit sugestia. Fâș-fâș! Vâșt-vâșt! Pâs-pâs! și-atât ... .Tăcere. Mă uitam spre cărți ca soacră-mea la salariul meu. Nu-mi auzeam nici măcar scărița și nicovala din ureche
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
masiv. Cu mișcări fixate trăgea în barcă plasa plină de pești, i se părea absolut normal, că și azi a prins o mulțime. Ajungând la mal a legat barca de un țăruș. A înhămat calul, așezând coșul cu peștii pe spinarea lui. Peisajul arăta ca și înainte cu mult timp, lui totuși i se părea că totul s-a schimbat în jurul său: mesele, pescarii vecini, peștii, chiar și vocea lui suferea niște mutații. Ce este atât de deosebit oare, când toată lumea
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
de frumusețea mării, păși în apă, ținând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în sec observând cum apa acoperea trupul Daliei până la șolduri. Când o văzu ieșind, simți boabe de mercur cum i se plimbă pe șira spinării. Imaginea acelei fete, voluptatea formelor acoperite doar de voalul bluzei ude, lipită de trup, rozetele sânilor zgribuliți de vântul rece al nopții, îl făcură să-și dorească pe loc acea făptură. Se lipi de spatele ei rece și ud și
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
acum, privesc spre orizont prin fum, trec nepăsător prin vreme și sufletu-mi picură-n gene. m-afund în mine adânc, aud strămoșii cum plâng, privesc înainte tot trist și totuși mi-e drag că exist. eu vin cu veacu-n spinare din marele soare-răsare, noaptea visez și nu dorm, am ochiul de strajă enorm. visele-mi aleargă prin sânge și dorul de ele se frânge, îmi vin în gând ca o turmă și eu le iau după urmă. seara-mbătat de amurg
STANŢE LIRICE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342371_a_343700]
-
iubeau animalele, plantele și păsările, iar acestea, la rândul lor, îi iubeau pe ei. Cangurii, koala, bilby și wombat-ul se jucau toată ziulica cu copiii lor. Eucalipții și tufișurile de mulgă le țineau umbră, marea pasăre emu îi ducea în spinare, iar kookaburra, pasărea care seamănă cu o pupăza, îi trezea dimineață că un ceas deșteptător. Cu toată viața tihnita pe care o duceau, necazurile nu-i ocoliră nici pe wahroongani. Începuseră să se întâmple niște lucruri ciudate. Într-o zi
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
de rasă, ajutată, desigur, de tehnica de azi a virtualului, azi am ajuns să cred că Ursu nostru a fost, poate, o corcitură foarte reușită. În primele sale luni, până la un an, părea un husky în devenire, toată blana de pe spinare umplându-i-se cu gri deschis. Înălțându-se însă, începând cu al doilea an, a pierdut treptat aproape tot griul, „transformându-se” într-un malamuth (Malamute de Alaska) de toată frumusețea pentru noi și vecini, dar și de toată invidia
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
ești...? Pleacă la naiba, iar ai venit după mâță? - Vreau doar să vă ajut... - Nu-ți dau nimic! Nelson e doar al meu... amiralul meu...! și din nou căpitanul își pierdu cunoștința. Vizitiul, flăcău puternic, îl luă pe Buddle în spinare ca pe un sac de cartofi și coborâ cu grijă scările. Panait, rămas mai în urmă, auzi din nou un mieunat care venea de sus. Urcă cu mare chin înca două nivele și mare-i fu bucuria când deschise ultima
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
trepte spre morgă. Imediat un om a trecut pe lângă mine. -Fugiți imediat de aici! Vine doctorul! Nici nu am apucat să mă întorc bine că am și simțit o lovitură în spate. Am căzut. Am simțit ceva cald pe șira spinării și o moleșeala m-a cuprins. Doar atâta am mai apucat să văd că omul care îmi spusese să plec era deasupra mea și strigă după ajutor.” * După ce a citit Țină acest pasaj, cea din realitate, nu personajul meu din
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
mănânce ori le adăpa. Când pleca la câmp, era fericit. Țesăla cele două vaci în fiecare zi, le mângâia, le vorbea mult și se îngrijea să se întoarcă acasă cu ele sătule. Să le vadă burta umflată până peste șira spinării și ugerele pline de greutatea laptelui. Multe povești spunea Gabriel și câinilor și pisicilor, în timp ce‑i îngrijea și avea răgaz să se mai joace cu ei. La școală era mai simplu. Lumea nu se schimba, era aceeași. Se simțea în
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
nici nu s-au uitat la fân: se smuceau de funii, trăgnd la apă, săracii. Femeia nu i-a adăpat, erau prea înfierbântați și puteau muri una-două. A luat din car o „țoală” și a-nceput să le frece gâturile, spinările și burțile. După ce a terminat de șters boii, aceștia s-au mai smucit un timp și apoi, văzând că stăpâna lor nu are de gând să-i dea la apă, s-au culcat, scoțând niște gemete prelungi, sfâșietoare... Teșcuțoaia le-
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]
-
făceau zob. Cam așa gândea Tudorel că stau treburile în cetatea lui Izvoraș împărat. Uite cât sunt de semeți vitejii săi! Acela cu pieptul lat și căciula mare, ascuțită, este Țuguiatul. Celălalt, cu picioare uriașe și groase, cu buzduganul la spinare este Ciolănosul. Iar celălalt, înzăuat și cu sabia strălucitoare este Căpitan Vârtosu. Se gândi să-l salute pe Izvoraș-împărat. Să-l asigure de tot respectul și admirația...Care...Care ce? Cum să se apropie de alaiul său? Că lăncierii ăștia
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
făceau zob. Cam așa gândea Tudorel că stau treburile în cetatea lui Izvoraș împărat. Uite cât sunt de semeți vitejii săi! Acela cu pieptul lat și căciula mare, ascuțită, este Țuguiatul. Celălalt, cu picioare uriașe și groase, cu buzduganul la spinare este Ciolănosul. Iar celălalt, înzăuat și cu sabia strălucitoare este Căpitan Vârtosu. Se gândi să-l salute pe Izvoraș-împărat. Să-l asigure de tot respectul și admirația...Care...Care ce? Cum să se apropie de alaiul său? Că lăncierii ăștia
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
lumea, azi, obscenă ne mai inspiră teamă. Cu gândul rătăcit la micul os de pește îmi vine câte-o dată să zburd pe caii mării, să simt în larg celest furtuna cum tot crește; rechinii cum se-nfruptă din măduva spinării. La margine de țărm m-aș despărți de umbră, oglinda mării-ntinse pierzându-mi trupul verde, cum fiecare-n timp, sub o lumină sumbră, se stinge în durere și-n Dumnezeu nu crede. Striviți lumina-n zori ce văruie vitrine
OGLINZILE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341570_a_342899]
-
era o femeie frumoasă, realizată... - Ascult! I-am întins aparatul, urmărindu-i atent reacțiile în timp ce privea fotografia acelui cadru minunat, în care, în plin soare, la marginea unui șanț, un copilaș tuciuriu în pielea goală, zâmbea strâmb, culcat drăgăstos pe spinarea rozalie a unui porc imens. Capul copilului, rezemat de gâtul porcului, dovedea încrederea nelimitată în animalul pe care-l cuprinsese cu mâinile și picioarele rășchiate, iar întreaga poziție a animalului demostra totala supunere a acestuia. Fotografia aceea eram eu cu
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
convinși că nu ne vom mai revedea decât pe lumea cealaltă și noaptea dorm ultima dată, singur în casa goală pe jumătate și în dezordine, într-o atmosferă deprimantă de apocalipsă. Dimineața pun lacătul la ușă și cu sacii în spinare plec la unul din cei care promiseseră că mă duc la gară. Când am plecat câinele urla lugubru în curte, bietul animal conștientiza nenorocirea probabil după agitația oamenilor și probabil simțea că nu își va mai vedea niciodată stăpânii. Cu
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
cu mama...care lăsa mâncare și familie și tot pentru un roman bun. La compunere, la algebră și la franceză mă ajuta, cu drag. Altfel, nu existam...poate doar când nimerea o joardă cu care să-și verse focul pe spinarea mea...” că ai toată mutra lui”. Liceul Pedagogic „Eftimie Murgu” (pe atunci), din Timișoara, a fost alegerea tatălui meu, pentru amândouă fetele (pe mine, nici nu m-au mai întrebat...”filiera” era făcută). Am avut, ca dirigintă, un om foarte
PROFIL DE AUTOR SAU IUBIND CERUL ŞI PĂMÂNTUL ... CU TOATE ALE SALE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340660_a_341989]
-
De-acum lucrurile devin interesante. Privind pe geamul care dădea înspre fereastră,fetele observau căsuțele cele mici și mari decorate după obiceiul vremii,brutăriile și micile croitorii,oamenii interesanți sau obișnuiți,muncitori care cărau peste și piei de animale în spinare legate cu funii,femeii bogate care priveau de sub machiajul alburiu și rujul roșu pe cei mai mici lor,iar undeva mai departe de oraș,chiar în pădure cineva pe care Karon își dorea să-l vadă.” Oare ce mai face
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Trudită și încercănată De oboseala unei vieți, Grea durere te încearcă-n Zorii-acestei dimineți. Somnul fuge de la gene, Șalele iar te omoară, Ba mai mult, toată spinarea, Brusc, începe să te doară. Ai trăit aproape-un secol De necaz și întristări, Ești dedată cu durerea, La mai bine nu mai speri. Anii ți-au săpat pe frunte Cute-adânci, întunecate, Iar pe-obrazul ca zăpada Altele, nenumărate. Cinci
BUNICA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341097_a_342426]
-
Căpitane, evită ispita și întoarce capul de la flacăra pierzaniei! Comoara nu mai este a noastră! Dă pinteni calului și ține direcția porumbeilor! La galop! Călăreții treziți ca dintr-o amorțeală visătoare resimt șuvoiul rece al ploii ce le inundase șira spinării. De groază și disperare se pierd ca două năluci în negura pădurii. Două umbre pătrund ca o săgeată pe porțile deschise ale cetății Vâlcelelor, descalecă și dispar în castel pe o scară secretă. În urma lor o altă nălucă închide prin
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
brusc subiectul. Mi-a spus și mie că-i gravidă. Te-ai fi așteptat? - Nu. - Să ai mare grijă! Nenorocitul ăla încearcă s-o determine să te otrăvească! Fii atent ce mănânci și ce bei! Simt un fior prin șira spinării. - Ți-a spus ea asta? - Adineauri. Am surprins-o ieșind de la el! - Parcă era interzis? Thomson aprobă din cap. - Doar o știi pe Ingrid. S-a plâns căpitanului că-i gravidă și a reușit să-l înduioșeze! - Îți mulțumesc! șoptesc
DRUMUL APELOR, 22 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341232_a_342561]
-
ridicat măgarul, epuizasem arsenalul de formule magice și jumătate de pachet de țigări. Am prins măgăreața de picioarele dinainte, i le-am trecut dincolo, apoi le-am luat pe cele din spate și i-am făcut vânt: a căzut pe spinare, cu picioarele-n sus. La stână am ajuns fără alte peripeții. Tușa era la oi, m-a întâmpinat nea Ion zis Badea, și el abia sosit cu măgăreața. Un alt cioban plecase în porneală cu Tușa, iar măgărița lui stătea
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
reușit în final să-l scot din cuie doar pe cel de deasupra. Am prins măgăreața de picioarele dinainte, i le-am trecut dincolo, apoi le-am luat pe cele din spate și i-am făcut vânt: a căzut pe spinare, cu picioarele-n sus. N-am apucat să ridic capul c-am și auzit: - Au, fire-ai tu al dracu de țâgan, de-aheștea faci? Mânce-te Iuda să te mânce! Era soția Badii, puțin afumată, în mână cu un par
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
Foto: Guliver Getty Images Sub sfântul crepuscul din zori se zăresc, după ore bune de orbecăială, lumini intermitente și apoi, tot mai aproape, spinarea sumbră a uscatului nemaisperat. Avem în spate o noapte cu valuri mai mari decât credeam și cu tangajul aferent al blocului de șapte etaje pe care tocmai am traversat Egeea.Totuși, după miezul nopții, toți bravii insulari care se întorceau
„Sorosul” meu: un miliardar grec m-a dus trei ani la rând pe o insulă minunată să citesc texte vechi () [Corola-blog/BlogPost/337967_a_339296]