10,783 matches
-
Din s a ridicat, și-a Împins scaunul cu grijă și l-a tras de cot pe Adam. — Să mergem, i-a zis. Adam Însă n-ar fi dorit să plece. Voia să-i asculte mai departe. Fusese surprins și stârnit când și-a dat seama că pricepea ce se zice, nu totul, firește, dar sensul general Îi era clar. Erau de vârsta lui, Își spusese, nu foarte deosebiți de el. Nu erau niște tinerei din Molucce, lipsiți de educație, ci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de galerie. Nici vânzătorul, nici cumpărătorul nu țin să fie identificați, cum se zice. — Înțeleg, a zis Margaret. E exact ce i-ar plăcea președintelui. Era impresionată de priceperea cu care Bill găsea fără greș calea cea mai potrivită să stârnească cele mai josnice instincte ale cuiva, Înțelegând ce i-ar face plăcere să vadă sau să audă. A Înțeles și ce o atrăsese la el cu atâția ani În urmă, nu pentru că s-ar fi lăsat trasă pe sfoară de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
in rafturile din apropiere, atentă și la ce se discuta, putea să se simtă, fără nici o remușcare, fiindcă nimeni n-o forța să arate odată ce poate, pentru câteva momente, CINEVA. Dar amabilitățile lor, rostite cu emfază, convingător, la fiecare vizită, stârniră în mintea Carminei acel fior al cunoașterii, al înțelegerii, raportată la propria sa persoană și nu se știe dacă schimbarea petrecută atunci cu ea nu avusese loc numai din dorința de a nu-i dezamăgi, ori poate, într-adevăr, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
severe. În vremea aceea, Carmina nu mai semăna cu o ființă umană, devenise un burete ce absorbea cu repeziciune și precizie și se extindea ca o pecingine pe suprafețele alăturate, cu rapacitate, cu forță...Cu timpul, de dragul ambiției ce se stârnise în ea, renunță la toate tabieturile ce-i umpluseră până atunci existența și dădea o cu totul altă prețuire zilelor și nopților. Nu se mai preocupa nici de aspectul ei exterior, se eliberase de migala multiplelor operații de înfrumusețare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul ei, spune și tu ceva că doar om ești. Lasă, cuscră, nu te mai amărî, nu sunteți nici primii nici ultimii care pățesc așa cu fetele. O apucă de braț dar duioșia ei stârni și mai mult pofta de plâns a mamei. În cele din urmă, iritat de toată scena, tatăl o prinse de celălalt braț și o trase spre el aproape brutal. Hai, hai că n-a murit nimeni, te văd vecinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic, nici o vorbă. În sinea ei poate mama le reproșa indiferența sau voia să știe cât îi rabdă inima să ignore existența Elenei, s-o alunge din suflet, din viața lor de zi cu zi. Ori poate nu voia să stârnească mânia bărbatului, nu voia să provoace vorbe de ocară era și așa destulă încordare în casă, deși, cu siguranță, se indigna mut: cum de era posibilă atâta nepăsare: El, bărbatul scosese niște bani de la CEC și cu asta se considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
negricios ori de câte ori vreun tăciune pocnea la soare. De peste tot un vuiet egal și străin, glasul uscat al porumbului. Din când în când pe fată o depășea câte o mașină, șoferii îi plasau o vorbă, două, o invitau în cabină. Praful stârnit de mașină plutea cu gustul sălciu pe deasupra spicelor. Curând avea să coboare spre rădăcini lăsând în loc nemișcarea. Într-adevăr, liniște, lanul a înghițit în adâncul lui mașina. Doi oameni, patru, șase, lanul înghite oricât. Și totuși, tragic, tulpinile porumbului sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și simplu, dacă era mai slab de înger, trebuia să renunțe la ideea că ceea ce susținuse ar putea fi întemeiat, sau să accepte că pot exista două opinii la fel de valabile, chiar dacă se contrazic una pe alta. Purtarea lui Alexe irita, stârnea orgolii, când discuția ajungea către o tensiune paroxistică, Alexe se tempera dintr-odată, își controla sarcasmele, se retrăgea puțin câte puțin de pe poziții, cu bună știință, ceda, accepta pe ici pe colo spusele celuilalt. Din colțul ei Nina savura această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puneau pe gânduri, îl stimulau și lui îi plăcea mult să mediteze, să-și pună rotițele în funcțiune, descoperea atunci lucruri deosebit de importante pe care poate nu le-ar fi putut trage din străfundurile creierului niciodată dacă nu ar fi stârnit de profesor să gândească. Câte creiere nu-și risipesc potențialul din lipsa unui imbold extern sau intern? Câte idei rămân nenăscute din pricina comodității, a indiferenței? Marcu avea nevoie de prezența profesorului, acesta fiind un catalizator misterios care-i angrena mecanismele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acasă mă culc, mănânc, îmi fac nevoile și asta-i. Era vulgar cu bună știință, voia să-l facă să renunțe la acțiunea lui de bun samaritean. Ce drept avea Marcu să se amestece în existența lui? Atunci când persoana lui stârnea milă devenea fiară. Îi era mai comodă aversiunea colegilor săi de muncă, decât compasiunea inginerului căruia trebuia să-i fie și recunoscător până la urmă că se interesa de soarta lui. Nu era deloc maleabil, mândria la el căpătase proporții absurde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o atmosferă prietenoasă în jur, crezuse că Ovidiu va ști să se ocupe de ea, altfel ar fi purtat cu fata o discuție între patru ochi, puteai coopera minunat cu dânsa, era de-o sinceritate dezarmantă, trebuia doar s-o stârnești, ca s-o faci să-ți vorbească. Răspundea întotdeauna cu precizie, doar uneori, când discutau probleme mai delicate, formulările ei erau mai evazive dar dacă aveai capul pe umeri înțelegeai cu exactitate ce voia să spună. Uite că ceea ce eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu Dimitrie și pricina micilor lor altercații, părea un subiect inepuizabil, noi și noi amănunte izvorau unul din celălalt, ea era plină de acea bucurie euforică atât de molipsitoare, parcă în paharul de șampanie fusese o licoare miraculoasă ce-i stârnea imaginația și o făcea să picure în jur bucurie. Viața ei de zi cu zi era decodată în fața lor, lor li se încredința cifrul secret al trecerii timpului, avea o fantezie atât de practică, puțin snoabă și un spațiu uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și învelitoarea. M-a privit, probabil că arătam consternată, cămăruța era plină de fluturii care lovindu-se de pereți stârniseră praful, aveam impresia că mă aflu pe cealaltă lume. Da, las-o pe Ela aici și du-te unde-ți e treaba. În timp ce mă îndreptam către poartă a continuat: nu toți facem doar ce ne place. E o femeie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu era omul care se complăcea în justificări, așa voia să procedeze, așa făcea, nu-l atingeau privirile ironice ale Sidoniei, devenise imun. Un moment Fana se gândi dacă albumul conținea piese valoroase, probabil că da, altfel n-ar fi stârnit comentariile sarcastice ale Sidoniei. Nu îndrăzni să întindă mâna către coperțile din mătase roz, presărate cu motive florale bogat nuanțate, probabil că albumul ședea mai bine aici la Carmina, îl aproba pe Trofin fără să-l înțeleagă, acum, de când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o conduse pe Carmina de-a lungul camerei, deschise ușa de la balcon, o trase afară. Femeia avu pentru o clipă sentimentul că el cunoaște bine locul, că mai fusese pe acolo, exact în camera albastră. Ceva din comportarea lui îi stârni bănuiala. Balconul dădea undeva în spatele hanului. În întuneric, foarte aproape de ei, se vedeau copacii, o masă neagră, compactă. Știi pe unde suntem? O întrebă Ovidiu și la negarea ei mută, continuă: lasă, e mai bine așa. Ai dormit tot drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asaltau toate aceste amănunte, picături de neliniște, de senzualitate, ce minunat, să șadă în fața lui și să-l studieze cu atenție, ce minunat! Cât de bine cunoștea toate amănuntele vieții acestui om, cât de bine vedea singurătatea serilor sale, deruta stârnită de fiica lui, Ela, diminețile când își petrecea cureaua ceasului în jurul mâinii, când simțea că roua e încă foarte rece... Parcă îl cunoștea de când lumea! Dar nu mi-ați vorbit deloc de soțul dumneavoastră, îl auzi pe bărbat și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Te-am tot așteptat, murmură ea abia auzit. Mi-era dor de tine, murmură el într-un târziu și nările i se dilatară de câteva ori de parcă aerul îi era insuficient. Înțelegi tu asta? Mașinile treceau pe lângă ei în viteză, stârnind puful de plop care plutea de colo, colo. Parcă era zăpadă artificială într-o scenă ireală de teatru. Un fluviu mare de liniște se revărsa de la unul la altul, nu-și mai vorbeau, legăturile dintre ei erau nevăzute. Către fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu, riposta Adrian. Ia zi, unde-i marmelada aia cu conținut redus de zaharuri? — S-a terminat. Adrian țâțâi dezaprobator, iar Eleanor continuă să citească cu glas tare din ziar: — „Desigur, aceste zone interzise nu au făcut decât să-mi stârnească și mai mult curiozitatea. În cea mai mare parte a timpului petrecut alături de Samuel Sharp am stat în vârful picioarelor, încercând să-i cercetez creștetul, doar-doar o să observ vreun semn care să-i dea de gol mesa. Văzând cum stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ar fi fost prinși depășind viteza admisă. La această oră matinala, duminică, traficul de pe șoseaua M25 era însă lejer și aveau timp berechet să ajungă la aeroport. Se treziseră devreme de tot în apartamentul situat la o mansarda din Clerkenwell, stârniți de două ceasuri deșteptătoare și un telefon de trezire primit de la British Telecom, se îmbrăcaseră în viteză, puseseră mâna pe bagajele făcute de cu seară și ieșiseră cu pași împleticiți și căscând, inca amorțiți de somnul prea scurt, în zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
șezlong ca să se uite și el la televizor. Nu știu, spuse el. Moartea cuiva contează. Chiar și moartea unei persoane pe care n-ai cunoscut-o dacă e destul de... — Poetica? îi sugera Șam. Chiar așa, de fapt, zise Adrian. „Care stârnește milă și frica, plus curățirea acestor pătimi.“ — Vechiul nostru prieten Aristotel! exclama Șam. Ce ne-am face fără el? — Ne este milă de victimă și ne temem pentru noi. Poate avea un efect serios, spuse Adrian. — Taceți odată, pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să întrezărim concluzia în introducere. Consemnăm în cele ce urmează părțile obligatorii ale planului unei compoziții, în ordinea necesității redactării lor: a) Introducerea fixează locul și timpul acțiunii, prezentând și cartea de vizită a personajelor. Rolul introducerii este de a stârni interesul cititorului și de a pregăti povestirea întâmplărilor care urmează; b) Cuprinsul dezvoltă subiectul compoziției logic și gradat, furnizând unele detalii și făcând apel la sentimente; c) Încheierea va trebui să aducă soluționarea întâmplărilor povestite, incluzând de asemenea păreri personale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și imaginația copiilor neștiutori de suișurile și coborâșurile existenței. Pe fondul poetic al semnificațiilor, substantivele: masa, vinul, dezvăluie un sensibil univers al copilăriei fericite, apărate de imprevizibilul vieții: ,, Cred că pe masă vinul așteaptăn adormire.” Sub ochii uimiți ai copiilor, stârnindu-le imaginația, Smaranda Creangă desfășoară vechi ritualuri strămoșești: ,, Plină de minunății, mama alunga nourii cei negri de pe deasupra satului și abătea grindina în alte părți, închega apa numai cu două picioare de vacă, bătea pământul sau lemnul de care se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Crestele albe ale valurilor se spărgeau ușor de mal, cu zgomot surd, ca un geamăt. Nisipul era rece și umed, neprimitor. În fiecare clipă, lumina zilei creștea. Acum deslușeam totul. Vântul se trezise și el și începuse a se zbengui, stârnind panică printre crestele înspumate. Deodată cerul se coborî la orizont, apoi o văpaie trandafirie se răspândi în tot văzduhul. Cu ochii dilatați de uimire, ama văzut arcul luminos al soarelui înălțându-se la orizont. Discul roșu începea să crească ireal
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei vietăți se naște alta, care va continua șirul lung al vieții ce se află într-un circuit continuu cu moartea. În această împărăție a apei, rumeneala asfințitului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Flavius-Tiberius Înspăimântat. Cum ți se pare? Minunat... Nu sună rău, nu-i așa? Atunci să-i văd eu pe Forman și Scorsese... Și chiar pe Marii Ruși... Câți mai sunt... În urmă cu câțiva ani un asemenea dialog ar fi stârnit hohote de râs. Acum abia dacă se zâmbea. Mimau un duel obosit pe o planșă cu contactele tăiate. Floretele erau vechi, ruginite, iar costumele nu mai aveau albul imaculat de odinioară. Gălbui, tulburi, precum albul de azi al ochilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]