3,144 matches
-
își spuse iar: „Dumnezeule, e leită Linda, seamănă din ce în ce mai mult cu Linda, cum e posibil?“. Cu părul ridicat în creștet, Hattie arăta mai înaltă și mai mare ca vârstă. Luați loc, îl pofti Hattie. Niciodată până atunci nu se simțise „stăpâna casei“ care primește un musafir, și încă ce musafir special. În Denver lucrurile nu se petrecuseră niciodată în felul ăsta. John Robert se așeză pe unul din scaunele de bambus care scârțâi sub greutatea lui. Se ridică și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o mică vedetă locală și nu-i plăcea să-l vadă tocmai pe tânărul ăsta oferit pe farfurie lui Hattie. De bună seamă, Hattie, care refuza să ia întreaga poveste în serios, n-o să se mărite cu el. Dar spre deosebire de stăpâna ei, Pearl intuise strania seriozitate a lui John Robert, neobișnuita intensitate a acestuia cu privire la Hattie, pe care n-o observa pentru prima oară și care o tulbura adânc. Se simțea alarmată, îngrijorată, geloasă. Și acum probabil că vor fi mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rochiilor celor mai adecvate și (în cazul lui Hattie) a pieptănăturii. Pearl șovăise între a îmbrăca uniforma de operetă și cutezanța unei rochii de vară înflorate, care, din punct de vedere vestimentar nu ar fi deosebit-o cu nimic de stăpâna ei. Hattie purta una dintre rochiile ei „de duminică“ de la școală, drăguță, dar nu elegantă, iar părul îi era împletit în două cozi. De fapt, în momentul când Pearl îl zărise pe John Robert, ea tocmai își scosese rochia înflorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e. — Cred că ai fost cu ea. — O, Tom, încetează, folosește-ți mintea, nu fi nebun! Hattie nu-i aici. Atunci, ce... Există două femei în casa asta, deși știu bine că tu nu ai remarcat decât una. Domnișoara ta, stăpâna, a plecat. Eu, așa cum îmi stă bine în situația mea de prieten al eroului principal, m-am culcat cu camerista. — Te-ai... o, Emma... — Ești șocat! — Nu-mi place prezența ta aici. După câte știu, nu ai nici un drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tiptil și, c-un gest plin de răutate, a ridicat fulgerător laba cu ghearele scoase apoi, haț, i-a smuls brânzoaica din mână. Nestor s-a pornit să urle plin de obidă, dar doamna mai în vârstă, prietena mamei și stăpâna casei, mai întâi a râs cu poftă, apoi a zâmbit îngăduitor și, cu multă afecțiune, i-a întins băiețelului farfuria plină vârf cu brânzoaice de unde să-și aleagă alta. Nestor era însă prea umilit ca să accepte altă brânzoaică. Pisica se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
accepte altă brânzoaică. Pisica se retrăsese după colțul scrinului și, stând acolo cu spinarea arcuită, concentrată asupra prăzii, ca și cum n-ar fi făcut nimic rău, înfuleca de zor din brânzoaica lui. Dar Nestor n-a încetat să urle și atunci stăpâna casei, prietena mamei, a pus mâna pe pliciul de muște. Pisica a înălțat capul, rânjind cu dinții înfipți în brânzoaica de două ori mai mare decât capul ei, cu disperare în ochi s-a uitat iute în dreapta și-n stânga
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o anumită lățime. Și totuși fără măsură. Dar și aici se ascundea ceva. Nestor întinse mâna și atinse cu degetul șoldul manechinului. Manechinul se clătină ușor. Își întoarse spre doamna Ivona privirea speriată, fiindcă ea trebuie să fi fost aici stăpâna. Dar ea îl încurajă. Poți să pui mâna pe el. Pe el sau pe ea? Nestor își lipi palma de șoldul ei neted și rece. Lasă-l să se obișnuiască, auzi o șoaptă. Mama și cu cealaltă doamnă, pe nume
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu inițială mică, iar punctuația este cvasiinexistentă, determinând o pluralitate de lecturi, nu totdeauna, firește, cele mai fericite / pertinente! Petrache Plopeanu: Bufonul cerșetorului Text unitar, conceput ca geneză a Sinelui, printr-un monolog adresat, a cărui marcă principală este vocativul stăpâne, scris fără majusculă, ca, de fapt, toate cuvintele din operă, între care, în spirit postmodernist, se instituie, astfel, o democrație, cartea lui Petrache Plopeanu, Bufonul cerșetorului - Editura Editgraph, Buzău, 2010 -, este o pendulare disperată între a fi sau a nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
început, dar, dintr-un orgoliu dement, nu renunți, deși totul nu-i, potrivit lui P. Plopeanu, decât o numărătoare pe degete lipsă. Eliberat de complexe, după ce a parcurs tot acest spectacol intern, bufonul-cerșetor descoperă dramatic faptul că e singur: sunt singur / stăpâne (...) / doar eu mă dizolv..., simțind, ca orice creator, golul de după ce a trecut divinul, dar căpătând totodată conștiința faptului că, prin poem, se poate dărui ca o bucată bună de suflet / o bucată bună de moarte / de veșnicie... Și, dacă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
parțial în lume, a simțit statornicia jegului, euforia neterminării, având senzația unui ceva invers spre nimic, charisma, a reluat disperatul strigăt quo vadis domine, pentru ca după multe alte praguri sau gropi să aibă revelația divinului în tot și să strige: stăpâne / locul tău este printre mine în mine. Un vis împlinit - Un tramvai numit Popescu Când prin primul an de facultate l-am cunoscut pe Cristian Popescu, apariție cvasimeteorică printre noi, bineînțeles ca n-aș fi bănuit o secundă că, peste
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dovedit a fi nu mai puțin spre mărirea Bisericii; căci, la moartea lui și când ducele, fiul lui, și-a pierdut puterea, ea a moștenit rodul ostenelilor lui. A urmat apoi papa Iuliu II, care a găsit o Biserică puternică, stăpână peste întreaga Romagna, în timp ce puterea nobililor feudali ai Romei fusese lichidată, iar facțiunile lor desființate prin persecuțiile violente ale lui Alexandru; în sfârșit, el a găsit, de asemenea, calea deschisă pentru a strânge bani printr-un mijloc care nu fusese
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de prevedere omenească. Gândindu-mă uneori la lucrurile acestea, am înclinat și eu, într-o măsură, spre părerea lor. Cu toate acestea, pentru ca voința noastră liberă să nu fie cu totul negată, socotesc că este, poate, adevărat că soarta este stăpână pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cârmuim noi singuri cealaltă jumătate, sau aproape. Și eu asemăn soartă cu una dintre acele ape distrugătoare care, atunci când se înfurie, inundă câmpiile, distrug copacii și casele
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
și eu șansa de a fi oaspete într-o casă din Luna. O construcție din piatră gri, cum sunt foarte multe în Franța, mare și îmbrăcată în exterior de multă iederă. Jur- împrejur, pădure în toată regula. Că și glumește stăpâna, Marie-Louise: „Eu trăiesc în pădure, ca Albă ca Zăpada. îmi lipsesc doar piticii”. Marie-Louise e o femeie foarte vrednică. Ea a făcut din casa ei un adevărat muzeu etnografic. Am văzut acolo chiar și un jug de boi, din lemn
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
lucruri proaspăt spălate și frumos așezate. Toate cele erau la locul lor... Am lăsat bagajul la ușă, cu gând că îl voi desface la întoarcerea de la izvor. Între timp, lumina din jur s-a împuținat. Răcoarea serii încă nu devenise stăpână. Așa că, gol până la brâu și cu prosopul în mână, am pornit grăbit către prietenul meu cu undă susurată. Izvorul din vale. Calea era presărată cu frunzele încărcate de culorile toamnei... Acestea, ne mai putând duce în spate atâta “bogăție”, își
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
doi împărați: așa va face Domnul tuturor împărățiilor împotriva cărora vei merge. 22. Nu te teme de ei, căci Domnul Dumnezeul vostru va lupta El însuși pentru voi." 23. În vremea aceea, m-am rugat Domnului și am zis: 24. "Stăpîne Doamne! Tu ai început să arăți robului Tău mărirea Ta și mîna Ta cea puternică; căci care este dumnezeul acela, în cer și pe pămînt, care să poată face lucrări ca ale Tale și să aibă o putere ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
de cînd vă cunosc. 25. M-am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopți, m-am aruncat cu fața la pămînt, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească. 26. M-am rugat Domnului, și am zis: "Stăpîne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moștenirea Ta pe care ai răscumpărat-o, în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt, prin mîna Ta cea puternică. 27. Adu-Ți aminte de robii tăi, Avraam, Isaac și Iacov. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
până la sfârșit, pentru că ei vor fi mântuiți". Printre ei erau foarte mulți bolnavi, chinuiți de mari dureri, și care de-abia s-au târât la picioarele lui Iisus, fiindcă nu mai puteau să meargă pe picioarele lor. Ei au spus: "Stăpâne, suntem chinuiți de durere: spune-ne ce să facem". Și ei I-au arătat lui Iisus picioarele în care oasele erau răsucite și înnodate și au spus: "Nici îngerul aerului, nici îngerul apei, nici cel al luminii soarelui nu ne-
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
apărut peste noapte, toți indivizii care plimbîndu-se cu câinii de zgardă i-au amenințat soțul, toți cei care au făcut-o să creadă că o primejdie gravă plana asupra copiilor ei. În acele momente acuzata nu mai era o femeie stăpână pe sine. Era o unealtă în mâinile fricii dezlănțuite. Ea n-a făcut decât să cedeze în fața fricii, să lase frica din ea să ucidă. Nu ea a ucis, ci frica. Iar în acest proces nu există o singură victimă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lui Weber pe care o cânta orchestra.) Nu i-am răspuns nimic, pentru că a trecut pe lângă noi poloneza, dansând cu un coleg de care, instinctiv, mă temeam. S-a făcut nevăzută pierzîndu-se în vălmășagul perechilor, iar eu am rămas cu stăpâna luceferilor pe care am învîrtit-o în zbor înaripat, făcând de câteva ori înconjurul sălii. ― Sânt amețită, mi-a spus ea și s-a desprins fluidă din brațele mele. După ce am condus-o corect la loc m-am amestecat în mulțime
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bucurie aproape smintită. Ea nu mai avea remușcări, se împăcase așa de repede cu noua situație, încît socotea o prostie dacă am fi plecat cu excursioniștii în munți. ― Dac-ar ști soră-mea unde sîntem acum! ― Ei și? Nu ești stăpână pe voința ta? Avu un gest de revoltă: ― Nu-mi pasă de ea și de nimeni, înțelegi tu? răspunse pe un ton răstit. ― Bine, bine, dar de ce strigi așa? Pufni în râs. Și râse copios, cu toată ființa. ― Pentru că ești
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
după câteva clipe, într-atît mă uluise surpriza. ― Pe mine mă căutați? am îngăimat cu glasul pierit. ― Da, vreau să-ți vorbesc. Pot să intru? N-a așteptat s-o poftesc. A pătruns în cameră cu pași siguri și aer de stăpână. Era voluntară, chiar marțială, ca un comandant de oști. Oricine intră într-o încăpere străină, mai ales o femeie, o examinează sumar transformînd-o la dimensiunile sale. Alexa refractară acestui proces de adaptare s-a așezat direct pe scaun și cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și a două urechi care auzeau orice vorbă. Astfel am aflat că Nenișor era mereu bolnav (nevasta șoferului susținea că e tuberculos) și că Mihaela nu dormea în aceeași cameră cu el. (Nu știa, se vede, de acest obicei al stăpînei.) Ce noroc avusese să ia un bărbat cu un picior în groapă. (Mi-a părut bine, de ce aș minți? Ou toate că și eu am silit-o să facă acest pas. Totuși vina rămânea a ei ― întreagă.) Într-altă zi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
chinuri cu carul. Dar nu mă dezbăram de ele, cum fac morfinomanii care se afundă tot mai adânc în viciu. Când nu te poți înfrîna înseamnă că ai pierdut cârma și plutești la întîmplare, în voia valurilor. Nu mai eram stăpână pe mine și aș fi îndurat poate încă mult timp viața asta de sclavă a ta, dacă... dacă nu-mi dădeai lovitura de grație. ... În ziua aceea mă dusesem la soră-mea, să iau un model de dantelă pe care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a avut ce să mănînce, ea și familia ei, și Ilie. 16. Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din ulcior nu s-a împuținat, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie. 17. După aceea, fiul femeii, stăpîna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atît de cumplită încît n-a mai rămas suflare în el. 18. Femeia a zis atunci lui Ilie: "Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
-i exclus ca tragedia veritabilă a omului-standard, produs de "Lumea Nouă", să fie, până la urmă, discreditarea tragicului prin eficiență. În Europa, te lovești pretutindeni de obsesia decadenței. Roma "eternă" și "Roma" bizantină (Constantino-polul) au devenit "istorie". Anglia nu mai e stăpâna mărilor. Spania nu se mai poate lăuda că în imperiul ei soarele nu apune niciodată. Gloria navigatorilor portughezi s-a retras în muzee. Parisul constată că limba engleză ia locul limbii franceze. Europa e un cimitir al imperiilor. Imperiul roman
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]