19,182 matches
-
Întrebă. — Nu știu... Ghm! Nu știu, să mă mai gîndesc... De emoție, Naggie răgușise brusc. Chiar și vocea vînzătorului semăna aproape perfect cu aceea a lui Marlon Brando. Noroc că Între timp el se Îndepărtase - pășind rar, apăsat, ca un stăpîn - altfel cine știe ce s-ar fi putut Întîmpla. Naggie simțea cum Încep să-i tremure genunchii. Ăsta da, bărbat! Îi plăcuse pînă și parfumul lui, deși, dacă Bill ar fi folosit același parfum, l-ar fi găsit poate cam dulceag. Dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Ascultați ce vă spun: extratereștrii sunt printre noi, au luat totul În stăpînire! dezvălui el. Deși nimeni nu-l contrazise, după o scurtă pauză, ca și cum ar fi fost contrazis, el reluă cu vehemență: Ba da, ba da, ei sunt noii stăpîni ai insulei, au pus mîna pe fabrici, poate nu știți, au pătruns În spitale și În ministere, au cumpărat cu bani furați băncile, ziarele sunt ale lor, televiziunea, vapoarele, ploaia și peștii din ocean, totul, totul...! — Pablo, te rog liniștește
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
neașteptate. CÎnd va fi suficient de bătrîn, se va Întoarce. Își va face apariția la Londra, pe data de 14 octombrie. Atunci va Începe Armaggedonul. Pregătiți-vă să vă jucați rolul. Cei care acum nu au un ban vor fi stăpînii pămîntului. Nu se vor mai plăti chirii. Nici taxe pentru scrisori. Sau pentru drumuri. Nici impozite. Un galon de bere neagră va fi jumătate de penny. La fel și berea blondă. Răspunsul ei păru să-l fi Învins pe omul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
meta-oamenii vor avea o viață spirituală deosebit de elevată. Vor fi lipsiți de instinct sexual, reproducîndu-se prin clonare, și vor munci douăsprezece ore pe zi fără să pretindă salariu. Probabil că, Într-un viitor nu prea Îndepărtat, ei vor deveni adevărații stăpîni ai planetei. — Și cu actualii oameni ai muncii ce se va Întîmpla? l-am Întrebat. — Nu se va Întîmpla nimic. Fiindcă nu se poate Întîmpla nimic cu ceva care nu există. O vreme, meta oamenii vor munci În locul lor, pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe principalele artere de circulație și au pornit spre centrul capitalei. Inițial, fără nici un scop precis... Icnind și mișcîndu-se cîte puțin, Pablo reuși să se Întoarcă de pe o parte pe cealaltă, fiindcă Îi amorțise brațul. Într-un fel, se simțea stăpîn pe situație, fără să-și dea seama de unde Îi venea această impresie. Peretele de care Își sprijinea unul din omoplați era rece și un pic umed. PÎnă atunci stătuse cu spatele la foc, iar dogoarea acestuia Îi Încălzise hainele, dar după ce se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
curaj, numai cît Își trăgea din cînd În cînd mucii. M-am alarmat, neștiind ce s-a Întîmplat, l-am Întrebat de ce plînge - nimic, nimic, dar nici nu plîng, nu-ți face probleme, sunt doar un pic răcit - apoi, nemaiputîndu-se stăpîni, izbucni În hohote, Își ceru scuze, mărturisind că mi-l „furase“ pe Pablo și, Împreună cu el, subiectul romanului aceluia grozav pe care avea de gînd să-l scrie... Și Închise brusc, fără să mai salute. Complet gol, cu părul În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
va fi o harababură generală, încearcă să-l convingă. M-a sunat și pe mine deunăzi Potaie, recunoaște Comandantul, dar i-am trîntit telefonul în nas, făcea pe eroul, cu mine nu merge așa, la mine în unitate eu sînt stăpînul, începe să se șteargă la nas cu batista. — Riști să te trezești lăsat pe pe dinafară, încearcă să-l impresioneze, să rămîi de căruță, adaugă, aprinzîndu-și o țigară nouă. — Astea le-am fumat pe toate, nu se lasă Comandantul, milităria
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și ei oameni, Gulie, zice Roja, nu puteau să țină totul în ei, fără să sufle nici o vorbuliță. Slăbiciuni, orgolii, îngîmfare, se gîndește, asta i-a dus de rîpă de fapt pînă la urmă. Numai domnul Președinte s-a simțit stăpîn pe situație de la începutul începutului. Dacă există vreun lucru din toată mizeria asta despre care se poate discuta în perfectă cunoștință de cauză, atunci acela este încrederea domnului Președinte, zice Gulie. Avea el așa un nimb de lumină în jurul lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și benzina mea fac ce vreau, nu se lasă șoferul, așa că n-aveți decît să vă gîndiți bine de-acum înainte ce perle mai scoateți pe guriță, le spune. Probabil că așa făcea și Bătrînul cînd încă se mai simțea stăpîn pe sine, își închipuie Părințelul, uite-așa își strîngea iubițica la piept, porumbițo, îi șoptea la ureche. Ce romantic, dragoste și revoluție, nenicule, zice șoferul, asta e cea mai mare nenorocire, cînd Securitatea, sau cum s-o fi numit pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
parte în alta a fostului bulevard Victoria Socialismului. Recunoscîndu-l de la depărtare, Roja o ia brusc pe urmele lui ca un bezmetic. Ce prăpădit ai ajuns Potaie, îi vine să-i strige dar se abține, se vede că te-a lăsat stăpînul, te și miri că încă mai trăiești. Cîinele parcă-l simte și se oprește, îl privește țintă cu ochiul pe care-l mai are, adulmecă aerul, praful și gazele care ies din eșapamentele mașinilor care gonesc înspre Casa Poporului, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în economia istoriei? N-a durat deci prea mult și au dat-o la întors, a meritat toată umilința pe care ai suportat-o, palmele și flegmele care le-ai încasat, pumnii în stomac, asta-i soarta oricărui patruped credincios stăpînului, pînă la urmă tot numai cu niște șuturi în fund se alege, indiferent cît de bine a învățat să se gudure. Oricum, trăgînd linia, nu cred că ai fi putut beneficia de o mai frumoasă reabilitare, Potaie, și indiferent dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
parfumate. Îl desfăcu, trase unul afară și i-l întinse. — Ce prostuță mai sînt, reluă Angelina, simțind că respirația îi revine la normal. Cred că am roșit pînă în vîrful urechilor. Îmi pare rău, dar nu m-am mai putut stăpîni, se scuză. — Se mai întîmplă, pun pariu că în cîteva minute o să uitați cu totul ce s-a întîmplat, zise Poștașul, încercînd s-o încurajeze. — Mi-a înțepenit și gîtul, zise Angelina încercînd să-și ridice bărbia din piept, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
marginea unei păduri de pini, și-ți vei dicta memoriile, unei infirmiere cu gât de lebădă și surâs de Giocondă,,. Antoniu Începe să râdă, amuzându-se singur la ideea, că umbra patrupedă a lui Ben, va căpăta demnitatea pe care stăpânul lui și-a pierdut-o. -Și să mai știi, copac ofilit, frunză veștejită, că această măreață Uniune Europeană va fi ca o mamă pentru noi. Își va descheia bluza și ne va da să sugem lapte de la țâța ei rotofeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de hoți, smuls și furat totul, până și acoperișurile. Au rămas numai pereții halelor siniștri, goi, iar În blocul care adăpostea muncitorii, rămas și el gol după plecarea lor, s-au aciuiat cei ca noi, fără căpătâi și fără viitor, stăpânii gunoaielor și-ai maidanelor. De unde vrei să fie lumină? Aici e infernul mizeriei, aici te lupți pentru mizerie, nu o obții cu una cu două, nu ți se dă dreptul la ea de pe o zi pe alta, nu te trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
odată Într-o societate normală, În care apa, căldura caloriferului și mâncarea nu ar mai fi o problemă, unii dintre ei n-ar rezista ,,șocului,,. Ar căuta evadarea cu orice preț sau ar muri de ,,inimă rea,,. Puțini sunt cei stăpâni pe propria cerșetorie, așa cum este spre exemplu Antoniu. Majoritatea au În spate ca o vegetație crescută Într-o carne bolnavă, pe cei care-i mână la cerșit trăind pe spinarea lor. De obicei copiii și bătrânii cad victime, sunt Împinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
drag. Nopțile când citești ore În șir, nemișcat pe scaunul vienez ți se pare că omuleți extratereștri nu-ți dau pace, te sâcăie, Îți apar În fața ochilor tot timpul, jucându-se cu nervii tăi Întinși la maximum. Omuleții au devenit stăpânii tăi, noaptea Îi vezi dansând, grotești nu-ți dau pace, te privesc cu ochii lor bulbucați și câteodată, În mijlocul lor ca Albă ca Zăpada apare ea și Îi mângâie pe creștet, dansează cu ei. Îți dai seama că astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar fi parte din trupul firav, ci ar fi o materie vie, lipită stângaci de trunchi. Mulțumește și continuă să tremure la câțiva metri de postul lui Antoniu. La capătul scării rulante care coboară În adânc, cerșetorul cu picioarele retezate, stăpân absolut al ,,vehicolului,, coborâtor, pândește sprijinit În cârje, cu mirosul lui fin de fiară, cascada de oameni ce curge necontenit Înspre trenuri. În fiecare zi la 10 dimineața se instalează acolo strategic și dispare la 14,00 fix , cu buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deschiși, oamenii mișună și se Îmbulzesc disperați că cineva le-ar putea Înhăța bucățica de fericire, presupusa lor fericire. Privești, dar câteodată peste ochii tăi se așterne ceața și prin ceață ceea ce vezi pare un ținut Îndepărtat, fabulos, al cărui stăpân absolut ești. Mișcarea continuă e o apă curgătoare, și dă sens existenței tale, este apropierea de viață. Cu cât Îi privești mai mult rafinatele tentacule, te Îndepărtezi de ea. Antoniu, recunoaște că nu ai fost adus pe lume pentru jumătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În somn și-și mișcă urechile clăpăuge, și, Încet, Încet, cu teamă, ca un hoț ce pândește, să adoarmă stăpânul casei, ca să poată fura, Începe să scrie... Sindromul Da Vinci ,,Astăzi, 13 septembrie, redactorul-șef al celui mai important cotidian din țară, s-a trezit la ora 7 dimineața cu certitudinea că peste noapte a devenit nimeni altul, decât ...Leonardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un chirurg să-și controleze ,,instrumentarul,, de lucru. A pictat frenetic, dar și extrem de concentrat, asupra subiectului. N-a avut nici un reproș asupra poziției În care Încremenisem. Îmi era frică să și respir, Îmi amorțise tot trupul, dar, asemenea unui stăpân care nu slăbește lesa câinelui pe care-l plimbă, nu mi-a acordat nici un moment de relaxare, dimpotrivă, de două-trei ori, când i s-a părut că mă mișc, s-a răstit la mine, aruncându-mi o privire cruntă.,, Portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i încătușeze, dacă e să-l credem pe Platon. Problema ta, Martin, este că tu ești veșnic în căutarea cuiva căruia să i te poți supune. Dar îți sunt supus ție, am râs, la ce mi-ar mai trebui alt stăpân? Tu l-ai întâlnit vreodată pe Palmer? Ah, da, firește prin sora lui. — Sora lui, da, Honor Klein cea ciudată. L-am văzut la o petrecere pe care a dat-o ea pentru studenții ei. Dar nu mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în ansamblu, pentru faptul că reprezenta o completare și un contrast atât de mare față de farmecul mai domol și mai „jilav” al soției mele, față de strălucirea ei scăldată în rouă. Aveam nevoie de amândouă și, avându-le pe amândouă, eram stăpânul lumii. Dacă era important pentru mine ca Antonia să se afle în interiorul societății, în aceeași măsură era important ca Georgie să se afle in afara ei. Faptul că puteam iubi o asemenea persoană a fost pentru mine o revelație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
n-ar fi avut efect; și cel puțin pentru asta n-am să-i iert niciodată. Mergând cu trenul mi-am dat seama de ironia sorții care cu o săptămână în urmă mă făcea să spun că sunt cu siguranță stăpânul a două femei; acum se pare că nu mai eram al nici uneia dintre ele. Nu-mi dădeam prea bine seama dacă nu cumva despărțirea de Antonia nu ucisese și relația mea cu Georgie, ca și cum aceste două excrescențe, în loc să concureze între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
insista. — Ei, până la urmă nici nu contează, răspunse Palmer. Ai aflat ce ai vrut să afli, asta-i tot ce contează. Antonia știe? După o clipă de gândire am răspuns: — Nu. — Ai de gând să-i spui? Eram deja complet stăpân pe mine. — Nu știu, Palmer, să fiu foarte sincer, nu știu. Palmer se întoarse cu fața spre mine. Glasul lui exprima o sinceritate totală iar trăsăturile lui trădau o goliciune pe care nu o mai văzusem până atunci. Puse paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
unei burți. Cămașa lui era albă, dar șifonată, cravata, subțire și uimitor de lungă. Își puse mâinile pe masă cu un aer autoritar. Nesatisfăcut pe deplin, le Împinse un pic mai departe. Se pare că, declară expansiv, mulțumit că e stăpân pe situație, această femeie, Wilms, are un dosar atât de gros. Cuprinse o fâșie de aer cu indexul și degetul mare. Și așa o să ai și dumneata, tovarășe, dacă nu te ferești, contiunuă plesnind masa cu palma. L-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]