2,915 matches
-
am avut parte de mama mea decît vreo șase ani, a murit foarte tînără. Nu-mi amintesc de ea, decît ceremonia înmormîntării, care era, pe vremuri, cu mare pompă. Parcă văd și acum acei dricari încălecați pe cai înveliți în stofe negre și cu pompoane, alb cu negru, pe cap, în jurul dricului; mulțimea de preoți în vestminte bisericești; muzica militară cîntînd marșuri funebre; destul ca să imprime în mintea mea de copil de șase ani, cea mai tristă și îngrozită zi din
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mondiale. M-a luat de cum a văzut rezultatul afișat la poarta liceului și m-a dus la croitorul său ca să-mi comande primul meu costum de haine civile. Nu voi uita niciodată bucuria care-i lumina fața cînd îmi alegeam stofa și croitorul îmi lua măsurile. Iar cînd, peste cîteva zile, m-a văzut îmbrăcat cu costumul nou-nouț, m-a sărutat și mi-a spus că dorința lui este să fac dreptul și să fiu avocat. Această simplă schimbare de haine
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Îi disprețuiți! Dar nu uitați că, dacă n-ar fi ei, n-ați avea arme care să vă aducă gloria, n-ați avea armuri care să vă apere și n-ați avea straie de mătase. Ei Împletesc platoșe și țes stofă fină, ei aduc din țări Îndepărtate pietre prețioase și armăsari mândri, piei și sare! Ce-ar fi viața noastră fără toate acestea? și care le e plata? Nimic altceva decât lovituri, umilințe și dispreț. și, ca să știți o dată pentru totdeauna
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
obicei, cioplitorul visa cu ochii deschiși. Bunăoară acum Îl vedea aievea pe sfințitul Gebhard, cu fața lui slabă și plină de noblețe. Urca pe schele, gâfâind sub povara anilor și-și ștergea sudoarea de pe frunte cu mâneca rasei simple, de stofă aspră și ieftină. „Banii sunt pentru altceva“, spunea el. „Banii sunt pentru săraci și pentru meșterii mei.“ Se bucura de fiecare statuie, de fiecare arabesc, de fiecare coloană cu o bucurie luminoasă de copil. Își cunoștea pe nume meșterii și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un asin frumos, bine hrănit și Împodobit ca și stăpânul lui. Când reuși să atingă pământul cu tălpile, sub privirile ușor ironice ale cavalerului, cioplitorul putu vedea că era un cleric rotofei, scund și jo vial. Rasa lui, dintr-o stofă scumpă, ascundea cu greu rotun jimile unui trup bine hrănit. O cruce de aur, bogat Împodobită cu safire, strălucea pe pieptul lat, la capătul unui lanț la fel de prețios. — Am venit cât am putut de repede, spuse rotofeiul. Ce vrei? Schaffhausen
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
locu ință. Era o odaie Încăpătoare, căptușită cu lemnărie sculp tată cu meșteșug. Un pat cu baldachin, Înălțat pe un pie destal, trona În mijlocul Încăperii, Într-o nișă uriașă. Perdelele erau de brocart, În ape verzi și aurii, o minunată stofă adusă toc mai din Bizanț. Pe celelalte laturi se vedea un cămin uriaș, În care pâlpâiau vioi flăcările unui foc sănătos, deși pomii Înfloriți ale căror vârfuri se vedeau pe fereastră arătau o primăvară caldă și senină. Alături de cămin, un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bodo părea mai tânăr decât prietenul său. Părul negru, cârlionțat, Îi cădea pe umeri descoperind o frunte Înaltă și sprâncene bărbătești, energice, de sub care străluceau doi ochi de o culoare violetă, minunată, rar Întâlnită. Spre deosebire de veșmântul prințului, croit dintr-o stofă scumpă după moda timpului, tânărul avea straie de-o croială nouă, dintr-un postav În ape violete ca și ochii lui și căptușit la poale cu blană de nurcă. La șold purta o sabie scurtă, Încovoiată, cu mâner de argint
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
răsti Hugo. Tare-ai mai vrea să mănânci și să dormi bine și să iei banii stăpânului fără să faci nimic! — Ca să fac ceva trebuie să știu ce, ripostă sec slujitorul. Avea un ochi acoperit cu un petic murdar de stofă neagră, iar celălalt Îi sclipea Întunecat. — Fiecare lucru la timpul lui răspunse Hugo Învelindu-se Într-o pelerină groasă. Așteptăm unde trebuie să aș tep tăm, la marginea pădurii din preajma mânăstirii. Avem acolo un oaspete de Întâmpinat. — Aha, continuă celălalt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
uscată, cu barba albă și părul neîngrijit, palmele pline de bătături și picioarele zdrelite pe care niște sandale scâlciate nu le apărau de frigul aspru al iernilor de la munte erau prea În răspăr cu obrajii lor bucălați, cu rasele din stofă fină și cu crucile de aur bătute cu pietre prețioase. Dar toate Încercările de a-l goni pe ciudatul necunoscut se izbiră de rezistența celor doi prinți. Mai ales Conrad, fire pragmatică, prea puțin Înclinat spre reverii mistice și adesea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o frumusețe nepământeană. Un negustor prieten cu bancherul Urs povesti, aflându-se odată În Freiburg, că trăsăturile Îi erau cumva cunoscute și că Îi aminteau de no bila Adelheid. Îndrăzni, stânjenit și cu sfială, să spună aceasta, când Își Întindea stofele scumpe În fața tinerei ducese Clémence și a soțului ei, Conrad. Conrad aprobă: — Da, Adelheid avea Într-adevăr ceva regesc. Trăsăturile ei erau demne de a fi Întipărite pe veci În piatră. Pesemne că sculptorul a avut o inspirație divină când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
biserica după cum cereau vremurile, dar pentru ei "o făcuse”. La fel și casa parohială la care, pentru a ajunge, am fost nevoit să trec pe la bâlciul care, după cum spuneau localnicii, nu mai este ca altă dată (predominau jucăriile electronice ieftine, stofele și tricourile colorate, aparatele electrice de tuns iarba peste tot și peste toate, se auzeau manele. Repede am plecat de acolo, pe același drum. Văzusem, fără s-o pot fotografia prima data, o altă mașină (la o stână), jucând rolul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a Însemnat Europa. Orașul NewYork Își Începe istoria abia În 1609, sub numele de New-Amsterdam, cum Îl denumeau Olandezii. Insula stâncoasă Manhattan a fost cumpărată În 1623 de olandezi pe suma de 24 de dolari de la indieni dând la schimb stofă, mărgele și băutură. Ea a fost cucerită apoi de englezi și i s-a dat numele de New-York, În onoarea ducelui de York, fratele regelui Carol al II-lea. În toamna anului 1620, a avut loc vestita sosire a 102
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Napoleon de la Trafalgar, dar mai ales aprofundarea limbii engleze. De subliniat tematica și conținutul materialelor din primele două numere mai ales, cu proză, poezie, lecții de limbă engleză, cugetări, proverbe și zicători în josul paginilor: „Nu risipiți timpul, căci acesta e stofa din care e făcută viața”; Fiecare om la locul lui”; „Trei mutări sunt mai rele decât un foc”; „Vinul bun nu are nevoie de reclamă”; „Comerțul este brâul de aur al lumii”; „Educația este ceea ce rămâne când s-a uitat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de decembrie un „Hristos se naște, măriți-l popoare”, „Viața socială și familială” de prof. U. Gavrilescu, Alimentația rațională - de prof. V. Popescu, Sfaturi practice pentru sătence dar și pentru orășence - de Cornelia Vântu; Realizarea de jucării din restul de stofă - de prof. M. Botescu, dar și versuri, colinde culese din diferite localități de elevi, până și de cei din clasa I. Utile pentru gospodine sunt diferitele preparate realizate din carne de porc, mâncăruri de post, o listă de bucate pentru
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
motivează cu nesfîrșit bun-simț: Poate că, privind dintr-un alt unghi posibil, Feller și cu mine sîntem amîndoi victimele comunismului. Dacă n-ar fi venit comunismul, el ar fi fost un evreu oarecare, care ar fi putut vinde ghete sau stofe în Botoșani, iar eu aș fi cumpărat de la el, fără să ne urîm unul pe celălalt". Sînt mărturii zguduitoare. Vom continua a le trece în revistă, pentru a argumenta, încă și încă o dată, necesitatea reafirmării Punctului 8 din declarația de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
religie, a fost tocmai adânca „ne-Înțelegere”, candoarea lor fantastică de a urma, de a se jertfi nu pentru ceea ce „Înțelegi”, ci pentru acel „ceva” presimțit doar, de nedescris, de neconceput, dar de care ai mai multă nevoie decât de stofe, pâine, femeie sau de animale care te servesc ele Însele și ți se supun. Acel „ceva” care nu e făcut pentru noi, se pare, deoarece „nu există”, nu poate fi perceput cu simțurile noastre În care avem atâta Încredere și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de eroism; fetele de la Camden erau incitate de așa ceva, iar băieții te considerau misterios și periculos, astfel încât ți se deschideau noi oportunități și îți sporea nivelul de atracție, făcându-te să te simți parte reală a contextului universal, că ai stofă adevărată de artist, ceea ce conta cel mai mult - să le dai de înțeles semenilor că nu există limite, că totul era permis, că transgresarea era legitimă. Și după ce am depășit stadiul inițial de surpriză (pentru că singurele mele amintiri despre Mitchell
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Domnului vin în cupă întăia oară. Slujba după aceea o isprăvește cuparul. Staroste de Cotnar. 9. Marele vistiernic. BOIERIILE DE AL DOILEA RANG 1. Marele stolnic. La mese domnești stă în caftan împodobit cu ornamente în unde, un fel de stofă cu galon. Încins cu brâu de matasă roșie. De el țin grădinarii, pescarii și toate bălțile Prutului și Nistrului. 2. Mare comis. De el țin caii domnești cu slujitorii lor, fânul și grăunțele. 3. Mare medelnicer: stă și el la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vremuri. Dancingurile au un adoas mai bun și mai estetic decât ele (decât cele colorate cel puțin): sporturile. Observ de câtăva vreme mișcându-se în soare tineret cu siluete grațioase și glesne fine. Iar complicațiilor acelora lungi, bogate, încâlcite de stofe, adaose cu dantelării, cordele și garnituri sub care într-un corset de fier abia respira o cucoană totdeauna mai bine făcută decât trebuie, prefer un costum simplu și sprinten. Numai să n-ajungă la o moralitate care s-ar confunda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
este întru nimic supus regelui Ungariei, ci domn al țării și al neamului său”. Venețienii au făcut demersuri în acest sens, dar fără nici un rezultat. Interesați de o alianță cu domnul Moldovei, ei au trimis un sol cu bucăți de stofă scumpă pentru Ștefan, cerându-i să dea informații despre puterea militară a Moldovei și despre relațiile acesteia cu vecinii. Nu uitau să-i recomande solului că Ștefan datora Serenissimei 200 de ducați și, dacă era cu putință să scoată ceva
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și numărul de cai folosiți - 70. Aceasta sosea în capitala regatului vecin în ianuarie 1501. Solia trimisă la Veneția ajungea în cetatea de pe lagună în februarie 1501. Solii cereau venețienilor îngăduința de a angaja un medic și de a cumpăra stofă scumpă, țesută cu fir de aur (panni d’oro). În aceeași vreme, o solie ungară sosea la Moscova, în ianuarie 1501, iar o alta, polo-lituaniană, în februarie 1501. Nu se ajunge la o împăcare. Pe de altă parte, Ioan Albert
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Alexandru cel Bun dăruia mânăstirii Bistrița două sate, Mitiucăuți și Brașăuți. Îi mai dăruia un obroc anual de zece buți de vin, câte zece coloade de grâu și câte nouă postavuri de Cehia, iar egumenului un postav și jumătate de stofă cenușie. Mânăstirea de la Bohotin era trecută sub oblăduirea mânăstirii Bistrița. La 12 iulie 1415, domnul dăruia mânăstirii satul lui Opriș de pe Chivejdi (Cuejdi), uric cu tot venitul, de la mic la mare și cu straja. Cu această ocazie, Oană vornicul dă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mâneci largi, cu manșetă strânsă, încins cu o cingătoare de culoare închisă, iar pe deasupra poartă o mantie din brocart, fără mâneci, a cărei răscroială cade mai jos de talie, tivită la poale și la mâneci cu hermină. Încălțămintea e din stofă (sau din piele fină) de culoare roșie, culoarea purtată de monarhi. În biserică s-a moștenit Bizanțul cu ceremonialul lui fastuos. Odăjdiile din stofe scumpe, cusute cu fir de aur, argint și de mătase, mitrele purtate de înalții ierarhi fiind
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cade mai jos de talie, tivită la poale și la mâneci cu hermină. Încălțămintea e din stofă (sau din piele fină) de culoare roșie, culoarea purtată de monarhi. În biserică s-a moștenit Bizanțul cu ceremonialul lui fastuos. Odăjdiile din stofe scumpe, cusute cu fir de aur, argint și de mătase, mitrele purtate de înalții ierarhi fiind împodobite cu pietre scumpe, fac ca încoronarea domnului să repete ceremonialul împărătesc. Comerțul dintre Orient și Occident, ale cărui căi se intersectau pe pământul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fac ca încoronarea domnului să repete ceremonialul împărătesc. Comerțul dintre Orient și Occident, ale cărui căi se intersectau pe pământul Moldovei, oferea posibilitatea procurării mătăsurilor orientale și a brocarturilor țesute la Veneția, la Florența sau la Malines. Domnul comanda asemenea stofe scumpe în Italia, iar venețienii îi trimiteau în anii marei confruntări cu turcii două bucăți de stofă scumpă (panni d’oro). Luca, solul trimis la Veneția în 1502, apărea în Senat îmbrăcat cu o haină scumpă, țesută în atelierele venețiene
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]