2,070 matches
-
aflarea formulelor magice pe care Dumnezeu le-ar fi rostit la Facerea lumii. Ruben isi recapătă fizionomia satanică, "se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două bărbi de țap, ochii îi luceau a jeratic, nasul i se strâmba si se usca ca un ciotur de copac și, scărpinându-se în capul lățos si cornut începu a râde hâd si strambandu-se: [...] inca un suflet nimicit cu total!”. Ruben, sub înfațișarea liniștită și blândă de dascăl, este un Mefisto
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aflarea formulelor magice pe care Dumnezeu le-ar fi rostit la Facerea lumii. Ruben iși recapătă fizionomia satanică, „se zbârci, barba-i deveni lățoasă și-n furculițe ca două barbi de țap, ochii ii luceau a jeratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac si scărpinându-se în capul lațos și cornut incepu a râde hâd și strâmbându-se: [...] încă un suflet nimicit cu totul!”. Desăvârșirea cunoașterii se realizează doar prin cunoașterea de sine, de aceea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
deveni lățoasă și-n furculițe ca două barbi de țap, ochii ii luceau a jeratic, nasul i se strâmbă și se uscă ca un ciotur de copac si scărpinându-se în capul lațos și cornut incepu a râde hâd și strâmbându-se: [...] încă un suflet nimicit cu totul!”. Desăvârșirea cunoașterii se realizează doar prin cunoașterea de sine, de aceea Novalis afirmă urmatoarele: "Calea cea tainică duce spre interior. E in noi, sau nicăieri veșnicia cu lumile sale, trecutul și viitorul". Drumul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
devenit pentru mine un tic. Apare cu ocazia întâmplărilor cele mai diferite, și astfel o amestec printre chestiunile neînsemnate și-i micșorez gravitatea. Unii surâd când eu pornesc mereu aceleași obsesii, ca și cum aș da din cap tot timpul sau aș strâmba din ochi și din nas. Am impresia că nu mă interesează nimic altceva. Nici nu sunt capabil să variez tema, ci doar să clamez același fior care mă străbate, ca și cum mi-aș fi pus mâna în foc, și țip, indiferent
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
faci nenorocită sau fericită aproape în aceeași clipă și apoi să nu mai poți schimba nimic... Cu ajutorul aței am mișcat paiața cum am vrut, în danțurile cele mai capricioase, și acum, ața rupându- se, paiața rămâne nemișcată, oricât m-aș strâmba, oricât aș întoarce în mână firul rupt și oricâtă arta aș depune.” Procesul emancipării personajului feminin în romanul românesc se realizează, iar „păpușa” va rupe firele cu ajutorul cărora a fost manipulată și va dori să se dezvolte singură spiritual. Cele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
E o plăcere de a pretinde că te chinui, adică trăiești în mare parte într-o cultură sado-masochistă și rurală și orășenească. Suferința pare o virtute. Nu faci teste de osteoporoză, nu iei măsuri la timp să nu ți se strâmbe oasele și ajungi cocoșată. Când mă uit pe drumurile României, văd în masă femei vârstnice strâmbe. Cine le-a testat de osteoporoză, cine face tratamente cu femeile de 45 de ani să nu ajungă așa? Cui îi pasă? Dar nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cumpăra o casă, întreține financiar o nevastă casnică și doi 2-3 copii la studii. Excepția o reprezintă Țările Scandinave. În mediul privat, femeile se răzbună și exclud bărbați: le dau peste mână că nu știu să învârtă în maioneză, se strâmbă cu dispreț inhibant în fața unei cămăși călcate cu crețituri, îi socotesc incapabili de decizii în probleme de fond legate de decorarea casei și chiar despre propria îmbrăcăminte. Între ele, în gineceu, spun povești încărcate de un ucigător dispreț misandru, cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
bani sau la un profesor să-ți "aranjezi" un examen cu bani. Unul dintre profesorii mei căruia i-am dus, pentru o mică consultație, un cartuș de BT, s-a supărat. S-a uitat atent la conținutul pachetului și a strâmbat din nas. Nu a spus nimic, numai că s-a îndreptat liniștit spre barul pe care-l avea în sufragerie și și-a luat un pachet de Kent din care și-a aprins o țigară. Înțelesesem ce era de înțeles
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ale capitalismului. Asta dacă ar fi să socotim mecanic lumea organizată după cele două mega tendințe ideologice. Este ușor să vorbești despre capitalism și neajunsurile sale, doar este o societate deschisă ce permite acest lucru. Este chiar la modă să strâmbi din nas, om liber fiind, și să spui că binele nu este bine, iar răul nu este rău. Pentru noi, care am trăit socialismul în toată splendoarea sa, a știi ce este binele și ce este răul este o datorie
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
În timpul intempestuoasei perioade preliminare războiului din Irak, liderii din zece țări din Europa Centrală și de Est au semnat o scrisoare favorabilă Statelor Unite. Acest semn de încurajare l-a făcut pe Jacques Chirac, președintele uneori prea protector al Franței, să strâmbe din nas cum că țările implicate ,,pierduseră o oportunitate să tacă"3. Chiar și atunci când se ceartă privind America, europenii sunt angajați într-un proces aparent nesfârșit de organizare a propriei identități. Experimentul european se află într-un punct ciudat
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
spitalul de prestigiu. Curățenie peste tot. Gresia strălucește. Intrăm la Camera de Gardă. Zubar a dispărut: nici nu am apucat să-i plătesc. Mă primește o doctoriță tânără, destul de frumușică. Mamă, ce baftă am! Îi spun eu despre nepotul meu: strâmbă din nas. “E în concediu. Dar care-i problema?” Îi povestesc printre gemete bucuria care mă aduce la ea. “Din păcate, nu am nici un pat liber acum...” Din păcate! Păcatele ei!... Toți au probleme cu “păcatele mele, cele mari și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
o sală foarte curată, oameni livizi, majoritatea - bătrâni, târșindu-și papucii. La intrare, o imagine duioasă de carton, cu Fecioara Maria și Pruncul. Scârbită mai mult, decât îndurerată. În capătul sălii, pe altă masă, un Hristos scofâlcit de durere parcă se strâmbă la varza leșiată a unui bolnav. Trosc! îmi trântește cineva o farfurie cu două linguri de mămăligă crudă și o lingură de brânză acră, de-mi mută nasul. Aș înghiți ceva ca să pot lua medicamentele, dar cu ce? Ne aflăm
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
intervine cu violență. El e indignat că Iov a putut că zică: "Eu sunt curat, și fără nici o vină; sunt fără de prihană și n-am nici o greșeală" (33: 9). Căci, proclamă Elihu, "Dumnezeu nu făptuiește răul, și cel Atotputernic nu strâmbă dreptatea" (34: 12); el nu îl lovește pe omul fără pată (36: 5). După lungul discurs al lui Elihu 14, 11 A. Weiser, Die Psalmen (1950), p. 308, citat de H. Ringgren, p. 137. 12 Data redactării este incertă. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de cele contemporane, cînd sînt exagerate. Orice ineleganță, orice revendicare sau tendință excesivă, orice vine în contrast cu „normalul” e taxat de „barbar”. Arghezi depista „barbaria” în „pornirea [modernă, brutală n. m.] de a deprecia prin analiză, de a dizolva, de a strîmba pirostiile lumii”, de a-l coji pe ins „de orice poezie”: „Barbarii albi - «Les grands barbares blancs» - se înmulțesc pe zi ce trece proporțional cu zămislitorii”5). Din zona moralei, termenul de „barbar” se deplasează spre cea a artei, unde
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
invidios („Sînt sigur că jumătate din păr și l-a pierdut numai de necazul meu!...”), A. de Herz își face reclamă insistentă, „bate toba”, Al. Cazaban e un spirit veninos („o viperă care cînd plînge lăcrămează venin și cînd se strîmbă crede că e de spirit”), Sadoveanu n-are talent, ci doar „umeri de hamal” pentru a duce în spinare toată viața „saci încărcați cu slove”, Caragiale e vinovat că a preferat o popularitate de „băncuță” (monedă mică), Vlahuță - că tratează
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ceaușescu. Mai mult, tema națională ce motiva legitim acțiunile lor publice devenise out of fashion în România postmoderniștilor care, neatenți, i-au abandonat pe colegii lor de peste Prut lătrăilor naționalismului ceaușist. Ba, mai mult, românii de acasă au mai și strâmbat din nas la mezalianța pe care tot ei o provocaseră. Auzeam, în ultima vreme, comentariile iresponsabile ale unor scriitori și jurnaliști din România "europeană" care conchideau, scârbiți, că basarabenii își merită soarta din moment ce l-au votat pe Voronin ceea ce îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
otrăvit spațiul public și au generat serii de maimuțe antropoide cu drept de vot care au legitimat o clasă politică de aceeași teapă, în marea, zdrobitoarea ei majoritate. Pusă sub semnul violenței și netrebniciei faptului divers, viața noastră s-a strâmbat iremediabil și poate nu ar fi lipsit de însemnătate să ne gândim la consecințe. Distinsa mea profesoară de pedagogie ne spunea la curs un lucru care, în practica mea de dascăl, s-a dovedit foarte adevărat: dacă veți urla tot
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lipseau catacombele unde Își ducea existența de copil al străzii, vestitul și unicul Gavroche. MARIN PREDA ILIE MOROMETE UN PERSONAJ UNIC În literatura cu repere tradiționale, (nu se știe dacă se va putea renunța vreodată la tradiție, oricât s-ar strâmba cineva la ea), un scriitor scria proză realistă de mare Întindere, cum ar fi, de pildă, așa zisele romane trilogii și era preocupat de universul antropologic. Cronotopul era În centrul atenției, iar aspirația creatorului era aceea de a relata „adevăruri
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de vremurile în care paralizia infantilă (poliomielita) făcea ravagii printre copii. îmi aduc aminte că simpla denumire a bolii mă înfricoșa la fel cum ne înfricoșează astăzi cuvântul „cancer". Poliomielita nu numai că paraliza mâinile și picioarele, dar le și strâmba. Tratamentul medical standard consta în imobilizarea membrelor în niște fiare, pentru a preveni deformarea. Rezultatul era paralizia pe viață. Sora Kenny era convinsă că fiarele cu pricina împiedică vindecarea și dovedise de nenumărate ori că mușchii pot fi reeducați, astfel încât
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
capăt ciclul mizerabil. Am astăzi doisprezece ani de feedback de la prima ediție a acestei cărți, un feedback obținut atât de la cei pe care i-am consiliat, cât și de la cititori. La început am avut de luptat. Așa-zișii specialiști au strâmbat din nas auzind de metoda mea. Azi vin la ședințele mele de consiliere fumători din toată lumea și, în rândul participanților, profesia medicală este reprezentată în mai mare măsură decât orice altă profesie. Cartea este deja considerată în Marea Britanie cel mai
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de dezintoxicare și m-am gândit că acest subiect, dragostea, poate fi o bună astfel de cură. Lucian Dan Teodorovici: Nu îți este teamă deloc că, întrucât știi cum este privit la noi acest subiect, criticii ar putea deja să strâmbe din nas? Dan Lungu: La noi nu este o problemă numai cu literatura de dragoste. Dacă pe lângă literatură mai pui un alt cuvânt, atunci e o problemă. Dacă spui literatură umoristică, e o problemă, dacă spui literatură pentru copii, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
să întrebe, cu fața ei, căzută din lună. - Banda de aplauze? Ce-i asta? I-a dat la o parte mâna care coborâse sub pântec și s-a ridicat, atentă, într-un cot. - O bandă cu aplauze, înregistrată dinainte, se strâmbă Radu. I se dă drumul atunci când Tovarășul ajunge la un cuvânt-cheie. Când spune bunăstare, intră banda cu scandarea numărul 10, să zicem, Ceaușescu să trăiască, România să înflorească! De trei ori, de patru ori, cât s-a stabilit... L-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
David Fontana, îndepărtarea elevilor din sala de clasă este blamată în ultimii ani, deoarece aceștia fie vor pierde elementele de lecție predate cât au fost afară, fie ușa poate avea o fereastră de sticlă, ceea ce le va permite să se strâmbe la colegii lor, distrăgându-i, fie nu le va păsa pur și simplu. Cercetările au sugerat că obiecțiile anterioare rămân fără obiect dacă școala dispune de o sală numită "de izolare" sau "de detenție", unde elevul respectiv va sta sub
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
1/2011, să fi participat la dezbaterea acesteia și să fi pus umărul la modernizarea unui sistem ce are nevoie de flexibilitate. Primii beneficiari ai muncii mele sunt nepoții mei ! Basarabenii noștri DOAMNĂ PREȘEDINTE, STIMAȚI COLEGI DEPUTAȚI, “Cu vorba-mi strâmbă și pripită/Eu știu că te-am rănit spunând/Că mi-ai luat și grai și pită/ Și-ai năvălit pe-al meu pământ./ În vremea putredă și goală/ Pe mine, frate, cum să-ți spun,/Pe mine m-au
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
a întors în timp și le-a propus modelul etic al luptătorilor anticomuniști din munții României (în perioada 1945-1960, când această luptă de gherilă în miniatură a fost destul de pregnantă). Dacă jurnaliștii în formare au prizat acest model, filologii au strâmbat din nas sau au rămas în expectativă. Numărul partizanilor anticomuniști li se părea a fi ridicol de mic, iar mișcarea lor defensivă (și nu ofensivă) - lipsită de însemnătate. Luptătorii anticomuniști erau văzuți de filologi ca niște utopici nesăbuiți și chiar
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]