2,376 matches
-
istoric datorită impulsurilor naționaliste. Naționalismul și istoria vor rămîne inseparabile tot restul vieții sale. Naționalismul său a făcut ca orice a întreprins Iorga în viața publică să fie o luptă. În ciuda acestui fapt, el considera naționalismul și istoria ca fiind strădanii spirituale și intelectuale. Naționalismul lui Iorga era un "naționalism cultural". Preocuparea lui fundamentală era cultura: "sufletul", "spiritul" și "cultura", deci mentalitatea națiunii. Deși greu de definit, aceste trăsături sînt esențiale. Pentru el, concepția de națiune era hotărîtoare în interpretarea lumii
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
rolul nefast pe care îl joacă în istorie aceste uriașe formațiuni nonorganice (imperiile)". După părerea lui Iorga, există pe de o parte dorința firească a entităților organice de a se dezvolta și a se împlini, iar pe de alta, aceste strădanii naturale sînt înghițite cu forța de unități uriașe, abstracte și nonorganice, imperiile "superstatale" sau "supranaționale". Acest lucru nu se va întîmpla! Pentru că "imperiile sînt trecătoare, în timp ce națiunile sînt indestructibile; imperiile sînt o simplă formă, în timp ce națiunile constituie un organism". Din
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pămîntul patriei lui și să nu se adreseze unui public național receptiv. Chiar și în zonele Transilvaniei în care românii alcătuiau majoritatea (iar românii ardeleni erau adesea mai cultivați decît cei din Regat), scriitorii și poeții întîmpinau piedici în calea strădaniilor lor, așa încît migrau spre București. Goga spunea: Pentru noi, soarele răsare la București". "Sămănătorul" se adresa învățătorilor de țară. Iorga devenea apostolul noului crez care izvora din confuzia intelectuală a sfîrșitului de veac. Înstrăinarea și prestigiul scăzut al literaturii
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
la inechitățile sociale și la corupția României de pe vremuri, la politicianismul fraudulos, la o realitate românească în care 1% erau privilegiați, iar 99% terorizați. Dar tocmai acest lucru voia Brătianu să-l reinstaureze și pentru acest lucru depunea el toate strădaniile: ca să restabilească în cadrul circumstanțelor schimbate vechiul sistem politic (și puterea lui), care să semene cît mai mult posibil cu politicianismul de dinainte de război. Drept consecință, în această perioadă, toți cei din generația tranșeelor erau "Iorghiști". În Adunarea aleasă liber în urma
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Rabinul Schor îi trimitea din cînd în cînd lui Iorga felicitări cu ocazia zilei numelui acestuia, Sf. Nicolae 97. În acești ani, Iorga a primit multe scrisori de la organizațiile sioniste. Sioniștii credeau poate că, fiind naționalist, va avea înțelegere față de strădaniile lor. Atunci cînd sionismul s-a opus procesului de asimilare a numeroase comunități evreiești, s-a zis cu relațiile cordiale. Iorga susținea acum că sionismul era fals, întrucît "nu poți trăi într-o țară și să iubești o altă țară
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pentru Ligă137. Ținînd cont de dovezile documentare, cît de adevărate sînt acuzațiile că "Iorga s-a vîndut evreilor, lui Blank, băncilor evreiești" etc. și că "este în solda evreilor"? Aceste acuzații par exagerate, ba chiar false. Dacă ținem seama de strădaniile lui Iorga, ele devin manifestări ale unei politici grotești. Una dintre dificultățile lui Iorga în politică era faptul că nu avea bani. În cazul contribuțiilor lui Blank, documentele demonstrează că Iorga ținea evidența strictă a ajutorului acordat de acesta. Nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care acestora li se cerea să se întoarcă în satele lor și să ridice nivelul patriotic și moral, să răspîndească cunoștințe și să contribuie la întărirea familiei. După cum spunea Iorga, scopul era "formarea unui nou suflet românesc cu ajutorul femeilor"150. Strădania aceasta nu a prea dat rezultate. Deși școala misionară urma să-și deschidă cursurile în august 1922, doar o candidată se înscrisese la ele în noiembrie 1923151. În primul deceniu al perioadei interbelice, Iorga a organizat mai multe congrese internaționale
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Putea oricînd să fie cu asemenea ocazii (în fața reprezentanților profesiei sale) purtătorul de cuvînt al României. În perioada interbelică, Iorga a ținut numeroase conferințe peste hotare. Acestea se încadrau oarecum în Sistemul de la Versailles și-i permiteau să-și continue strădania de-o viață: să facă România cunoscută lumii și să stabilească locul istoriei țării sale în istoria universală. Începînd din 1921 ținea cu regularitate cursuri la Sorbona 153. Era adesea invitat și de alte instituții de învățămînt superior din Franța
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga considerase întotdeauna scrierea unei istorii universale sintetice drept încoronarea eforturilor lui ca istoric 226. A scrie o sinteză a istoriei omenirii era o sarcină copleșitoare chiar și pentru Iorga și, conform opiniilor profesioniștilor, nu a fost cea mai reușită strădanie a sa. Trebuie să avem permanent în minte caracterul colosal al sarcinii. Puțini istorici și-ar asuma-o. Iorga părea să fie conștient de măreția sarcinii, pe care a continuat-o pînă la ultimul ceas al vieții sale. După război
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
rămâne de făcut, am decis că, deocamdată cel puțin, aș putea face un lucru rezonabil, cu care să-mi mai omor totodată timpul, și anume să mă descotorosesc de Lizzie. Aceasta nu implica nici un conflict mental și nici o problemă în afară de strădania redactării unei scrisori potrivite și a unei concentrări asupra persoanei lui Lizzie, doar atât cât să pot compune misiva. Cât de total mă simțeam schimbat, până la ultimul atom din făptura mea, o dovedește faptul că „inițiativa“ legată de Lizzie îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și am ocolit casa, ieșind pe pajiștea din spate. Acum puteam privi în bucătărie. Da, era Rosina, între două lumânări aprinse pe masa din bucătărie, încercând, fără succes, să aprindă una din lămpile mele și, probabil, distrugând fitilul pe parcursul acestei strădanii. I-am văzut privirea sașie, încordată, și zvâcnirile mofluze ale gurii în timp ce chinuia cu brutalitate fitilul, ridicându-l și coborându-l și îmbrâncindu-l cu un chibrit aprins. Flacăra lămpii se înălța, apoi se stingea. Rosina purta ceva negru, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tăcut ca un câine, și se uita la mine, rotindu-și pupilele în felul lui derutant. Câteodată, stăteam puțin de vorbă. În lumina lămpii, ajungea, din când în când, să semene ciudat cu Wilfred Dunning, o asemănare creată desigur de strădania inconștientă a lui Gilbert de a-și însuși ticurile faciale ale eroului său. Și totuși, pentru nervii mei vulnerabili, părea mult mai mult ceva ce se apropia de o vedenie. Dacă era așa ceva, atunci Gilbert deținea onoarea de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai înainte, n-ai vrea să-mi aduci binoclul de câmp, atârnă acolo, pe stânca aceea. Titus părea mulțumit că-i cerusem un serviciu, într-o clipită se lăsase să alunece pe povârnișul pe care eu îl urcasem cu atâta strădanie, și acum sărea ca o capră de pe o stânca pe alta, în direcția podului. Aveam nevoie de un scurt răstimp în care să pot gândi. Oh, era susceptibil, mândru, îți scăpa printre degete. Trebuia să-l păstrez, trebuia să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mare acum. — Rosina... — Și l-aș fi învățat să te urască... Și asta ar fi fost o enormă consolare. Îmi pare rău. — Ah, îți pare rău! Și sunt convinsă că n-am fost singura. Mi-ai sfărâmat căsătoria deliberat, cu strădanie, cu zel, ai depus efort pentru treaba asta. După aceea ai șters-o și m-ai lăsat cu nimic, cu mai puțin decât nimic, cu crima aceea groaznică pe care a trebuit s-o săvârșesc de una singură, am plâns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu putea fi vorba de înot. Am simțit că mi se frânge gâtul când am privit în sus, spre cupola de întuneric vag penetrat de un verde translucid, valul de deasupra creștetului meu. Mă sufocam și înghițeam apă, concentrat în strădania unică de a mai inhala o gură de aer. În același timp, eram în stare să-mi spun: „Acesta e sfârșitul“. Luptam, întregul meu trup se zbătea, strivit până la insensibilitate într-o vâltoare de forțe ce păreau să mă dezmembreze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văd. Uneori mai scrutam marea, încercând să zăresc foci, dar nu se ivea nici una. Nu aveam inimă să înot și mă întrebam dacă voi mai putea înota vreodată. Încercam să nu mă gândesc la Titus. Și poate că tocmai această strădanie mă împingea la băutură. Stăruiam să-mi rup gândurile de la amintirea lui, sau să mă gândesc la el în alt context și în alte relații, ca la ceva ce făcea parte dintr-o țesătură de probleme diferite și încă vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Micaela Ghitescu, traducător al operei lui Mihai Eminescu; 45. Petru Mihai Gorcea, profesor universitar doctor, pentru numeroase volume de critică și istorie literară despre Mihai Eminescu; 46. Dinu Ianculescu, actor, remarcabil interpret al operei eminesciene; 47. Ion Iliescu, bibliofil, pentru strădania de a cultiva personalitatea și opera lui Mihai Eminescu; 48. Dumitru Irimia, pentru merite în promovarea operei eminesciene; 49. Raduly Janos, poet, excelent traducător al operei eminesciene în limba maghiară; 50. Tudor Jarda, compozitor, pentru opera în trei acte "Înger
DECRET nr. 439 din 6 noiembrie 2000 privind conferirea medaliei comemorative "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131515_a_132844]
-
Articolul 1 Pentru activitatea îndelungată și plină de dăruire în procesul de învățământ, se conferă Crucea națională Serviciul Credincios clasa a II-a: - doamnei învățătoare Ionescu Angela, Râmnicu Vâlcea; - doamnei învățătoare Ionescu Maria, București. Articolul 2 Pentru credință și strădania de a ridica Sfântă Biserică cu hramul "Sfântă Cuvioasa Teodora" de la Sihlea din București, se conferă Crucea națională Serviciul Credincios clasa a II-a: - domnului Petrescu Victor; - domnului Vișinescu Vasile. Articolul 3 Pentru spiritul civic și activitatea neobosita în promovarea
DECRET nr. 589 din 11 decembrie 2000 privind acordarea Crucii naţionale Serviciul Credincios. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131761_a_133090]
-
diferit, în funcție de pronunția sa liniștită sau, dimpotrivă, dacă cuvântul are o tonalitate severă, imperativă. La dislalicii noștri avem de a face, adesea, cu atitudini psihice neadecvate, ca sentimente de inferioritate, lipsă de încredere în sine, nesiguranță, timiditate, sfială sau cu strădanii compensatorii, ambiție exagerată, îngâmfare, lăudăroșenie etc. Nu e de mirare că prin aceasta articulația suferă, fiind frânată sau oprită. Terapia tulburărilor dislalice trebuie, așadar, să țină seama de aceste neajunsuri psihice, luând măsuri pentru înlăturarea lor. Mulți specialiști au subliniat
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de la vie” (1950). Toate acestea reprezintă o seamă de gânduri filosofice și de considerații biologice care constituie premize de ameliorare a stărilor mentale și organice ca efect al rugăciunii. A vorbi de rugăciune oamenilor moderni, este la prima vedere o strădanie inutilă. Dar cum este necesar să cunoaștem toate acțiunile omenești, credem că ar fi primejdios să ignorăm educarea simțului religios și moral, tot pe atât de păgubitor ca lipsa de educare a inteligenței. Nevoia de rugăciune este una din cele
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
interesat total de cel ce, în scurta lui viață, a fulgerat o lumină nepieritoare în constelația spiritualității noastre. Tot întrebân du-mă cum arăta Poetul, am ajuns, astfel, să imaginez eu însumi un Chip al lui. Iar cum rezultatul acelei strădanii nu ma mulțumit, am reluat gândul și travaliul, ajungînd să plămădesc, în timp, nu o piesă, ci o trilogie dramatică EMINESCU. „Pomi Luceafărul...“ care parte din întreg o reprezintă? Miezul acestuia. Prima se numește „Lada de zestre“ și a apărut
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
publicate și alte vreo 20 nepublicate, multe dintre ele premiate la concursuri regionale și locale și dedicate, mai ales, valorilor și personalităților băcăuane, care s-au bucurat de o bună apreciere din partea istoricilor și criticilor literari. Regret însă că toată strădania mea de a aduce la lumină aceste valori spirituale n-a ajuns în atenția edililor și administrației locale, cu prilejul acordării unor distincții pentru merite și activități deosebite, de care s-au bucurat deja unii dintre elevii și discipolii mei
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
atenția edililor și administrației locale, cu prilejul acordării unor distincții pentru merite și activități deosebite, de care s-au bucurat deja unii dintre elevii și discipolii mei. Dar voi continua să am încredere în posteritate, care va ști să aprecieze strădania unui venetic de pe malurile Sabarului ce... și-a găsit Bacăul. Din păcate, nu sunteți singurul în această situație, așa că să lăsăm posteritatea să ne judece. Întorcându-ne însă în timp, de când datează preocuparea dumneavostră pentru literatură? Am avut șansa ca să
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
nicio scuză, deoarece greșiți stând de pomană sau din postura frânarilor reconstruirii și democratizării țării (www.ziua.ro). 1.3. Numeralele multiplicative folosite adjectival apar cu precădere pe lângă substantive abstracte numărabile și nonnumărabile (efort, curaj, sumă, muncă, forță, putere, câștig, strădanie, răsplată etc.), iar folosite adverbial, pe lângă verbe apropiate semantic clasei substantivelor mai sus menționate (a munci, a încuraja, a se strădui, a câștiga, a se îmbogăți, a răsplăti etc.). Folosite pe lângă substantive nonnumărabile (iar, în variantă adverbială, pe lângă verbele corespunzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
utilizării majusculelor în descrierile bibliografice sau particularități de redactare pentru limbile cu cea mai mare incidență în colecțiile românești. Orice carte nouă, publicată de profesioniștii români în infodocumentare ar trebui să bucure întreaga breaslă, iar autorului să îi fie apreciată strădania. De aceea, Nicoleta Marinescu merită admirația noastră pentru inspirația și acribia cu care materializează în scris cunoștințele și experiența domniei sale. Un astfel de demers nu poate decât să îmbogățească literatura de specialitate. dr. Maria MICLE Manager european în infodocumentare Bibliologie
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]