3,148 matches
-
parcă, a timpului sec, prăbușit după moartea lui Stelian. Dar miracolul nu venea. Dimpotrivă, chiar și așa, zăcând cu ochii închiși în fotoliu, simțea cum prind a țâșni din ea lăstari firavi de înmugurire, cum vițele unor rădăcini alburii îi străpung pielea, cum cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
organili interne le lua la căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un minuscul puf auriu se răspândi de sub buza inferioară spre bărbie și de acolo spre maxilarul ce se crea tot acum. Urechile se născură odată cu părul castaniu, care le acoperi imediat și nu lăsă vederii decât niște pavilioane albe gata străpunse pentru purtarea cerceilor - și figura primei neveste aleatoare fu gata. Admirarea conceperii corpului aduse și mai multă plăcere. Samuel încerca un fior nou, pe care nu știa dacă trebuie să-l considere bun sau rău: era stăpânul absolut al trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu locuia sau nu se aventura atât de departe în nord. Răspundea chibzuit întrebărilor venite din toate părțile, apreciind momentul când putea să trântească înfricoșătoarea istorie a unui șarpe subțire și cu pielea atât de dură că nu-l puteai străpunge cu cuțitul, care locuia în zona gheizerelor de la Munki Pjaet, descoperite și cartografiate de tatăl său. Când se întâmpla să nimerească în mijlocul oamenilor îi era cu neputință să mai scape de ticul minciunii, fiindcă asemenea momente erau rare și trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
enervează. Ce mă enervează? Hector. În ce episoade semnificative mi-l amintesc? În cele legate de muzeul Antipa, de Cișmigiu și de arestarea lui Carmen. Antipa O să fiu scurt. Într-o miercuri, Hector a venit acasă cu un Coeulidas lycanthropii străpuns de un ac auriu, așezat pe un suport de mătase. Cred că așa-i zicea. (Avea numele scris pe o etichetă, dar căzuse ceva lichid pe ea, nu se vedeau bine literele, nu știu dacă era coeu sau ceru sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici nu știu care e diferența.. oricum, sunt prietenii ei. Dar nu cred că știu pe unde e ea. —Poate că Hugo avea dreptate, sugerai eu. Poate chiar a murit. Întinsă pe pat, într-un neglijeu din șifon foarte decoltat, cu inima străpunsă de un pumnal cu un model ciudat, oriental... a fost cineva la ea acasă? A, da, impresarul ei. S-a dus o dată, spuse Sally, tăind aripile imaginației mele macabre. Credo 3 că are o cheie. Sau poate a apelat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în care - iarăși și iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum i se povestise că indienii și garimpeiros vânau jaguarii. Se trezi mârâind și prost dispus. Făcu baie, mâncă pastă de guayaba, manioc și banane prăjite și începu să-și pregătească lunga călătorie la Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Încape Îndoială cu privire la tehnica folosită. E sută la sută americană. Brunetti știa că nu avea rost să-l Întrebe dacă e sigur. — Ce altceva? — Lama avea o lățime de patru centimetri și era lungă de cel puțin cincisprezece. Vârful a străpuns inima, exact cum am crezut. S-a strecurat chiar printre coaste, nici măcar nu le-a zgâriat, așa că cel care-a făcut-o știa că trebuie să țină lama la orizontală. Iar unghiul a fost perfect. Făcu o pauză de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o secundă, făcându mă să-mi șterg ochii înlăcrimați cu mâinile mele rănite. Sunetul asurzitor al sirenelor de poliție creau un ecou în mintea mea, amplificându-se. Priveam îngrozită scena din fața mea, mintea mea cedând la impulsurile ce le simțeam străpungându mi coloana. Doamne, te rog, te rog, te rog mult Doamne... Repetam fără oprire acele cuvinte, te rog. Am închis ochii, lăsând întunericul să-mi fie Prieten. M-am trezit speriată, strângând plapuma în pumni. Mi-am mutat privirea pe
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
desfășurată într-o tăcere deplină, se trezi pe pământ și constată surprins că trăia, ce chestie, nu mam dezintegrat, numai că s-a schimbat decorul, muntele a devenit... mare, iar iar poteca aceea s-a preschimbat într-o plajă lungă, străpunsă de cactuși. Cactuși pe malul mării, ce dracu’, domnule, este posibil așa ceva? Vreau un atlas geografic, de unde îl iau? Încercă să se ridice de la pământ, dar un cactus vru să îl ia în brațe, strigându-i că îl iubește la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
grea, Poezia creează polaritate : nu e o stare energetică stabilă. Prin urmare, topirea materiei, saltul de la o formă de agregare la alta nu pot fi scopuri ultime, ci doar intermediare. Alta e aventura omului pe pământ și altfel poate el străpunge chingile cerului, mi-am spus eu, Îndoită de Poezie. De la nivelul materiei până la cel al chintesenței, omul se purifică În urcare Șaman 59 și se Împărtășește În coborâre. Nu Poezia, ci această navigare plină de mister Între amorf și sublim
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
așa fusese Teo Haiduc În Kosovo și se Întorsese fărĂ o zgârietură ? Dar eu nu eram Teo Haiduc. Nu eram un vlăjgan plin de curaj și forță, care a scuipat de atâtea ori moartea În ochi. o idee ciudată Îmi străpunse deodată inima : violența loviturii de cuțit a cerșetorului nu fusese decât materializarea violenței loviturii pe care mi-o dăduse Ștefan când mă anunțase din senin că pleacă. În mintea mea Începuse să se Înfiripe ideea unui complot tacit Între Ștefan
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
noi oamenii suntem ființe slabe și nu știm cum să folosim astfel de forțe. Ani de zile peste sufletul meu a plutit un fel de ceață, de negură greu de pătruns, pe care nu puteam cu nici un chip s-o străpung ca să pot să mă bucur din nou de lumina soarelui. Zile În șir tăceam și priveam fix Înaintea mea, astfel Încât oamenii au Început să mă ocolească, crezând că o luasem razna. Când am Împlinit douăzeci și cinci de ani, văzând că nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
posibile de agregare se vor succeda din nou, spre reorganizarea materiei. la primă- vară zăpada se va topi și apa va urca În seva lemnului. lemnul va crește nervos spre cer, iar vârfurile lui Îndrăznețe, dornice Adina Dabija 144 să străpungă cerul plin de mistere vor fi pedepsite pentru curajul lor, aprinzându- se de la dogoarea soarelui. Focul ! El va separa din nou apa de materia grea. Cenușa va cădea pe pământ și va Îngrășa mai departe materia, hrănind visul acesteia de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ești... am murmurat. — Da, spuse fratele meu nenăscut, așa a hotărât mama că e mai bine pentru mine. Și pentru ea... o fi avut motivele ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo Înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura s-a aplecat deasupra mea și mi-a tăiat sfoara de pe mâini. — Tu trebuie să desăvârșești ceea ce a Început mama. Îmi puse toporișca lui În brațe. — lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! Își deschise nasturii de la haină și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
grea, Poezia creează polaritate : nu e o stare energetică stabilă. Prin urmare, topirea materiei, saltul de la o formă de agregare la alta nu pot fi scopuri ultime, ci doar intermediare. Alta e aventura omului pe pământ și altfel poate el străpunge chingile cerului, mi-am spus eu, îndoită de Poezie. De la nivelul materiei până la cel al chintesenței, omul se purifică în urcare și se împărtășește în coborâre. Nu Poezia, ci această navigare plină de mister între amorf și sublim, între lumea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
așa fusese Teo Haiduc în Kosovo și se întorsese fără o zgârietură ? Dar eu nu eram Teo Haiduc. Nu eram un vlăjgan plin de curaj și forță, care a scuipat de atâtea ori moartea în ochi. O idee ciudată îmi străpunse deodată inima : violența loviturii de cuțit a cerșetorului nu fusese decât materializarea violenței loviturii pe care mi-o dăduse Ștefan când mă anunțase din senin că pleacă. În mintea mea începuse să se înfiripe ideea unui complot tacit între Ștefan
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
noi oamenii suntem ființe slabe și nu știm cum să folosim astfel de forțe. Ani de zile peste sufletul meu a plutit un fel de ceață, de negură greu de pătruns, pe care nu puteam cu nici un chip s-o străpung ca să pot să mă bucur din nou de lumina soarelui. Zile în șir tăceam și priveam fix înaintea mea, astfel încât oamenii au început să mă ocolească, crezând că o luasem razna. Când am împlinit douăzeci și cinci de ani, văzând că nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și toate stările ei posibile de agregare se vor succeda din nou, spre reorganizarea materiei. La primăvară zăpada se va topi și apa va urca în seva lemnului. Lemnul va crește nervos spre cer, iar vârfurile lui îndrăznețe, dornice să străpungă cerul plin de mistere vor fi pedepsite pentru curajul lor, aprinzându- se de la dogoarea soarelui. Focul ! El va separa din nou apa de materia grea. Cenușa va cădea pe pământ și va îngrășa mai departe materia, hrănind visul acesteia de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ești... am murmurat. — Da, spuse fratele meu nenăscut, așa a hotărât mama că e mai bine pentru mine. Și pentru ea... o fi avut motivele ei... Dar eu aveam deja o inimă care bătea acolo înăuntru ! Dar mama mi-a străpuns-o !... Creatura s-a aplecat deasupra mea și mi-a tăiat sfoara de pe mâini. — Tu trebuie să desăvârșești ceea ce a început mama. Îmi puse toporișca lui în brațe. — Lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! își deschise nasturii de la haină și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de la stațiunea de mecanizare a agriculturii, care se găsea, tot prin preajmă, și, seara, În coșmelia, și, În afara coșmeliei de la marginea tarlalei de lângă drum, se consumau ceasuri Întregi, fiind Întoarse, pe o parte și pe alta, puzderia de savantlâcuri, care străpungeau lumea, de la nord la sud și de la est la vest, douăzecișipatru de ore din douăzecișipatru. Și, fiecare era mulțumit de ce auzea, și, ori că Înțelegea, cu adevărat, ceva, ori, că, nu pricepea, o iotă, măcar, din tot ce se putea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pragurile prăpăstioase ale rețelei de canalizare. Când țâșniră, din nou, la suprafață, printr-o a doua mască de canal, din fontă, plasată exact la intersecția străduțelor Dionisie Lupu cu Maria Rosetti, ședeau parcă tustrei calibrați într-un ac de seringă, străpungând cu nemiluita trupurile cucoanelor cu mutrițe emailate, plimbîndu-se pe bulevarde nemaivăzute în rochii pale, ușoare ca adierea de pasăre, a franțuzitelor în teci de hermină, cu pantofi mofturoși sau cu sandale de lamé, a eleganților strânși în ghete de lac
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce putuse să facă? Înțelesese dintr-o pornire că trebuia să muncească din greu și să se sacrifice mult, altfel n-aveai de unde să-ți găsești o femeie perfectă. La una îți convenea, de exemplu, un zâmbet, la alta remarcai, străpungând cu privirile forfota trecătoarelor de pe celălalt trotuar, linia ochilor, modul ațâțător în care își balansa o poșetă, felul distins în care știa să se miște sub propriul ei parfum, intelectualitatea unei glezne. Îți compuneai în minte imaginea unei asemenea femei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu prea adorm, de frică să nu li se oprească inima în cursul somnului. Degeaba. De abia își luaseră avânt pe clădiri și, de la un timp, uite așa, cu ideația lor săracă, erau cu mințile numai după evadare. Greu să străpungi cercul de oțel al sanatoriului, păzit aidoma unei unități militare. Greu să părăsești, cu șanse de succes, zona limitrofă a Mociorniței, pe trei sferturi pustie, în care urmăritorii te puteau vedea ca în palmă, iar sătenii de abia așteptau să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu patul afară? - Las-o! E-o balama a noptierii plesnită din fabrică... Păi, știți voi ce stă la baza tuturor tipilor ce ies, cu patul, sub cerul liber, pe stradă? - Nu, recunoștea fascinat ciclul primar. Nu știm. (Și-și străpungeau, cu unghiile, fosele nazale, parte a zeflemea, parte din imitație.) Habar n-avem. Ce stă la bază? Doru, care rumegase toată dimineața răspunsul, întîi își desăvârșea toaleta de motan, mai scuipa în palmă, își dichisea freza, își pieptăna firele de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]