1,879 matches
-
acoperitoarea de cap, dar nu înainte de luna șaaban. S-a înțeles atunci că el era definitiv tămăduit, iar cetatea a primit poruncă să se împodobească. A fost organizată o procesiune în fruntea căreia mergeau cei patru medici regali, înveșmântați în straie bogate din catifea roșie garnisite cu zibelină, primite în dar din partea suveranului recunoscător. Slujbașii de rang înalt purtau cu toții eșarfe din mătase galbenă, iar la ferestrele străzilor străbătute de cortegiu atârnau țesături de aceeași culoare, în semn de bucurie. Cadiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făgăduindu-ne să ne întoarcem într-o zi în Alexandria, dar cu sufletul liniștit. Ne-am îmbarcat așadar pe o corabie egipteană care pleca spre Tlemcen, unde ne-am odihnit o săptămână încheiată înainte de a porni la drum. Îmi îmbrăcasem straiele maghrebine și, după ce am trecut de incinta din Fès, mi-am acoperit fața cu un taylassan. Nu voiam să se afle de sosirea mea înainte de a-i fi întâlnit pe ai mei. Ai mei, adică taică-meu, maică-mea, Warda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ori mai mulți pedeștri. Cu spatele spre mulțime, ei alcătuiră trei cercuri concentrice, având în mijloc un bărbat călare. Nu era ușor să-l recunoști în silueta aceea pe Tumanbay. Cu capul gol și barba în dezordine, nu avea drept straie decât niște zdrențe din postav roșu prost ascunse de o mantie albă. În picioare nu avea decât niște legături grosolane dintr-o pânză albastră. Un ofițer otoman îi ceru să coboare de pe cal și sultanul decăzut descălecă. Îi dezlegară mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
își slăbiseră vigilența, în vreme ce prietenii lui Tumanbay, doborâți de înfrângere, o luaseră razna care-ncotro. Am fost nevoiți, firește, să ne oprim de cinci-șase ori ca să răspundem la câteva întrebări bănuitoare. Dar n-am fost nici maltratați, nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără grijă în coliba Khadrei, locul iubirii noastre de la început. Acolo s-au scurs luni de fericire simplă și nesperată. Prea mic și prea sărac pentru a isca pizmă, satul dădacei trăia departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
putere să-i pedepsească pe necredincioșii care perturbau traficul în Marea Roșie. N-am rămas decât două zile la Djeddah, cât să luăm legătura cu o caravană care pleca spre Mecca. La jumătatea drumului dintre cele două orașe, mi-am părăsit straiele ca să îmbrac ihram-ul penitenților, alcătuit din două fâșii lungi de pânză albă fără cusătură, una purtată în jurul taliei, cealaltă pe umeri. Buzele mele repetau neobosite strigătul pelerinilor: „Labbaika Allahumma! Labbaika Allahumma!“ „Iată-mă, Doamne!“ Ochii mei cătau în zare spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu va pleca fără noi. De acum, nu-l mai reținea nimic. Am mai zăbovit cât să facem o baie, să luăm o masă bună, să tragem un pui de somn, și ne-am regăsit cu toții în port, înveșmântați cu straie noi și dați cu parfumuri. Cel mai frumos galion al lui Abbad ne aștepta, gata să ridice ancora spre Tunis. Un ultim cuvânt scris pe cea din urmă filă, și iată deja coasta Africii. Albe minarete din Gammarth, nobile rămășițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la tine, Mult mă mir ce-oiu fi gândit, Ce-am făcut, de n-am murit! 32 {EminescuOpVI 33} {EminescuOpVI 34} {EminescuOpVI 35} 360În văsduhul plin de-a nopții moale luminoasă ploae El văzu o fată mândră, îmbrăcată-n lunge straie De argint, ce sta ca umezi pe-a ei trup care tresare, Ca o creangă mlădioasă sub a vântului suflare. Naltă e, subțire este, ochii mari adânci ridică, 365Părul ei de aur moale până la călcîie-i pică Și cu poalele ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
verde mintă creață, Duminică dimineață La Darabani în ceea parte, Ne plâng mamele de moarte. - Plînge-mă, mamă, cu dor, Că ți-am fost de ajutor De scos boii din ocol Și i-am mânat la ogor. Ogorul L-am brăzdat, Straie negre - am îmbrăcat, Nici negre, nici mohorâte, După cum îmi sunt urâte. Frunzuliță de - alămîe, La Ieși la mitropolie Este - un piseraș de scrie. Toată ziua scrie cărți, Noaptea le pune peceți, Le trimite-n toate părți. Bată-l focul pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și-mi deschide temnița, Vinde-ți, mamă, papucii Și-mi deschide butucii, Ca să ies la codru des Și din el să nu mai ies, Numai sara la potici Să culc mândre și voinici, Să-mi fac bani de cheltuială Și straie de primeneală. 232 {EminescuOpVI 233} L. SOCIALE 217 Frunză verde de piperiu, Noi am fost cinstiți boieri, Ne-a bătut un bărbieriu, Cu cureaua briciului Tot de-a lungul trupului, Ni-a dat una, ne-a dat doua Ni-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frați: Haidem și noi să căutăm fetele-mpăratului. Da Călin a zis: Hai și eu cu voi. Ș-acei doi o zis: hai. Și-mpăratul a zis că care s-a porni după fete li dă bani de cheltuială și straie de primineală. Acu ei au făcut un arc ș-o zis că unde l-a svîrli, până unde-a ajunge, acolo să poposească. O aruncat cel mare ș-o mers v-o două zile ș-a ajuns. O aruncat și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
toți doftorii, n-a mai avut ce-i face - a murit săracul. Iaca se-mplinește săptămâna. El iar șterge cheea, vin ceia. - Mâne dimineață, o trăsură de aur și cai cari or mânca jăratic ș-or bea pară și mie straiele cele mai frumoase din lume să mi le aduci. Se pune el, ca boerii-n trăsură a doua zi și se pornește cătră-mpăratul. - Cum i voinice? Zice-mpăratul. - Am venit să-mi dai fata. El se face că nu știe că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
satul cela o babă sfântă... Pe atunci era lume bună, era sfinți... Când te durea capul, când aveai v-o boală, numa dacă punea mîna-ți trecea. S-a dus vrăjitorul, ș-o omorât baba și s-o îmbrăcat el în straiele ei. S-o-mbolnăvit femeea lui, Fata - mpăratului, decât ce boală, să dea D-zeu să am și eu cât oi trăi, decât numa când zicea o leacă valeu, el se prăpădea. - Ia să chemi pe baba cea sfântă. Vine - acela era
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-o mâniat ș-o gătit oștire, să se ducă cu răsboi asupra lui. Împăratul era frunte, știi, mai mare. Ș-a venit pân la ușa lui ș-o strigat să iasă afară. Da el ave bani, da tot cu straie de-a noastre, nu cu straie leșești. El pune cârja sub suman și ese afară. Acu-mpăratul cu atâtea mii de oameni i-a fost rușine singur lui să se ducă el numa cu unul să se lupte. A zis
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oștire, să se ducă cu răsboi asupra lui. Împăratul era frunte, știi, mai mare. Ș-a venit pân la ușa lui ș-o strigat să iasă afară. Da el ave bani, da tot cu straie de-a noastre, nu cu straie leșești. El pune cârja sub suman și ese afară. Acu-mpăratul cu atâtea mii de oameni i-a fost rușine singur lui să se ducă el numa cu unul să se lupte. A zis: - Omule, arată-ți tu întîi puterea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Tina Hott, iar transformarea era atât de radicală, atât de fantastică, încât am auzit pe cineva în spatele meu ținându-și respirația. Era una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am văzut vreodată. Înveșmântat din cap până-n picioare în straiele văduviei, cu o rochie neagră, strâmtă, cu pantofi negri, cu tocuri de opt centimetri, și o pălărioară neagră pe vârful capului, cu o voaletă neagră și delicată, se preschimbase într-o incarnare a feminității absolute, ideea de feminin care depășește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ale căror ferestre oglindeau razele, magazine cu firme pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbrăcați parcă toți la fel, se potriveau unii cu alții. Doamne cu pălării acoperite de eșarfe legate bine sub bărbie, cu talie nefiresc de subțire și straie grele, până-n pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete de vizitiu, zurgălăi. Zăpada de pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
curăță, taie, adună, apoi când soarele timid începe să topească urmele iernii trecute, bunicul intră în livadă să vadă urmările bătăliei grele. După aceea sapă pomii la rădăcină, îi dă cu var până la jumătatea trunchiului de zici că le face straie noi, ca de îngeri. Într-o zi, l-am urmărit cum vine aducând cu el o găleată, un hârleț și niște pomișori cumpărați din târg. Ce faci, bunicule, cu ei? Vreau să înnoiesc livada. Nu vezi că mai mulți copaci
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
a întors spre sfârșitul războiului dintr-un spital militar. Era în anul 1945, chiar în dimineața primei zile de Paști, la numai câteva ore după ce cu mic cu mare s-au întors de la slujba de Înviere a Domnului. Îmbrăcați în straie de sărbătoare, cu ouă roșii în mâini, în jurul mesei încărcată cu cozonaci, bunica, suveranul din umbră al familiei, împreună cu părinții, cu frații și surorile mai mici, gălăgioși ca de obicei, sărbătoreau evenimentul când, la geamul de la ușă, o căciulă rusească
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și uzate de vreme ca apoi, cu ajutorul unor detergenți speciali și a unor tehnicieni reciclați în cele mai prestigioase universități din cele patru puncte cardinale, să li se spele complet toate organele interne și externe, până la ultima circumvoluțiune. Îmbrăcați în straie noi, cu identitatea schimbată, curați și dichisiți, cu eșarfe la gât și decorații pe piept, la ieșire li s-au înmânat și câte un castron mare plin cu sărmăluțe proaspete. Mulți din ei au primit și câte o portavoce electronică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că vărsase sânge nevinovat, luând viața unui om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lucru! - cu mult mai multă agitație acolo decât de obicei. Aproape toată lumea era deja venită la muncă (să nu uităm că, aproape întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi devenit simplă istorie. Fără Homer, Achile ar fi rămas numai un simplu comandant de oști și nici într-un caz un erou de epopee. Viteaz da, dar fără a fi însă personaj. (vezi Nichita Stănescu-Fiziologia poeziei) Țărână grea fără “strai de purpură și aur”. În altă ordine de idei, iată miracolul în care a fost zidit și așezat omul pe Pământ. Miracolul se numește „literatură”ca artă. Cu ajutorul ei, omul poate și azi să depășească curpenișul dur al cotidianului. Să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de înfățișarea lor de oameni de la oraș, de straiele lor atât de nepotrivite ca să străbați deșertul și de frazele de neînțeles pe care le rosteau în somn într-o arabă atât de curată și cultivată, încât targuí-ul de-abia reușea să le descifreze. în sfârșit, a treia zi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A mugit ușor și din gâtlejul său s-a auzit un tors de pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-a ridicat încet în picioare, i-a scos șaua și, la rândul lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă peste tufele de scaieți ca să se ude cât mai tare. Apoi, desculț și gol, a așteptat în picioare ca primele picături să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
farmec. Femelele sale îl priviră fără interes și fără frică, pentru că, deși împușcătura fusese asurzitoare, nu era legată în mintea lor de ideea de pericol și de moarte, și, numai când îl văzură apropiindu-se în fugă pe bărbatul cu straiele fluturând și agitând un cuțit o luară la goană, pierzându-se în pustiu. Gacel ajunse la animalul rănit, care făcu un ultim efort de a se ridica și a-și urma familia, dar ceva se rupsese înăuntrul lui și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]