6,493 matches
-
Stihuri > Anotimp > TOȚI CĂDEAM DIN CÂTE-UN CATALOG Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Îți mai amintești acu-ntr-o doară Cum schimbam bilete pe sub bănci? Răzbăteau din geamuri de afară Strigăte-n ghiocuri la țigănci Toți cădeam din câte-un catalog Ca niște recruți în banca-ntâi Afară m-aștepta un timp olog Tu mă rugai cu lacrimi: mai rămâi! O trăsură, singura din sat, A trecut prin viața mea fugară
TOŢI CĂDEAM DIN CÂTE-UN CATALOG de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356647_a_357976]
-
durerea cumplită pe care o trăiam atunci. Eram în fața judecătorului și el ne întreba, pe mine și pe sora mea: ‘La cine vreți voi să rămâneți, la mama sau la tata?' Iar noi răspundeam: ‘La amândoi, la amândoi!' Era un strigăt al disperării sufletului nostru de copil. Acel strigăt al disperării sufletului meu de copil nu a fost ascultat de cei mari. Și atunci ceva s-a prăbușit în mine.” “Am devenit un copil traumatizat care priveam cu jind la copii
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
în fața judecătorului și el ne întreba, pe mine și pe sora mea: ‘La cine vreți voi să rămâneți, la mama sau la tata?' Iar noi răspundeam: ‘La amândoi, la amândoi!' Era un strigăt al disperării sufletului nostru de copil. Acel strigăt al disperării sufletului meu de copil nu a fost ascultat de cei mari. Și atunci ceva s-a prăbușit în mine.” “Am devenit un copil traumatizat care priveam cu jind la copii care aveau lângă ei o mamă.” “Mi-aduc
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
Eram în fața judecătorului și el ne întreba și pe mine și pe sora mea: „La cine vreți voi să rămâneți, la mama sau la tata?” Iar noi răspundeam: „La amândoi, la amândoi! Și la mama și la tata!” Era un strigăt al disperării sufletului nostru de copil, dar acest strigăt nu a fost ascultat de cei mari. Atunci ceva s-a prăbușit în mine. Am rămas la vârsta de 6 ani doar cu tatăl meu și cu surioara mea care avea
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
mine și pe sora mea: „La cine vreți voi să rămâneți, la mama sau la tata?” Iar noi răspundeam: „La amândoi, la amândoi! Și la mama și la tata!” Era un strigăt al disperării sufletului nostru de copil, dar acest strigăt nu a fost ascultat de cei mari. Atunci ceva s-a prăbușit în mine. Am rămas la vârsta de 6 ani doar cu tatăl meu și cu surioara mea care avea 4 ani. N-a fost ușor. Am devenit un
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
nadins. Pe-atunci n-a existat imitație și nici măcar un alt păcat, doar noi 'nălțați din vegetație am inventat minciuni și plagiat. Și-nsetați de grosolan neadevăr am mușcat înflăcărați din măr. Și-i mai aud în val bătrân clocotitor Strigătul din ape verzi declamator: Eu sunt Oceanul -Planetar Unicul, vă sunt, acționar, „Eu sunt Alfa și Omega Cel dintâi și cel din urmă” Mă-ngân seara cu neantul Ziua soarele cu raza lui mă scurmă Apa mea e plină noaptea
VORBINDU-NE OCEANUL de STELIAN PLATON în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356716_a_358045]
-
lumina zilei, nu cunoșteam un adevăr pe care l-a spus monseniorul Vladimir Ghika că: „Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet și care trec cel mai repede!” Era anul Domnului 1942, luna iunie, 13, când strigătul primului copil al familiei Ion Țene și al Ecaterinei, născută Roșianu, ce atunci se năștea, dădea semnalul începerii unei vieți. Era anul când începea ofensiva lui Montgomery împotriva lui Rommel la El-Alamein, în Egipt. În orașul Drăgășani, mai târziu, s-
TAINA SCRISULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355022_a_356351]
-
lumina zilei, nu cunoșteam un adevăr pe care l-a spus monseniorul Vladimir Ghika că: „Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet și care trec cel mai repede!” Era anul Domnului 1942, luna iunie, 13, când strigătul primului copil al familiei Ion Țene și al Ecaterinei, născută Roșianu, ce atunci se năștea, dădea semnalul începerii unei vieți. Clasa întâi am făcut-o la Școala „Frații Nicolaescu”, căreia i se mai spunea „Școala din Piață”. Prima învățătoare, doamna
TAINA SCRISULUI (21) – SCOTOCIND PRIN LADA CU AMINTIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355033_a_356362]
-
e încărcat cu nori. Nori din cenușa imperiului. - Nori care în curând vor ploua cu morți! Strigau mamele soldaților de plumb. - Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă! Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă! Se auzeau tot mai des strigăte de oameni, venite de departe. Supărat pe mulțimea de oameni care acum veneau din toate părțile și se adunau prin toate piețele în strigăte de ură și disperare, generalul aruncă cu căciulă în mulțime, apoi, furios, văzând că gloata tot
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
morții nu ne lasă! Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă! Se auzeau tot mai des strigăte de oameni, venite de departe. Supărat pe mulțimea de oameni care acum veneau din toate părțile și se adunau prin toate piețele în strigăte de ură și disperare, generalul aruncă cu căciulă în mulțime, apoi, furios, văzând că gloata tot nu se potolește, își smulse toate stelele și decorațiile de pe piept, se dezbracă repede de haină militară și aruncă cu ea în mulțime. După
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
te regăsesc pe piatra tăcerilor prelungite. ritmul gândurilor se păstrează în sensurile cuvintelor din care crește numărul fisurilor... punctul verde al pietrei prinde rădăcini între două cifre fără contur. suma lor va fi infinitul vertical al destinului în prag de strigăt. vârsta biologică îmi taie aripile într-o zi de septembrie. între tine și un fir de nisip, se adună pașii fugind de furia pământului. tu numeri gloria cifrelor. eu număr cioburile de gânduri și fragmentele de timp. s-a umplut
FRAGMENT DE TIMP de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355136_a_356465]
-
de lacrimi. Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. <Te implor, fată, să taci!>- striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: <Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...> Tăcuse. Voia să salveze fata
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
tremurul neputinței trece prin mine nu pot urca crengile fără ea fără "unde mergi fătuca mea?" nu știe nimeni cum se pășește cu adevărat cum se lipește sărutul de buze ce simte marea când atinge malul mă voi prelungi peste strigătul acestei iubiri respir...și dacă se va face frunză "unde mergi fătuca mea?" cu un gest încetinit o să-l pun in tivul seri alb îi rotunjesc colțurile ca iubirile s-o-ncapă cu același gest blajin plămânii să-i umple
RUGĂCIUNILE NEPUTINŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355178_a_356507]
-
năruiau în sufletele lor. Viitorul instituției în care lucrau era viitorul lor. Al familiilor lor. Și al copiilor. Zgomotele ce pătrundeau de pe coridor și risipeau liniștea apăsătoare din birou i-a trezit la realitate. Proveneau din multă mișcare, foială și strigăte scurte, metale lovite între ele și respirații grele ca după o fugă în condiții de relief accidentat. Erau zgomote pe care numai ei le puteau înțelege fără să vadă de unde izvorăsc. - Au venit, domnișoară. Merg să-mi iau și eu
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
Și de-i uita vreodată/ De existența gândului și-a mea/ Sau dorul meu de te va tulbura/ Tu, să nu-mi uiți cuvântul, niciodată!” Și volumul se încheie cu poezia „Mi-e dor de o țară ... ”, rostită ca un strigăt: „Mi-e dor de o țară, ce mamă îmi este,/ Mai mult decât ieri, mai puțin decât mâine,/ Mi-e dor de pământ legendar, de poveste,/ De macii din holde, de-o coajă de pâine// Coaptă pe vatră, în spuza
ANOTIMPURILE RĂTĂCITE ALE GEORGETEI RESTEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355236_a_356565]
-
garoafe / părul tău castaniu / precum cărăbușii de mai subțire vitraliu / și târgul de vinerea de la Iernut / ceva magnific / ca o serbare galantă / țiganii beau cu caii lor țuică de prune / să-i înăsprească pentru ochii / cumpărătorilor, / aldămașuri la tejghele unsuroase / strigăte, râsete, regrete / mai plânge câte-o floare / în preajma Anului Nou cel fericit / oglinzi de toate felurile /ce-ți arată chipul bărbos de doliu / câini vagabonzi cu ochii inteligenți de vulpe.../ Undeva în mulțime / părul tău castaniu a mintește de primăvară
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
juru-mi cu valurile pline de pasiune, de gelozie, de furie sau de calm... te voi lăsa să-mi cânți și să te joci cu trupul meu cum doar tu ști... și îți voi devora adâncurile cu iubirea mea neostoită... cu strigătul ținut de-atâta timp în piept și nenăscut... cu visele-mi albastre și sărutându-ți tâmpla sărată... te voi iubi cum doar tu ști că pot iubi... Vangelis - Song Of The Seas http://www.youtube.com/watch?v=M EkT1VmcJo&feature
TE VOI LĂSA... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346079_a_347408]
-
lumina zilei, nu cunoșteam un adevăr pe care l-a spus monseniorul Vladimir Ghika că: „Omul este una dintre făpturile care se alcătuiesc cel mai încet și care trec cel mai repede!” Era anul Domnului 1942, luna iunie, 13, când strigătul primului copil al familiei Ion Țene și al Ecaterinei, născută Roșianu, ce atunci se năștea, dădea semnalul începerii unei vieți. Era anul când începea ofensiva lui Montgomery împotriva lui Rommel la El-Alamein, în Egipt. În orașul Drăgășani, mai târziu, s-
SCOTOCIND PRIN LADA DE AMINTIRI CU AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346042_a_347371]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > STRIGĂT ÎN SILABE Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 886 din 04 iunie 2013 Toate Articolele Autorului cu cățeii pămîntului m-am împrietenit mai la apus mai spre strigarea liniștii atinsă de întuneric nu vorbeam cu ei despre cum
STRIGĂT ÎN SILABE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346234_a_347563]
-
să ating frunza sub care își socoteau patratul înghesuit al neluminii ei toți se născuseră pe șoapta nespusă a surdului răsărit mă amuza să știu că eu sunt ei fără să râd de nimic de nimic de nimic Referință Bibliografică: Strigăt în silabe / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 886, Anul III, 04 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Adrian Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
STRIGĂT ÎN SILABE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346234_a_347563]
-
Jovi și se ducea la mai toate concertele rock de peste tot... În seara aceea nu a vrut să se ducă ...avea o presimțire , aproape auzea repetititv: ''nu te duce, nu te duce!'' Își astupă urechile instinctiv...dar, în van, căci strigătele veneau din gând, obsesiv și amenințător...A privit oglinda în care se machia și a început să zâmbească ștrengărește.Și totuși, de ce îi erau ochii împăienjeniți de lacrimi? -Ei, și-a zis , ce gărgăuni îmi mai umblă prin mintea asta
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
Ridică privirea la timp să vadă zburând pe deasupra lui o mătură purtând pe ea două umbre. O rază de lună străluci la un moment dat luminând părul lung și mătăsos care flutura pe umerii umbrei din spate. Regele scoase un strigăt și cele trei vrăjitoare apărură ca din pământ. - Prindeți-o! Ușor de poruncit și greu de înfăptuit căci mătura pe care zburau bunica vrăjitoarelor și fata misterioasă se făcu nevăzută înainte ca vreuna dintre celelalte vrăjitoare să fi apucat să
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
Mâna Dreaptă a Domnului” la răsuflarea Lui. Era Spiritul lui Dumnezeu. Fiii lui Israel erau urmăriți de armata faraonului, iar în fața lor era marea. Erau într-o situație extrem de grea, într-o poziție fără scăpare. Atunci au început protestele și strigătele lor către Moșe (Moise), acuzându-l că i-a adus la moarte în pustiu: mai bine să fim robi în Egipt decât să murim. După ce a căutat să-i liniștească, Moșe a cerut ajutorul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu le-a
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
Acasa > Poezie > Amprente > STRIGĂT Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1904 din 18 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt prinsă in cotidian Și de capcana lui vreau să mă eliberez, Cer o confruntare directă cu el, Surpriză,mă duce-n pragul Unei noi
STRIGĂT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368978_a_370307]
-
-mi arate cineva, Nimeni nu știe cum gândesc Dar,cert,voi înceta de azi doar să supraviețuiesc! Expresii despre viață știu Adesea le citesc și nu se schimbă cu Nimic,e tot comună chiar n-o vreau,mulțumesc! Aud un strigăt,ca de război, Ce mă va ridica la o altă viață și Nu mai pot da înapoi Chiar dacă încă văd prin ceață.... În lupta ce am dus cu alții Am pierdut, De azi,cu mine vreau să lupt. Teatrul de
STRIGĂT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368978_a_370307]