3,542 matches
-
membri ai comunității care este cel mai important lucru în viață. Când este spusă în această manieră, o povestire a vieții prezintă sub formă narativă nu numai o serie de evenimente care sunt importante pentru povestitor, ci și o narațiune structurată, ilustrând cine a devenit povestitorul, cum au fost înfruntate diferite situații, arătând dacă este vorba despre o dramă, o comedie, o tragedie, o aventură sau o combinație a acestor structuri ale intrigii. O astfel de intrigă este esențială pentru ordonarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
procesului, atât interviul, cât și interpretarea lui sunt foarte subiective. Mai mult chiar, la fel cum există artiști mai mult sau mai puțin buni, există și cercetători mai mult sau mai puțin buni. Derularea interviului, indiferent dacă este sau nu structurat, va fi o variabilă importantă, ca și povestitorul. Faptul că aceștia ne oferă semnificații personale profunde, amintiri și interpretări proprii, face, de asemenea, ca relatarea unei povestiri a vieții să fie o artă. Deoarece interviul de tip povestirea vieții este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
care-l fac pe respondent să vă îndrăgească, vor conta destul de mult în asistarea persoanei care-și împărtășește povestea. Este important să știți dinainte ce anume vreți să aflați despre acea persoană, dar, cu cât interviul va fi mai puțin structurat, cu atât va fi mai eficientă în atingerea obiectivului de a obține povestea ei în maniera, forma și stilul în care vrea să o spună. Naratorul are control asupra a ceea ce este inclus în povestire, a modului cum este exprimat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cercetător va realiza mai multe interviuri de acest tip pentru un anumit proiect, o modalitate de a-i ajuta pe naratori să aprofundeze semnificațiile fiecărei povestiri ar fi reflecția de grup, eventual și pentru coroborare acestora. Putem apela la grupuri structurate organizate în vederea analizei reflexive a povestirilor, la rememorarea în grup sau la ambele metode. O altă manieră de a-l ajuta pe narator să creeze semnificații din povestea spusă este prin intermediul unui proces numit crearea personalizată a miturilor sau trecerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
problema diferenței fundamentale dintre cercetarea cantitativă și cea calitativă. Cercetarea cantitativă standard are scopul de a limita rolul interpretării personale, în timp ce abordarea calitativă este concepută astfel încât să implice judecățile subiective, conștiința și experiența unei anumite persoane. Studiile cantitative sunt astfel structurate încât să limiteze investigația la căutarea câtorva relații specifice între un număr redus de variabile. Studiile calitative au, de regulă, final deschis și caută structuri mai profunde, chiar neanticipate (Stake, 1995). În abordarea de tip povestea vieții, accentul cade pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
entității desemnate: informații lingvistice, informații enciclopedice, informații logice, informații vizuale, informații spațiale. O reprezentare mentală este asociată cu un singur referent și fiecărui referent îi corespunde, într-un moment precis al discursului, o singură reprezentare mentală. Reprezentările mentale sînt reprezentări structurate, ce pot fi supuse unor operații de modificare, de fuziune, de duplicare, de grupare, de extracție. Expresia anaforică desemnează un referent printr-un proces inferențial care duce la formarea unei reprezentări mentale pe baza reprezentărilor mentale ce alcătuiesc domeniul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
patru modalități de a realiza contraargumentarea: 1) negarea argumentului, 2) contestarea valabilității sau certitudinii lui, 3) punerea la îndoială a completitudinii argumentației, 4) inversarea orientării argumentative. Indiferent de tipul ei, contraargumentarea realizează structuri discursive extinse la o sumă de enunțuri, structurate linear în discursul replică sau cu intercalări în discursul dialogic. V. argumentare, contraargument, replică. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO CONTRADICȚIE. Sub aspectul cel mai general, contradicția este o "situație de nepotrivire sau de opoziție între două realități (idei, fapte etc.)", structura
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu aparține sistemului lingvistic, ci, dotat cu referențialitate, transmite o informație-obiect al actului de comunicare, fiind segmentabil în unități ale limbii (grupuri semantico-sintactice și cuvinte). În funcție de modul în care se concretizează în vorbire, enunțurile se clasifică în două categorii - enunțuri structurate (formate din grupări de două, trei sau mai multe unități lexicale, organizate în jurul unei forme verbale la un mod personal) și enunțuri nestructurate, materializate într-o singură unitate lexicală (Atenție!, Liniște!, Sus!). Din perspectiva gramaticilor transfrastice, enunțul, ca obiect material
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
232-239; Questions de poetique, Éditions du Seuil, Paris, 1973; The Framework of Language, Michigan Slavic Publications, 1980. Hans Robert JAUSS (1921-1997), filozof german, specialist în teoria literaturii, profesor la Universitatea din Konstanz. Analiza discursului valorifică, printre alte idei, teoria receptării, structurată ca triada hermeneutică interpretare, reconstituire istorică și comprehensiune. Contribuții semnificative: Untersuchungen zur mittel-alterlichen Tierdichtung, Niemeyer, Tübingen, 1959; Genèse de la poésie allégorique française au Moyen-âge de 1180 à 1240, C. Winter, Heidelberg, 1962; Literatur-geschichte als Provokation der Literaturwissenschaft, Uvk Universität Verlag
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai fascinant este că existența unui inamic comun și a programului antitotalitar comun, bazat pe ideea drepturilor omului, ne-a unit pe toți și că am tras toți de aceeași coardă“. De aceeași coardă... Concertul de voci într-o formă structurată, corală, este doar una din multele diferențe ce separă istoria recentă, prerevoluționară, a Cehoslovaciei de cea a României. Sunt, desigur, și lucruri care apropie cele două țări, iar Havel explică faptul că, după invazia trupelor Pactului de la Varșovia, din 1968
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
într-un context evenimențial sau situațional). Ca excepții s-ar putea cita romanele în serie ale lui Dickens, și povestea pe care un părinte i-o spune copilului înainte de culcare, în mod improvizat. Chiar și acestea, împreună cu narațiunile mai atent structurate, se deosebesc de memorii și comentariile în direct - acestea din urmă, noutăți de ultimă oră, mai presus de controlul observatorului- reporterului, pot dicta forma și conținutul raportului. În adevăratele narațiuni, povestitorul pare a deține întotdeauna controlul deși, ca la Dickens
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cronologic la nivelul structurii profunde a tuturor informațiilor primare și esențiale privind personajele, evenimentele și decorurile, fără de care narațiunea nu ar putea fi creată corespunzător. Să nu uităm că această reprezentare sau „versiune neprelucrată” este abstractă și în același timp structurată. Ne putem astfel gîndi la un povestitor al narațiunii (artistul creator, martorul ocular sau oricine altcineva) ca generînd un produs concret, „finisat” și anume discursul prezentat. Aici analogia lui Chomsky nu se susține deoarece transformările narative nu sînt atît transformări
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
homeopaților și a tuturor celor interesați de cunoașterea relației între posibilitățile homeopatiei clasice și moderne și impasul terapeutic în care a ajuns terapia tuberculozei în România. Volumul este alcătuit echilibrat, partea generală lasă spațiu suficient pentru expunerea amănunțită și bine structurată a părții speciale, marcată de personalitatea autorilor și experiența de netăgăduit a colectivului de chirurgie toracică de la Târgu-Mureș. Trebuie remarcat de la început curajul autorilor de a aborda un subiect puțin drag chirurgiei toracice contemporane, relativ cețos ca definiție, incert ca
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
un subiect care, păstrând proporțiile timpului și al etapei de evoluție a medicinei la momentul respectiv, l-am abordat în cadrul unei lucrări publicate în 1987 în colaborare cu regretatul Acad. Prof. Dr. Constantin Anastasatu. Monografia în discuție este foarte bine structurată, dozând cu multă temeinicie paginile dedicate unui număr absolut necesar de noțiuni teoretice și asigurând asistenței chirurgicale a sindroamelor posttuberculoase ponderea cuvenită etalării unei experiențe unicat a problematicii. Capitolele 3 și 4 consacrate patologiei spațiului pleural în sindroamele posttuberculoase, precum și
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
alianțe în orice sens sau pot fi revizuite de la o zi la alta: slaba ancorare socială a partidelor conduce la parcursuri dintre cele mai incoerente. Cetățenii care participă la un conflict structural nu își văd aspirațiile reprezentate de nicio forță structurată. Astfel se explică volatilitatea electoratului: sperând să găsească un portdrapel într-o anumită formațiune politică, un grup anume îi acordă sprijinul; înțelegând imediat că așteptările nu îi vor fi satisfăcute, se orientează către formațiunea concurentă înainte de a fi din nou
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
regrupează țările în care s-a dezvoltat un "comunism patrimonial" (România, Bulgaria): în aceste cazuri, opoziția față de partid a rămas una marginală: regimul a fost destabilizat în special de conflictele interne ale aparatului de conducere; în absența unei mișcări protestatare structurate, elitele comuniste și-au asumat sarcina schimbării regimului; acestea exercită încă o mare influență asupra puterii. De aceea, dezbaterile vizează în mod exclusiv necesitatea de a demara sau nu un proces de "decomunizare". Nu se conturează posibilitatea formării nici unui alt
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
sau eurosceptice care să primească un sprijin electoral consistent. După părerea noastră, sistemul de partide este structurat în jurul clivajelor politice dacă: 1) există diferențe programatice importante între principalele partide politice; 2) diferențele ideologice dintre partide sunt dublate de diferențe sociale structurate, care determină opțiunea alegătorilor; și 3) principalele partide politice sunt organizații de masă și/sau au legături cu structurile sindicale sau cu mișcările sociale. Există multe motive pentru care o definiție atât de riguroasă a clivajului politic este greu de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
lungul liniei clivajului comuniști/anticomuniști. Vom prezenta câteva exemple de diferențe ideologice importante între principalele partide politice ale Lituaniei unde se exprimă acest clivaj. Apoi, vom arăta că dezbinările motivate ideologic dintre partide au același statut cu o diviziune socială structurată, care determină opțiunea alegătorilor înainte de a arăta că partidele politice organizate de-a lungul acestui clivaj sunt organizații de masă și au legături serioase cu structuri precum sindicatele. A. Diferențele ideologice Dezvoltarea multipartitismului în Lituania a avut ca punct de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
considerat oportun să adăugăm la terminologia lui Daniel Barbu calificativul de "nemărturisită", pentru a scoate mai mult în evidență decalajul față de un model răspândit în Europa de Est, acela al elitelor care își asumă o filiație recunoscută față de trecut. 1. Conținutul opoziției structurate de primul substitut de clivaj pe durată determinată după 1989 Se poate utiliza în mod veritabil distincția anticomunistă a postdizidenței versus postnomenclatura nemărturisită? Aceasta e întrebarea care ni se pare esențială în vederea utilizării acestei distincții la nivelul articulațiilor dintre partide
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
mai 199047. S-a produs atunci o sciziune între cei care văzuseră FSN-ul ca o etapă intermediară și pe durată determinată și cei care recuperau legitimitatea consensuală a FSN-ului pentru a începe o carieră politică independentă. Această distincție, structurată aparent sub forma FSN-ului și nu sub cea a fondului real al poziționării față de trecut, evoluează și este mai nuanțată, începând cu luna martie 1990, de două evenimente majore. Tabelul 1 Apartenența declarată la PCR la prima schimbare după
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și inergativitatea sunt proprietăți lexicale ale verbului (reprezentări lexico-semantice diferite), iar regulile de realizare a argumentelor sunt specifice fiecărei limbi (Sorace 2004: 245). Levin și Rappaport Hovav (2005: 18, 190) descriu astfel abordarea proiecționistă: un verb are o intrare lexicală structurată, care determină proiecția argumentelor sale; contextul sintactic al unui verb este derivat direct din sensul verbului. De multe ori, fiecare opțiune de realizare argumentală este însoțită de un sens diferit. În concepția celor două autoare, alternanțele argumentale sunt produsul polisemiei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
programelor). 4. Comunicarea pentru evocarea schemelor (comunicările care servesc drept "stimuli"). 5. Comunicarea pentru a furniza informații despre rezultatele activităților. "Pe de altă parte, este extrem de greu de comunicat în legătură cu obiectele intangibile, care nu sînt normalizate. Aspectele cele mai puțin structurate ale sarcinilor organizațiilor fac, deci, să apese asupra sistemului comunicării greutățile cele mai mari, și asta mai ales în ceea ce privește activitățile care au drept obiect să explice problemele care nu sînt încă bine definite." (p. 161) Autorii iau atunci exemplul jojei
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
aleatoare asupra deciziei și comunicării. Ceea ce nu este normalizat este incontrolabil. Mare păcat! March și Simon sînt de acord că "pe de altă parte, este extrem de greu de comunicat în legătură cu obiectele intangibile, care nu sînt normalizate. Aspectele cele mai puțin structurate ale sarcinilor organizației fac deci să apese pe sistemul de comunicare greutățile cele mai mari și asta mai ales în ceea ce privește activitățile care au drept obiect să explice problemele care nu sînt încă bine definite". Chiar absorbția incertitudinii concept original al
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
comunicare. Astfel, lumea despre care ne vorbesc și pe care ne-o prezintă programele este o lume iluzorie, făcută pentru a place celor mai mulți, și care nu are decît puține legături cu realitatea socială și politică. Care este impactul acestei viziuni structurate despre lume, cînd ea se repetă de-a lungul întregii zile pentru heavy viewers? Gerbner demonstrează că aceștia cei care privesc mai mult la televizor au tendința de a se conforma acestei lumi, pe care ei o cred reală 103
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
nouă, amplă și reală asupra zonei la care se aplică; În speță, asupra omului, a lumii sale, a naturiiă, atunci putem să Îndrăznim să o facem și În cazul „eseurilor” lui Cioran. Avem și aici, dacă nu un sistem perfect structurat și finit, oricum o tendință puternică, obsesivă, spre o viziune unică, originală, folosind câteva teme recurente până la directa obsesivitate, semn al unei „lumi posibile, unice și de-o flagrantă subiectivitate”! De altfel, această subiectivitate marchează și opera lui Nietzsche, indubitabil
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]