2,394 matches
-
Și deodată Înțelese: era un alt tip de alarmă. De data asta suna din interiorul costumului. Începu să tremure. Dinții Îi clănțăneau Într-un mod incontrolabil. Încercă să vorbească, dar Își mușcă limba, simțind gustul sângelui. Se simți amorțit și stupid. Totul se petrecea cu Încetineală. Apropiindu-se de habitat, văzu că ouăle se lipiseră de cilindri, formând un strat alb și compact. — Grăbiți-vă! strigă Barnes. Grăbiți-vă! Se apropie de voi! Se aflau sub sas și Începu să simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pentru că pur și simplu practici cu noi un joc. NU ÎMI PLAC JOCURILE. EU NU PRACTIC JOCURI. — Ba da. Pentru tine ăsta e un joc. Este un sport. NU, NU ESTE. — Ba da, este, spuse Norman, și Încă un sport stupid. Chiar vrei să te contrazici cu el În felul ăsta? Întrebă Harry. Ai putea să-l enervezi. Nu cred că lui Jerry Îi place să fie contrazis. „Cred și eu că nu“, Își zise Norman. Apoi, cu glas tare: — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lui Jerry adevărul despre propriul său comportament. Nu face nimic interesant. ZĂU? NU E INTERESANT? — Nu. Te-ai comportat ca un răsfățat și ca un cârcotaș, Jerry. ÎNDRĂZNEȘTI SĂ ÎMI VORBEȘTI ÎN MANIERA ACEASTA? — Da. Pentru că acționezi Într-un mod stupid. — Dumnezeule, spuse Harry. Las-o mai moale cu el. AȘ PUTEA CU UȘURINȚĂ SĂ TE FAC SĂ ÎȚI REGREȚI CUVINTELE, NORMAN. Norman observă, În treacăt, că vocabularul și sintaxa lui Jerry erau acum fără cusur. Toată pretinsa naivitate de origine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ESTE ÎNȚELEPT. — Nu, Jerry, Harry nu este Înțelept. El este doar Îngrozit. HARRY NU ESTE ÎNGROZIT. ABSOLUT DELOC. Norman se hotărî să treacă peste asta. — Cu tine vorbesc, Jerry. Numai cu tine. Tu ești cel care se joacă. JOCURILE SUNT STUPIDE. Da, așa este, Jerry. Nu sunt demne de tine. JOCURILE NU PREZINTĂ INTERES PENTRU NICI O PERSOANĂ INTELIGENTĂ. — Atunci Încetează, Jerry. Încetează manifestările. MĂ POT OPRI ORICÂND DORESC. — Eu nu cred că poți așa ceva, Jerry. BA DA, POT! — Atunci, dovedește-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la ea Într-un fel ciudat. Norman Își zise: „Lui Harry nu-i scapă nimic și n-o să treacă ușor peste asta“. — Nu știu cum ai putut face o astfel de confuzie, spuse Harry. — Eu știu? Am avut o scăpare. O chestie stupidă. Ca să vezi! — Îmi pare rău. Crede-mă, Îmi pare rău. — Nu-i nimic, spuse Harry. N-are importanță. Harry devenise dintr-o dată apatic, indiferența i se instalase În ton. Ceea ce-l făcu pe Norman să exclame În gând:“„Hopa!“ Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de propriul său trup mult prea departe de perfecține, ar vrea să se exileze chiar din acesta. Dar ce trup ar oferi sufletului său azil? Abia acum știu cît de plin e universul de refugiați din trupuri putrede. Cît de stupidă e dorința de a părăsi cînd prostia suverană face din cel ce gîndește un perpetuu exilat în propria lui țară!... Dar și de mine, scriitorul V., e tînărul nemulțumit. Candid dar intransigent, nu realizează că omul în genere e o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în care am fost atacat. Cine mă sfîșie, cine mă strivește umplîndu-mă de durere? Mă văd deodată spart și împrăștiat pe obiecte. Sîngele vopsește suprafețele. Nu se putea da un răspuns mai stupid la o viață stricată cu o întrebare stupidă. Unde am greșit? Iată-l pe tînărul V. după cutremurul pămîntului de sub picioare însemnat de firul roșu al dragostei. Peste zîmbetul lui drogat fumegă aburii de carne arsă. Imaginea celeilalte, Elena-prima, își schimbă contururile prin variații de strălucire aidoma păsării
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de cum aș putea să investesc banii ăia. În bonuri de tezaur sau alte chestii de genul ăsta. De obicei, eu îmi cumpăram pantofi. Curând după asta, am avut norocul să fiu concediată de pe postul de chelneriță. (A fost o neînțelegere stupidă legată de mine, mai multe sticle de bere de import, un scenariu de genul „cină în poală“ și un client complet nerezonabil care nu avea deloc simțul umorului. Oricum, cred că cicatricele i-au dispărut aproape cu totul.) Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
citim o dată ce-au zis americanii, n-are nici un sens să intri-n concurs cu mass media, e prea mare diferența de greutate, viziune, orientare turistică, o asemenea Întrecere-i ridicolă, o pierzi din start, și mai e și la fel de stupidă ca bîzÎitul curselor de formula I. Conduce două ore ăla care-i pe primul loc iar În final cîștigă, nu vezi o depășire, un derapaj, o gravidă, un accident, o tribună secerată ca pe vremuri de-un motor McLarren propulsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prea multe parale, sînt șterse prin definiție dar inflamabile, Juliette o știe și-i dă foc, se-nalță ditamai pălălaia, că intră-n combustie și plapuma părintească, scenele cu familia dezaxată au ca fundal sonor rîsete din off, ca la stupidele seriale americane comice unde se presupune deseori greșit că la replica asta rîde spectatorul, aplauze, casting, Coca-Cola, allegro molto e vivace, con fuoco, cum se filmează episodul plapumă cu mamă incendiată, Mallory e Închis pentru un nevinovat furt de automobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
părăsită, cu mîndrie și pușca-n mînă gata să-l omoare pe nenorocit. Nu ca-n Întoarcerea acasă unde intriga e mai simplă: Jon Voight rămîne tot În troliu, se leagă de gard cu lanțuri și se-apucă să țină stupide conferințe antirăzboinice cînd războiul e singurul subiect din manualele școlare de istorie alternativă. Evident că Being There are o aură metafizică cu efect chiar și asupra spectatorului român căruia-i place, deloc paradoxal, mai mult subiectul cu cariera, și cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rebelă Împreună cu, dar pe celălalt canal, oftatul de ușurare adus de Înlăturarea-n cele din urmă a astupării anale, a timidității, a obiceiurilor nesănătoase, și instaurarea unei noi și vijelioase ordini intestinale pe bază de laxative și reacție tinerească Împotriva stupidelor reguli de comportament, freamăt diareic, vuiet de același ordin, un vînt distins, greu și prelung, cu o frecvență situată-n jurul a 500 de hertzi tras În dreapta și ajungînd prin balans În stînga, la care se va adăuga unul scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la paroxism? Așteptând cu nerăbdare să vadă Parisul, ca sub o vrajă în care își trăise întreaga adolescență, cu baluri, recepții, petreceri, discuții, ceaiuri, toalete și obiceiuri provinciale, toate perfecte în măsura în care erau după moda franțuzească, cu nenumărate romanțuri de amor, stupide de-a dreptul, dar aduse de acolo, asta era important, cu istorisirile sofisticate și exaltate ale celor ce călătoriseră, la sfârșitul veacului de dinainte, în orașul pe care îl descriau strălucitor și plin de podoabe, încât primul ei contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prea greu s-o facă să uite, se întinde ca o pisică, toarce, geme, se rostogolește, se zvârcolește, uneori aproape strigă de plăcere și el trebuie s-o domolească. Însă n-o să înțeleagă în ruptul capului cum se împacă sperietura stupidă și credința că ar fi bântuită camera în care doarme - efect, crede el, mai degrabă al lecturilor fără discernământ decât al unei realități - cu dezinvoltura și calmul ei la volan. A văzut foarte puțini oameni capabili să șofeze ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai are mult și o să împlinească 76. Câți ajung la vârsta asta? Sau câți ajunși la vârsta asta mai au norocul să scape, ca ea? De aceea se străduiește să se poarte firesc, să nu-l mânie pe Dumnezeu prin stupidă revoltă. Mănâncă, dar foarte greu, nu-i este foame. Uneori se simte ca și cum ar avea în burtă un copil mort și abia mai înghite niște ceaiuri. Ce i-or fi făcut? Ce-or fi tăiat din ea? Doctorii ăștia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu ce s-a ales? N-a trebuit, până la urmă, să facă exact același lucru și ea, atât înainte de război, cât și după? N-au rămas doar fantasme gândurile ei de copilă și din tinerețe? Când se certa amarnic cu stupida de soră-sa care susținea, dimpotrivă, că femeia trebuie să stea la locul ei și că locul ei e cel menționat de legile firii, de tradiții și de Biblie, doar n-o să se împotrivească ea, un gândac, tuturor! Cine - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
succesive, mult dincolo de cartierul în care copilărise și în care o prinsese, ea mai înspăimântată decât oricine, războiul, și în care, mai ales, își văzuse părinții certându-se și despărțindu-se din motive socotite de ea, atunci, ca și acum, stupide și neserioase, pentru că omul, la o adică, poate să aibă o aventură dacă nu-i în stare să se stăpânească, nu asta-i cel mai grav, poate că are motive s-o facă, dar e neserios și grav să distrugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atât de mic pe cât era frățiorul său - i se păreau că nu-l contrazic niciodată. Sentimentul ce se năștea în el, copleșindu-l, făcându-l să prefere străzii casa și curtea în care mormăia pentru sine cântecele asonante și probabil stupide despre cum sunt părinții lui, sentimentul acela era de siguranță, dar atât de trainică, încât temerile din preajma chipurilor celorlalte atât de diverse erau înghițite de negurile din adâncul lui, din care se născuseră. Și, întrucât în acele clipe sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îți spun drept, uneori îmi pierd răbdarea, pentru că nu e nimic cum ar trebui să fie și... hai, să nu exagerez, îmi pierd răbdarea pentru că lucrurile ar putea fi altfel decât sunt și nu facem decât să despicăm firele astea stupide în șapte și în o sută de șuvițe și mă întreb cu ce-am greșit și ce păcate oi fi având că trebuie să le ispășesc acuma și că n-am să mai apuc odată ziua cu soare în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
abundentă tocmai plecase. „Cine pierde o să trebuiască să înghită un măr întreg“, zicea Andrei Vlădescu. Și Lia protesta imediat: „Nu, asta nu, nu vreau să mai văd încă o dată“. Se speriase cu puțin înainte, când el îi arătase trucul acela stupid care nici măcar nu era truc, ci doar ceva făcut să uimească lumea, mesteca un măr întreg sau își vâra pumnul în gură. „Și-atunci ce-o să facă acela care pierde?“, se arăta el nedumerit. „Nu știu, altceva. De ce trebuie neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aceea. Și în ciuda celor ce mă învățase unchiul meu, după multă tăcere în care îi ascultasem, m-am ridicat, le-am spus răspicat și ferm că n-am de gând să mă mărit și că planurile lor sunt inutile și stupide și am ieșit în tăcerea care era de partea lor de astă dată, atât de stupefiați, încât rămăseseră cu gurile întredeschise. Mi se părea că zgomotul ușii, pe care nici măcar n-o trântisem, o să dărâme zidurile îngropându-ne pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
împotrivit, a fost suficient să cedeze o dată. Îl privea cum merge, strigă, vorbește repede, gesticulează nervos și dezlânat. Ea hohotea gâlgâit. Într-o zi a înțeles ceva ce a uimit-o și n-a mai râs: purtările maică-sii erau stupide. N-a spus ce gândește, era convinsă că taică-său nu asta voia să-i arate, nu dorea să-l mâhnească. I s-a făcut milă de maică-sa, în momentele acelea ar fi vrut să fie băiat, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi vrut să fie băiat, i se părea că fetele ajung toate femei obsedate de câteva idei, se temea să nu i se întâmple la fel. Mai târziu, maică-sa a început să-i dea sfaturi care i se păreau stupide: să se ferească de băieți, să fie mereu prima, să țintească mereu numai treapta de sus, într-o zi se va mărita și bărbatul acela va trebui să fie neapărat cineva, ea va trebui să aibă neapărat stil, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strivirea și numai astfel vei ști să-ți umpli palmele cu ceea ce zilele, puține-multe, aduc. Și-a câștigat prieteni noi și i-a pierdut pe alții. Cei care nu-i știau starea, ori n-o înțelegeau, ori li se părea stupidă și ridicolă, ori n-aveau răbdare să asculte îl condamnau; au rămas în urmă și se evitau reciproc. Alții erau, dimpotrivă, surprinși ori doritori să ajute, deși știau foarte bine că nimeni din afară n-ar putea schimba un curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se lipsească de ele. I se părea că se dezvelește în fața cuiva și aproape îi era rușine gândindu-se că și altcineva decât Ioana Sandi ar putea citi acele rânduri. Își spunea că tot ce face nu-i decât umilire stupidă și coborâre mai adânc în umilire, dar nu se putea împiedica să scrie scrisoarea și s-o trimită. N-a primit nici un răspuns. Amestecul de liniște și disperare continua să-l stăpânească. Număra clipele cu insomnii, coșmaruri, vise repetate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]